Mana Zilnica

Mana Zilnica

24 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Ca unul de care îți ascunzi fața; era disprețuit și noi nu L-am prețuit.
Isaia 53.3

Iată Robul Meu (6)

Isaia descrie cât de rău a fost tratat Omul durerilor de către propriul Său popor. Profetul a folosit cuvântul „disprețuit” de două ori în versetul 3, prezentând șapte aspecte ale lepădării Lui. La fel cum oamenii evitau orice contact cu un lepros, ei și-au ascuns fața de Isus, Mesia. Acest lucru se potrivește cu ceea ce Isaia spune în capitolul 49.7: „Așa zice Domnul, Răscumpărătorul lui Israel, Sfântul său, celui pe care omul îl disprețuiește, celui pe care-l urăște națiunea, robului celor puternici: «Împărații vor vedea și se vor ridica, prinții de asemenea, și se vor închina, datorită Domnului care este credincios, datorită Sfântului lui Israel, care te-a ales»”. Aceste cuvinte confirmă faptul că Dumnezeu a cântărit pe deplin – la fel ca în Isaia 52.13-15 – felul rău în care Slujitorul Său a fost tratat de conducătorii iudei. Isaia 53.3 formează concluzia celei de-a doua părți a acestei mărețe profeții cu privire la lepădarea lui Mesia. Vom enumera cele șapte aspecte ale lepădării Sale:

Disprețuit – implică lipsă de respect și lepădarea gândurilor lui Dumnezeu.

Lepădat – lăsat singur; poporul a refuzat orice legătură cu El.

Om al durerii – numele Său, care denotă durerea, suferința și apăsarea.

Obișnuit cu suferința – așa cum un doctor cunoaște totul despre anumite boli, la fel Domnul nostru Isus a fost familiarizat cu suferințe de tot felul.

Oamenii și-au ascuns fața de El și au stat departe de El.

Disprețuit – acest cuvânt este folosit a doua oară în același verset; disprețul lor a fost total: o derâdere plină de ură.

Noi nu L-am băgat în seamă – această declarație încheie mărturisirea și face un fel de sumar al faptului că ei nu au avut niciun loc pentru El.

Cât de solemnă și de exactă este această mărturisire! Să nu uităm că acest text a fost scris cu opt sute de ani înainte ca Mesia să sufere și să moară!

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când a ajuns la locul acela, le-a zis: „Rugați-vă …”. Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și Se ruga.
Luca 22.40,41

„Ca la o aruncătură de piatră”

În Evanghelia după Luca Îl găsim pe Domnul Isus prezentat ca Omul ascultător și dependent, plin de Duhul Sfânt și gata pentru a face voia Tatălui Său. Isus Hristos a fost supus în totul călăuzirii Duhului Sfânt, astfel încât Luca Îl prezintă depărtat de ucenici „ca la o aruncătură de piatră”. Domnul și Mântuitorul nostru a fost separat de ai Săi prin acțiunea Duhului Sfânt și prin voia Tatălui ceresc. Ucenicii nu puteau merge atunci cu Isus Hristos, fiindcă, deși era o distanță între ei doar de o aruncătură de piatră, această distanță era nemăsurabilă. Iar pe acel drum nu putea călca piciorul niciunui om.

De trei ori, aflat în mijlocul cumplitei Sale agonii, Domnul Isus S-a întors la ucenici, fiindcă, deși ei nu erau în stare să vegheze împreună cu El, dragostea Lui față de ei nu se putea schimba. Aveau să treacă și ei printr-o cernere severă, iar Domnul dorea, pentru binele lor, ca ei să vegheze și să se roage. N-a existat însă niciun răspuns la această dorință a Domnului; mângâietorii, pe care îi căuta, au eșuat, fiind găsiți dormind. Nicio inimă omenească nu putea înțelege suferința cumplită a Domnului Isus Hristos; nimeni nu experimentase o astfel de suferință, căci era supraomenească. Era suferința Fiului lui Dumnezeu, care mergea la cruce pentru a purta acolo păcatele noastre.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCHEIEREA TUTUROR ÎNVĂȚĂTURILOR

„Să ascultăm, deci, încheierea tuturor învăţăturilor” (Eclesiastul 12:13)

În cartea Eclesiastul, Solomon vorbește despre toate lucrurile pe care le-a încercat în viață și pe care le-a găsit dezamăgitoare. În ultimul capitol din Eclesiastul, el concluzionează: „totul este deşertăciune” (v. 8). Cu alte cuvinte: „Am trecut pe acolo, am făcut și eu lucrurile acestea – și toate lucrurile sunt la fel.” Scriindu-și ultimele gânduri de inspirație divină, el își concentrează mesajul vieții sale în aceste cuvinte: „Să ascultăm, deci, încheierea tuturor învăţăturilor.” E un lucru important! Solomon se pregătește să ne ofere evaluarea sa finală a unei vieți trăite cu înțelepciune. Care este aceasta?

„Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată” (v. 13-14).

Cuvintele „teme-te de Dumnezeu” înseamnă să te pleci înaintea Lui, să-L iubești, să-L slujești și să-ți trăiești viața în conformitate cu preceptele scrise în Cuvântul Său. Compozitorul o spune în felul următor: „Încrede-te și ascultă, căci nu există altă cale prin care poți fi fericit în Hristos decât să te încrezi și să asculți.” Autorul John Mason scrie: „Mai mulți bani, un statut mai înalt sau mai multă influență, sunt scopurile tale în viață? Acestea nu sunt scopuri, ele sunt produse secundare ale adevăratului scop. Nu căuta succesul, ci adevărul și le vei găsi pe amândouă. Muncește pentru a deveni, nu pentru a dobândi. Măsoară-ți averea prin lucrurile pe care le ai și pe care nu le-ai schimba pentru bani.”

Când te trezești în fiecare dimineață, rostește această rugăciune simplă: „Doamne, mai presus de orice, ajută-mă să petrec această zi iubindu-te și îndeplinind voia Ta. Amin.”  

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 32:22-32

O a doua noapte memorabilă se înscrie în istoria lui Iacov. Această luptă cu îngerul este ca un rezumat al întregii sale vieţi de până acum. Întotdeauna a căutat binecuvântarea prin propria strădanie; prin aceasta s-a opus lui Dumnezeu. Acum constată că puterea omului nu poate învinge şi predomina. Este suficientă doar o atingere a lui Dumnezeu (v. 25) şi toată puterea lui este nimicită. Iacov este obligat în felul acesta să înceteze să se mai încreadă în sine. El învaţă acest adevăr fundamental al vieţii credinciosului: „când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12.10) şi în acel moment triumfă, declarând prin credinţă: „Nu te voi lăsa să pleci decât dacă mă vei binecuvânta” (v. 26; Osea 12.4). Victorie a rugăciunii! El obţine binecuvântarea sub forma numelui Israel, cel atât de mare în planurile lui Dumnezeu, în Scriptură şi în istorie, nume care ne vorbeşte despre Hristos Biruitorul, Prinţul, adevăratul Israel al lui Dumnezeu.

Dragi creştini, Dumnezeu doreşte să ne facă învingători. Dacă ne opreşte pe calea pe care am ales-o prin voia noastră şi ne ia puterea firească, o face pentru a ne da puterea Lui.

Iacov îşi va aminti de Peniel. Toiagul său îi va vorbi fără încetare de acest loc. Coapsa i-a fost luxată (scrântită), dar i-a fost eliberat sufletul (Rom. 7.24, 25).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: