24 Martie 2021
Pavel, rob al lui Isus Hristos, apostol chemat, pus deoparte pentru evanghelia lui Dumnezeu.
Romani 1.1
Dumnezeu îl rânduise pe Pavel ca slujitor și martor, scoțându-l din poporul și din națiunile la care îl trimisese ca să le deschidă ochii și să le vestească iertarea păcatelor (Fapte 26.16-18). Unora trebuia să le vestească eliberarea de jugul legii, iar celorlalți, eliberarea din întuneric, de sub puterea lui Satan. Cel care îl chemase și îl trimisese era Isus, Capul glorificat al Trupului. La întrebarea lui Pavel, „Cine ești Tu, Doamne?”, răspunsul a fost: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești”. Deci totul fusese unic în acest caz: Cel care a chemat, chemarea și cel chemat. De aceea, Pavel putea să numească evanghelia încredințată lui ca fiind evanghelia sa sau evanghelia slavei. Această evanghelie îi așeza pe el și pe cei care primeau vestirea sa pe un nou teren. Îi scotea dintre iudei sau dintre neamuri și îi lega cu un Mesia viu, cu Fiul Omului înviat și înălțat în glorie, cu Capul unei noi creații. De aceea Pavel nu mai cunoștea pe nimeni „potrivit cărnii”, nici chiar pe Hristos (2 Corinteni 5.16), deși, dintr-un alt punct de vedere, Îl recunoștea pe deplin ca Fiu al lui David, după carne.
Această Persoană minunată era subiectul și conținutul evangheliei vestite de el. Era „evanghelia lui Dumnezeu despre Fiul Său, născut din sămânța lui David după carne” (versetul 3). Venit astfel în mijlocul poporului Său pământesc, ca împlinire a promisiunilor, Hristos fusese respins. De aceea Israel, ca popor, își pierduse drepturile la promisiuni. Și astfel, de acum înainte, nu mai exista decât o singură temelie a acceptării înaintea lui Dumnezeu, aceea a harului necondiționat, atât pentru urmașii lui Avraam, cât și pentru neamurile care erau fără drept de cetățenie în Israel, fără nădejde și fără Dumnezeu în lume. Faptul că Dumnezeu, Căruia nu Îi pare rău de darurile și de chemarea făcută, va binecuvânta într-o zi și pe poporul Său pământesc și Își va împlini toate promisiunile față de ei este și el un adevăr prețios. Astăzi însă El Își strânge un popor ceresc atât dintre iudei, cât și dintre neamuri. Duhul Sfânt a venit aici jos, pentru a-L preamări pe Fiul și pentru a conduce la El din toate popoarele o mireasă, o soție.
R. Brockhaus
Și fiți recunoscători.
Coloseni 3.15
„Totuși, concluzia lipsește”
Vecinul a intrat în casa prietenului său. Băiețelul acestuia a venit bucuros în întâmpinarea lui și l-a salutat. „Ce s-a întâmplat cu tine?”, l-a întrebat el pe micuț. „Parcă ai venit de pe câmpul de bătălie!”
„Da”, a spus mama, „cam așa pare, dar ar fi putut fi și mai rău. Eram în grădină și l-am rugat pe băiat să aducă grebla. În grabă s-a împiedicat și a căzut cu capul pe greblă. Nu mai era mult, și un vârf i-ar fi putut scoate ochiul. Dar a scăpat ușor, cu câteva zgârieturi și vânătăi”.
Vecinul a privit-o pe mamă ca și când aștepta să mai spună ceva. Dar, pentru că ea nu a adăugat nimic, a întrebat el: „Și ce s-a întâmplat mai departe?”.
„Nimic”, a răspuns mama, „l-am îndemnat pe fiul meu să umble mai atent și să nu mai fie întotdeauna așa de grăbit”.
„Și asta a fost totul?”, a întrebat mai departe vecinul. „Ei, sper că aceasta i-a fost o învățătură și că va fi mai atent pe viitor”, a spus mama.
„Totuși, concluzia lipsește”, a spus vecinul și a adăugat arătând cu degetul în sus: „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Psalmul 103.2).
Cât de ușor uităm să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru multele Sale binefaceri! Cât de puțin luăm noi aminte la ocrotirea Lui! Biblia ne îndeamnă: „Cheamă-Mă în ziua necazului, și Eu te voi scăpa”, dar adaugă: „Iar tu Mă vei preamări” (Psalmul 50.15). Ca unii care zilnic avem parte de bunătatea Domnului, să-I aducem și noi cu recunoștință, zilnic, mulțumirea noastră!
Citirea Bibliei: Deuteronom 12.1-19 · Matei 25.14-30
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CÂND COPILUL TĂU A SCĂPAT DE SUB CONTROL – Fundația S.E.E.R. România
„Mare va fi propăşirea fiilor tăi” (Isaia 54:13)
Puține lucruri din viață pot să ne frângă inima, ca un copil care este dependent de droguri, ori frecventează un anturaj nepotrivit sau este implicat în activități care îi vor distruge viața. Ca părinți, ce putem face? Mai întâi de toate, putem și trebuie să ne rugăm pentru copii și să rostim promisiunile lui Dumnezeu peste ei. Poate nu vom fi în stare să-i schimbăm, dar Dumnezeu poate. Cuvântul Său spune: „Toţi fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului, şi mare va fi propăşirea fiilor tăi.” Ce faci în situația în care copilul tău, care a scăpat de sub control, locuiește cu tine încă? Ai parte de o mare provocare, și ai nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Uneori, „copilul problemă” este un copil al unui destin măreț, cu un mare viitor – și Satan știe și el asta. Dumnezeu are o chemare pentru viața lui, și la asta se reduce toată lupta!
Ca părinte, ai nevoie de înțelepciune de la Dumnezeu ca să faci două lucruri:
1) Să stabilești limite clare cu efecte adecvate și consecvente. Biblia spune: „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el.” (Proverbele 22:15).
2) Să-ți învingi frica că fiul sau fiica te va respinge când vei lua o decizie neplăcută, dar înțeleaptă. Satan va încerca să te convingă că-l vei pierde dacă îl vei disciplina; de fapt, îl vei pierde dacă nu o faci!
Nu uita: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă” (2 Timotei 1:7). Rugăciunea și încrederea fermă în Cuvântul lui Dumnezeu sunt două dintre cele mai puternice arme pe care ți le-a pus Dumnezeu la dispoziție când ai de-a face cu implicarea lui Satan în viitorul copilului tău. Și dacă rămâi credincios lui Dumnezeu, vei câștiga!
de Jean Koechlin
Psalmul 35:17-28
Chiar dacă nu avem câtuşi de puţin de-a face cu răutatea oamenilor în felul credinciosului din acest psalm, să nu uităm că persecuţia a fost şi este încă partea celor mai mulţi dintre creştini. Cât de recunoscători ar trebui să fim pentru libertatea conştiinţei şi a strângerilor ca adunare care continuă să ne fie acordate în ţara noastră! Celebrarea Domnului (prin laudă şi mulţumire) în mijlocul poporului Său de răscumpăraţi este dorinţa dreaptă a celui credincios (v. 18). Apreciem noi acest privilegiu, cei care încă îl mai avem?
În Ioan 15.25, Domnul Isus (citând v. 19 din psalmul nostru) Se referă la această ură fără temei căreia El i-a fost ţinta (obiect al urii). Fără temei…! Deşi a fost în felul acesta, ura lumii împotriva lui Hristos şi împotriva alor Săi nu trebuie să ne mire (1 Ioan 3.13). Este cea pe care Satan o inspiră oamenilor împotriva Aceluia care l-a învins pe el. Ne putem imagina sentimente mai îngrozitoare decât cele din v. 21, 25 şi 26? Puţine expresii sunt atât de izbutite pentru a da pe faţă, în toată grozăvia lor, hăţişurile răutăţii inimii omeneşti: bucuria perversă de a vedea suferind un nevinovat … care era Fiul lui Dumnezeu venit pentru salvarea oamenilor. „Ha, ha! Ochiul nostru a văzut” strigă batjocoritorii (v. 21). „Orice ochi Îl va vedea, şi cei care L-au străpuns”, anunţă Apocalipsa 1.7. Şi nu pe cruce, ci în toată gloria Lui de Judecător!
Mana Zilnica 