Mana Zilnica

Mana Zilnica

23 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar el, fiind plin de Duh Sfânt, privind țintă spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu; și a spus: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu”.
Fapte 7.55,56

Îl vedem aici pe Ștefan, un om aflat pe pământ, locuit de Duhul Sfânt și avându-și toate resursele în Omul din glorie. El a privit „țintă spre cer”. Un om de pe pământ, plin de Duh Sfânt, privește spre cer, nu înăuntrul lui, nici în jurul lui. Privirea înăuntru aduce deprimare, iar privirea în jur produce confuzie, însă a privi spre cer înseamnă a-L vedea doar pe Isus. Ștefan și-a fixat privirea către o altă scenă și a refuzat să fie distras de răul sau de atracțiile acestei lumi.

Privind spre cer, Ștefan „a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu”. În această lume, totul vorbește despre gloria omului, însă Ștefan și-a ațintit privirea către o scenă în care totul vorbește despre gloria lui Dumnezeu. El a văzut acolo un Om în glorie. Toți ceilalți oameni n-au ajuns la gloria lui Dumnezeu, însă acest Om, Hristos Isus, care a venit în această lume și a trăit în toate împrejurările noastre, deține acum în cer cel mai înalt loc al gloriei și al puterii.

Mai mult, Ștefan a putut spune: „Iată, văd cerurile deschise”. Înaintea ochilor lui se deschide o priveliște cerească. El vede însă mai mult decât atât – cerurile sunt deschise pentru ca gloria Omului din cer să poată fi pusă la dispoziția unui om de pe pământ. Domnul Isus S-a întors în cer pentru a ocupa un loc suprem al puterii, însă a lăsat cerurile deschise în urma Lui, astfel ca toată dragostea, puterea și harul Omului din cer să se poată revărsa către un om pe pământ.

În Ștefan vedem rezultatul practic atunci când credinciosul este în totalitate sub puterea Duhului Sfânt pe pământ, iar toate resursele lui sunt în Hristosul aflat în cer. Acesta este gândul lui Dumnezeu pentru toți cei ai Săi astăzi.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Duhul Domnului este peste Mine, pentru că … M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită …, să dau drumul celor apăsați.
Luca 4.18

Divinul Maestru

Un distins violonist britanic, pe nume Peter Cropper, avea o artă interpretativă așa de remarcabilă, încât Academia Regală de Muzică din Londra i-a acordat onoarea de a-i împrumuta neprețuita vioară Stradivarius, veche de 258 de ani. Visul oricărui violonist este să cânte la un asemenea instrument. Însă, în timpul unui concert în Finlanda, Cropper s-a împiedicat și a căzut peste vioară, sfărâmând-o. Visul lui se transformase într-un mare coșmar. Nimic nu-l putea mângâia. Atunci cineva i-a vorbit despre un meșter artizan care putea repara viori Stradivarius. În final, reparațiile au fost așa de bine făcute, încât nu se vedea nicio urmă, iar tonurile instrumentului erau tot așa de încântătoare ca înainte. Și aceasta, pentru că bucățile viorii stricate au ajuns pe mâna unui meșter care, prin multă migală și muncă, a putut să le pună la locul lor.

Se poate ca și viața noastră să ajungă precum vioara aceasta. Într-o astfel de situație, să-L căutăm pe Domnul și Mântuitorul Isus Hristos! Chiar dacă în anumite împrejurări se întâmplă ca și viețile noastre să se sfărâme în bucăți, să încredințăm situația vieții noastre Domnului Isus Hristos, care este Divinul Maestru al tuturor timpurilor și al tuturor oamenilor care vin la El cu încredere. Mântuitorul ia bucățile sfărâmate ale vieții noastre și le lipește din nou laolaltă, și astfel putem deveni mai folositori decât înainte!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IAEBEȚ (4)

„Dacă mâna Ta va fi cu mine” (1 Cronici 4:10)

Iaebeț nu doar că a avut mari năzuințe, dar el a avut o credință mare și o încredere profundă în Dumnezeu. El a avut suficientă credință pentru a se ruga și pentru a aștepta un răspuns. El a fost la fel ca misionarul pionier William Carey, care a spus: „Așteaptă mari lucruri de la Dumnezeu și încearcă mari lucruri pentru Dumnezeu.” Nu există nici o precizare că Iaebeț ar fi avut vreo educație sau vreun talent deosebit. Biblia nu ne spune dacă era bogat sau învățat. El a fost pur și simplu un om obișnuit cu o credință neobișnuită.

Nu te îngrijora de lucrurile pe care nu le ai – dacă ai credință! Dumnezeu îți va da ce-ți lipsește dacă crezi. Lui Dumnezeu îi place să folosească oameni obișnuiți care sunt gata să se încreadă în El și să vadă cum izbândesc.

Mulți oameni super-talentați stau deoparte, în timp ce oameni obișnuiți se avântă prin credință și câștigă. Și tu poți fi unul dintre ei. Un alt lucru interesant despre Iaebeț este că se pare că avea un fel de dizabilitate pentru că în limba ebraică, „Iaebeț” înseamnă „el întristează.” Iaebeț i-a provocat mamei sale o suferință atât de mare la naștere, încât aceasta l-a numit Trist. Ți-ar plăcea să treci prin viață purtând acest nume? Poate nu a fost dorit sau iubit dar el a fost mai puternic decât acest inconvenient, iar credința l-a ajutat să meargă înainte. El nu s-a uitat la trecut, ci la viitor. El a crezut că dacă Dumnezeu îl binecuvântează, viitorul său va fi mai mare decât trecutul său.

Care este handicapul tău? E de natură fizică? E de natură spirituală? E o copilărie nefericită? Un loc de muncă ce nu te împlinește sau o căsnicie frântă? Orice ar fi, Domnul Isus a spus: „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” (Marcu 9:23).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 32:1-21

Evrei 1.14 ne învaţă că cei credincioşi beneficiază de slujirea îngerilor – aproape întotdeauna fără ştirea lor. La plecarea sa din Canaan, Dumnezeu voise cumva să-i prezinte lui Iacov pe aceia pe care avea să-i folosească pentru a-i purta de grijă în timpul exilului său (28.12). Acum, în momentul întoarcerii, îngerii de la Mahanaim îl întâmpină pe patriarh în semn de bun venit în ţara promisiunii. Dar Iacov nu este în starea de a se bucura de bunătatea lui Dumnezeu care-i ascultase rugămintea de odinioară (28.20, 21). Într-adevăr, inima lui nu este eliberată de teama specifică omului. Dacă nu-l mai are pe Laban în spate, pe urmele lui, îl are încă înainte pe Esau şi tremură la perspectiva întâlnirii cu el. Sigur că recurge la rugăciune (v. 9-12), dar imediat după aceea ia toate măsurile de prevedere pe care şi le-ar putea imagina cineva, ca şi cum nu ar fi crezut că Dumnezeu poate să-l scape. Oare nu-i asemănăm noi uneori?

Să observăm şi atitudinea servilă a lui Iacov (v. 18, 20), deşi binecuvântarea tatălui său îl înălţase ca stăpân al fratelui său. Nu credeţi că, în locul acestei puneri în scenă şi al tuturor acestor aranjamente circumspecte, Iacov ar fi făcut mai bine să meargă în fruntea cetei sale şi, încrezându-se în Dumnezeu, să-i ceară cu curaj iertare fratelui său faţă de care greşise?

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: