Mana Zilnica

Mana Zilnica

27 February 2019

DOMNUL ESTE APROAPE

 

În timpul acela, Domnul a zis lui Iosua: „Fă-ți cuțite de cremene și circumcide din nou pe fiii lui Israel, a doua oară”.
Iosua 5.2


Cât de plină de semnificație este această împrejurare! Cât de sugestive sunt aceste „cuțite de cremene” și cât de necesare! Dacă Israel urma să-i treacă pe canaaniți prin ascuțișul sabiei, trebuia ca ascuțișul cuțitelor de cremene să le fie aplicat întâi lor. Ei nu fuseseră circumciși în pustie. Ocara Egiptului nu fusese ridicată de deasupra lor și, înainte să poată sărbători Paștele și să mănânce din grâul vechi al țării, sentința morții trebuia scrisă asupra lor. Cum puteau ei lua în stăpânire Canaanul având asupra lor ocara Egiptului? Cum puteau niște oameni necircumciși să-i nimicească pe canaaniți? Imposibil! Cuțitele ascuțite trebuiau să-și facă lucrarea în toată tabăra lui Israel, înainte ca ei să poată mânca din hrana Canaanului sau să poată purta războaiele Domnului.

Aici avem deci o imagine a poziției creștine. Creștinul este un om ceresc, mort față de lume, răstignit împreună cu Hristos și asociat cu El acolo unde El Se află acum; și, în timp ce așteaptă arătarea Lui, credinciosul are inima preocupată cu El, hrănindu-se, prin credință, cu Cel care este adevărata hrană pentru omul cel nou.

Aceasta este poziția creștinului; aceasta este partea lui. Însă, pentru a intra pe deplin în savurarea practică a acestor lucruri, trebuie să aibă loc aplicarea „cuțitului ascuțit” la tot ceea ce aparține firii. Trebuie ca sentința morții să fie scrisă asupra a tot ceea ce Scriptura denumește „omul cel vechi”.

O astfel de aplicare a circumciziei trebuie să fie reală și practică, pentru a ne putea bucura de poziția și de partea noastră ca oameni cerești. Dacă ne complăcem în lucrurile cărnii, dacă trăim într-o atmosferă joasă și lumească, dacă urmărim scopurile acestei lumi, plăcerile ei, politica, bogățiile, onorurile și moda ei, atunci este imposibil să ne bucurăm de părtășia cu Domnul nostru înviat și glorificat.

C. H. Mackintosh

 

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul … Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui!
Psalmul 103.1,2


Inspiratorul binelui

Profesorul John Killinger relatează într-una din cărțile sale istoria unei femei în vârstă de 90 de ani care întotdeauna fusese deosebit de generoasă cu cei din jurul ei. Ea îi ajutase pe unii studenți străini să studieze în Statele Unite. Persoanelor care se confruntau cu tot felul de probleme le trimitea flori și alimente. Organiza numeroase dineuri pentru a-i ajuta pe oameni să se cunoască unii pe alții. Făcea diferite cadouri celor despre care știa că își doreau așa ceva, dar nu își puteau permite financiar. Femeia aceasta făcea întotdeauna un gest frumos sau oferea un cadou drăguț. Toți o iubeau pentru firea ei binevoitoare și generoasă. Într-o zi, profesorul Killinger a abordat-o, spunând: „Sunteți atât de bună cu toată lumea!”. — „Oh, nu! Dumnezeu a fost bun cu mine. El mi-a dat mai mult decât mi-ar trebui vreodată. Și cu cât dăruiesc mai mult, cu atât primesc mai mult.”

Toate însușirile bune pe care le au oamenii sunt darul lui Dumnezeu; faptele lor bune sunt săvârșite prin harul lui Dumnezeu, prin Domnul Isus Hristos. Întrucât Îi datorează totul lui Dumnezeu, slava pentru tot ce sunt sau fac Îi aparține Lui; ei sunt instrumente în mâna Lui. Da, Dumnezeu este Inspiratorul binelui! De aceea, Dumnezeu ne-a lăsat scris în Cuvântul Său: „Adevărat este cuvântul acesta și vreau să stărui cu tărie asupra acestor lucruri, pentru ca cei care au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune. Aceste lucruri sunt bune și de folos pentru oameni” (Tit 3.8).

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCREDE-TE ÎN SUSȚINĂTORUL TĂU, NU ÎN PÂRÂȘUL TĂU (2)

„Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu?” (Romani 8:33)


Pavel scrie: „Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!” (v.33-34). Acuzațiile lui Satan se risipesc și cad ca un balon spart. Atunci de ce, te rog să-mi spui, de ce le mai auzim încă? De ce noi, creștinii, ne simțim în continuare vinovați? Nu orice învinovățire e rea. Dumnezeu folosește doze potrivite de învinovățire pentru a ne trezi din păcat. Știm că întristarea vine de la Dumnezeu atunci când provoacă „frământare … dezvinovățire … mânie … frică … râvnă … pedeapsă” (2 Corinteni 7:11). Vinovăția arătată de Dumnezeu aduce destulă părere de rău ca să ne facă să ne schimbăm.

Vinovăția arătată de Satan, pe de altă parte, aduce destulă părere de rău ca să ne înrobească. Nu-l lăsa să te încătușeze! Nu uita: „viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.” (Coloseni 3:3). Când Dumnezeu se uită la tine, El îl vede mai întâi pe Hristos. În limba chineză, cuvântul pentru neprihănire este o combinație dintre două caractere: imaginea unui miel și o persoană. Mielul este deasupra, acoperind persoana. De fiecare dată când Dumnezeu se uită la tine din ceruri, asta vede: Mielul fără cusur al lui Dumnezeu care te acoperă. Numai o dată este menționat în Scriptură faptul că Isus a scris ceva. Și a scris pe nisip, spunându-i unei păcătoase acuzate că a iertat-o: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti” (vezi Ioan 8:10-11). Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Ai încredere în susținătorul tău, nu în pârâșul tău!  


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 35:16-29


O nouă etapă din viaţa lui Iacov! Pe când se află încă pe drum au loc simultan naşterea lui Beniamin şi moartea Rahelei. Calea creştinului este presărată atât cu bucurii, cât şi cu suferinţe. Ca şi Iacov, el poate „ridica stâlpi de aducere-aminte” (v. 14, 20).

Cele două nume date copilului vorbesc fiecare despre Domnul Isus. Ben-Oni (fiu al durerii mele) este numele Celui pe care Israel Îl va jeli „cum plânge cineva pe singurul lui fiu” (Zaharia 12.10); este numele Celui care a fost El Însuşi lovit pe pământ, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa. Dar în acelaşi timp El este adevăratul Beniamin (fiu al dreptei), Fiul de la dreapta Tatălui, căruia Dumnezeu i-a spus: „Şezi la dreapta Mea” (Psalmul 110.1; citat întâlnit de nenumărate ori în N. T.). Cele două nume purtate de aceeaşi persoană sunt de nedespărţit. Ele ne amintesc că suferinţele şi gloria lui Hristos nu pot fi disociate (1 Petru 1.11).

Un alt nume în lectura noastră ne face să ne gândim la Isus: Betleem (v. 19), unde avea să Se nască Mântuitorul. Acolo este mormântul Rahelei, locul lacrimilor menţionate la început de Evanghelie (Matei 2.18), dar şi locul unde s-a vestit lumii cea mai mare bucurie din toate timpurile (Luca 2.10).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: