Mana Zilnica

Mana Zilnica

22 Februarie 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

Luați un mănunchi de isop și muiați-l în sângele care va fi în vas și stropiți pragul de sus și cei doi ușori ai ușii cu sângele care va fi în vas.
Exod 12.22

Mănunchiul de isop este folosit în Scriptură în două ocazii (nu fac referire acum la rolul lui în anumite jertfe). Într-una dintre ocazii, el este folosit cu sânge de către un israelit (Exod 12). În cealaltă ocazie este folosit cu apă de o persoană curată, pentru un israelit (Numeri 19). În ambele cazuri, mănunchiul de isop semnifică umilința. Psalmistul face referire la el în felul acesta în Psalmul 51.7, când spune: „Curățește-mă cu isop și voi fi curat”. Aceasta are semnificația curățirii morale a sufletului printr-o umilință totală.

Israelitul care l-a crezut pe Moise cu privire la planul de izbăvire din noaptea de Paști cu siguranță că n-a stat cu mâinile în sân, așa cum fac mulți astăzi. Nu, ci a făcut tot ceea ce i se ceruse, cu o „ascultare a credinței” (Romani 1.5; 16.26). Căci, dacă crezuse „cu inima” în vestea bună adusă de Moise, cu siguranță că avea să fie văzut în fața ușii sale, cu mănunchiul de isop înmuiat în sângele mielului, mărturisind „cu gura” înaintea lumii că acceptase mesajul și că avea parte în mod personal de eficacitatea sângelui mielului. Era cu adevărat umilitor pentru el ca, înaintea unei lumi idolatre, în ale cărei păcate se complăcuse și el (Ezechiel 20.6-8), să mărturisească faptul că, deși era unul din poporul ales al lui Dumnezeu, nu putea fi scutit de judecată decât prin sângele mielului. În felul acesta, el Îi dădea dreptate lui Dumnezeu și se osândea pe sine. Era un lucru umilitor, însă singurul corect. „Dumnezeu să fie găsit adevărat și orice om să fie găsit mincinos” (Romani 3.4). Iată conexiunea dintre suflet și Hristos, pe care atât de mulți nu o au. „Mănunchiul de isop” n-a fost niciodată apucat de mâna lor; sufletul lor nu s-a plecat niciodată în ascultarea credinței și în conștientizarea realității stării lor, nu doar crezând evanghelia cu inima, ci mărturisind-o cu gura spre mântuire (comparați cu Romani 10.9,10).

F. G. Patterson

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!”. „Doamne”, i-a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine …”.
Matei 14.27,28

Îndrăzniți!

Petru, neavând încă altceva decât promisiunea de a fi pescar de oameni, a fost atras să meargă înaintea Mântuitorului. Aici Petru și-a îndreptat privirea spre Cel care a venit din vârful muntelui, iar aceasta nu era decât începutul glorioaselor descoperiri pe care el le va primi despre Persoana Domnului Isus Hristos.

Scump cititor, permite-mi să te întreb: Ai ieșit în întâmpinarea Mântuitorului? Dacă nu ai făcut-o de la început, după convertire, încă nu ai depășit cunoașterea mântuirii. Căci nu poți pretinde a-L cunoaște mai profund pe Domnul Isus, așa cum a fost în cazul lui Petru, dacă, mai întâi, Domnul venit din cer nu a devenit ținta credinței tale și nu te-a umplut cu dorința să vii la El.

În primul moment, această cunoaștere a fost mică pentru Petru și de aceea el a zis: „Doamne, dacă ești Tu”. Dar aceasta i-a fost suficient pentru a pleca pe ape. Pentru Petru, totul depindea de identitatea acestei Persoane și, dacă era Domnul, cuvântul Său a fost de ajuns pentru Petru, ca să plece din corabie: „Poruncește-mi să vin la Tine pe ape”. Era un lucru greu să părăsească locul de aparentă siguranță, pentru a merge pe acolo pe unde nu era nicio cale. Dar cuvântul Domnului i-a fost de ajuns lui Petru; el Îi cunoștea bine puterea. La cuvântul Domnului, Petru a coborât plasa; la cuvântul Domnului, Petru a plecat. Cuvântul Domnului era de ajuns pentru a-l face pe Petru să meargă pe ape, cum era de ajuns pentru Petru să-L cunoască pe Mântuitorul.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IAEBEȚ (3)

„Şi Dumnezeu i-a dat ce ceruse” (1 Cronici 4:10)

Când Iaebeț s-a rugat „Dacă … îmi vei întinde hotarele”, el a spus: „Vreau mai mult decât am și te rog să-mi dai!” Acest om a avut năzuințe mari și Dumnezeu le-a binecuvântat.

Există trei concepții greșite care ne pot împiedica să avem năzuințe mari:

1) Confundăm teama cu smerenia. Noi spunem: „O, nu aș putea face niciodată așa ceva” și credem că suntem smeriți. Dar asta nu înseamnă smerenie. Ci e teamă și lipsă de credință. O persoană cu adevărat smerită ar spune: „Cu ajutorul lui Dumnezeu, pot. Prin binecuvântarea lui Dumnezeu, voi putea face. Poate singur nu sunt în stare, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, pot.” Asta înseamnă smerenie.

2) Avem tendința să confundăm lenea cu mulțumirea. Noi îl cităm pe Pavel: „M-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc.” (Filipeni 4:11). Asta nu înseamnă că nu trebuie să ai idealuri. Pavel nu spunea: „Nu am ambiții sau planuri de viitor.” Ci, de fapt, chiar opusul! El vorbea despre „a te arunca spre ce este înainte” (Filipeni 3:13). Dacă nu ai un vis sau un scop, cere-I lui Dumnezeu unul.

3) Confundăm gândirea limitată cu spiritualitatea. Unii spun: „Eu îl slujesc pe Dumnezeu atât cât pot.” De ce nu începi să-L slujești pe Dumnezeu într-un mod mai important? De ce nu-L lași să te folosească mai mult? Alții spun: „Sunt bine așa cum sunt. Așa m-a creat Dumnezeu.” E greșit să dai vina pe Dumnezeu pentru lipsa ta de creștere, pentru că El ți-a pus la dispoziție toate uneltele și toate ideile de care ai nevoie pentru a crește.

Concluzie: Îi stai lui Dumnezeu în cale când nu ai năzuințe mărețe. Deci, roagă-te ca și Iaebeț!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 31:22-55

Fiind anunţat de fuga lui Iacov, Laban porneşte în urmărire şi îl ajunge din urmă. Ca om din lume, viclean şi ipocrit, el foloseşte cuvinte de linguşire, deşi inima îi este plină de invidie şi de gelozie. Pretinde că are o afecţiune deosebită pentru fiicele lui şi pentru copiii acestora, deşi întotdeauna a fost preocupat numai de propriile interese (v.15). Se preface că se teme de Domnul (v. 29, 53), în timp ce îşi caută cu energie falşii dumnezei.

Este trist să o vedem pe Rahela acordând valoare acestor idoli. Aceşti terafimi corespund pentru noi lucrurilor din lume pe care nu ne hotărâm să le abandonăm şi pe care credem că le putem lua cu noi pe drumul spre Patria noastră. Pentru un timp putem să ni le ascundem în adâncul inimii, să nu le vadă ochii nimănui. Fie ca Dumnezeu, care vede totul, să ne dea puterea de a discerne şi de a respinge cu hotărâre tot ce ia locul Domnului Isus în afecţiunile noastre! Aceştia sunt idoli.

În cele din urmă, Iacov şi Laban se despart. Movila va constitui o graniţă între ei. Nici un teren comun între cel credincios şi omul lumesc, chiar dacă aparţin aceleiaşi familii! Iacov va oferi o jertfă (v. 54); ştia ce semnificaţie are aceasta înaintea Domnului şi cum să I-o aducă.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: