11 Martie 2021
Socotiți ca o mare bucurie, frații mei, când treceți prin felurite ispite, știind că încercarea credinței voastre lucrează răbdare.
Iacov 1.2,3
Cu toții trecem prin dificultăți și încercări, însă, în astfel de momente, să ne aducem aminte că toate sunt îngăduite de Tatăl nostru ceresc și că El Se folosește de ele pentru împlinirea scopului pe care îl are cu privire la noi.
Să ne amintim de exemplul Domnului „care, pentru bucuria pusă înaintea Lui, a răbdat crucea” (Evrei 12.2) și care „va vedea din rodul muncii sufletului Său și va fi satisfăcut” (Isaia 53.11).
Ce minunat să privim la gândurile profunde ale inimii Domnului nostru în grădina Ghetsimani! Contemplând oroarea a ceea ce urma să vină asupra Lui, El S-a supus planurilor lui Dumnezeu pentru El, spunând: „Nu voia Mea, ci a Ta să se facă”, iar mai târziu i-a spus lui Petru: „Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl?” (Ioan 18.11).
Știm că Domnul a fost perfect și că, prin urmare, încercările prin care a trecut nu L-au făcut mai bun, nici nu L-au curățit în vreun fel, însă, pentru noi, ele au aceste efecte. Dumnezeu dorește să ne purifice, să înlăture imperfecțiunile și să ne facă tot mai mult asemenea chipului Fiului Său. Una dintre metodele pe care Tatăl le folosește pentru a împlini acest lucru este de a ne trece prin astfel de încercări. El știe de ce avem nevoie și știe și ce mijloace pot lucra pentru binele nostru, în fiecare etapă a vieților noastre. El știe, de asemenea, cât putem purta fiecare. Să ne supunem cu toții Tatălui nostru ceresc cu aceeași atitudinea ca a Domnului: nu voi bea paharul (orice ar conține el) pe care Tatăl mi l-a dat să-l beau?
A. Blok
Dumnezeu vorbește însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama … ca să-i păzească sufletul de groapă și viața de loviturile sabiei.
Iov 33.14,18
Scăparea în miez de noapte (1)
Următoarea întâmplare s-a petrecut în urmă cu aproximativ 100 de ani în Anglia.
Era o noapte întunecoasă și cețoasă. Călătorii priveau cu teamă la vremea furtunoasă. Mecanicul de locomotivă circula foarte precaut.
Deodată a văzut o formă neagră, chiar în mijlocul șinelor, care flutura puternic cu brațele. Mecanicul de locomotivă a tras repede semnalul de alarmă și trenul s-a oprit scârțâind. Mecanicul de locomotivă și fochistul au coborât în grabă din locomotivă. Amândoi au strigat în noapte și în ceață: „Ce s-a întâmplat?”. Dar nimeni n-a răspuns. Și conductorii și câțiva călători au venit în grabă acolo. Dar nu se mișca nimic în fața trenului în ceața deasă.
„Ce-i în mână nu-i minciună”, și-a spus mecanicul de locomotivă cu experiență și a cerut ca unul dintre conductori să verifice șinele cu o lanternă. Acesta s-a întors curând alergând și a spus că podul din fața lor se prăbușise parțial. Numai câțiva metri, și tot trenul împreună cu călătorii săi s-ar fi prăbușit în râu! Ce groază, dar și ce mulțumire a fost printre călători!
Dar cine a fost totuși cel care i-a avertizat în noaptea întunecoasă? De unde a venit și unde s-a dus? A fost un înger? A fost o minune? – Da, a fost călăuzirea lui Dumnezeu! Mai târziu s-a descoperit soluția enigmei: pe reflectoarele trenului s-a lipit o molie mare. Atrasă de lumina lămpii și bătând puternic din aripi, ea încerca să se elibereze înainte de a muri.
Citirea Bibliei: Deuteronom 4.29-49 · Matei 21.33-46
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
TU, DOAMNE, EȘTI VREDNIC! – Fundația S.E.E.R. România
„În Numele lui Isus, să se plece orice genunchi…” (Filipeni 2:10)
În timpul unei cruciade, Filip Augustus, regele Franței, și-a adunat toți cavalerii nobili și i-a încurajat să dea dovadă de vitejie în luptă. Și-a pus pe masă coroana regală, care purta inscripția „cel mai vrednic”, și a promis-o ca premiu celui mai curajos luptător. După ce armata s-a întors victorioasă din luptă, soldații au înconjurat masa unde era așezată coroana, iar unul dintre nobili a făcut un pas în față, a ridicat coroana și a pus-o pe capul regelui, spunând: „Tu, rege, ești cel mai vrednic!”
Biblia spune: „În Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” (Filip. 2:10-11). Să remarcăm cuvintele: „să se plece orice genunchi.” Am citit undeva că în anul 2011, statisticile estimau că, de la începuturile rasei umane, s-au născut 106 miliarde de oameni. Și, surprinzător, fiecare din aceștia se va pleca înaintea lui Isus. Încearcă să-ți imaginezi toată această uriașă mulțime – de peste zece ori populația globului – îngenunchind înaintea lui Hristos și spunându-I: „Tu ești Regele cel mai vrednic!” Și atunci, Hristos va fi cu adevărat „mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.” (Efeseni 1:21). Apoi El, Autorul și Creatorul tuturor lucrurilor, va închide cartea acestei vieți și va deschide cartea vieții de apoi. Acesta este începutul vietii fără sfârșit, pe care cei răscumpărați prin credință o așteaptă, și după care tânjesc. Tu?!
de Jean Koechlin
Psalmul 24
În Psalmul 22 Lam putut observa pe Salvatorul: acest psalm cuprinde trecutul, cu momentul său de har, crucea, de la care pornesc toate; Psalmul 23 lam văzut corespunzând prezentului, în care se experimentează prezenţa unui Păstor; este rândul Psalmul 24 să ne deschidă viitorul: acolo Îl admirăm pe Împăratul gloriei. Toţi aceşti psalmi sunt ai lui David, omul care nu numai că a cunoscut respingerea şi suferinţa (Psalmul 22), dar care a fost şi păstor (Psalmul 23) al lui Israel (2 Samuel 5.2), şi împărat glorios (Psalmul 24) în Sion.
Psalmul 24 începe cu afirmarea drepturilor Domnului asupra pământului: pe pământ a fost înălţată crucea (Psalmul 22); pe pământ, în prezent, se înfăţişează această vale întunecoasă (Psalmul 23); pe pământ, în curând, Îşi va aşeza Domnul tronul Său de domnie (Psalmul 24). „Lumea şi cei care o locuiesc” vor fi nevoiţi atunci săL recunoască pe Cel căruia Îi aparţin şi să se supună dominaţiei Sale. Unii se vor supune doar sub efectul constrângerii, „linguşind” (sau „prefăcânduse”), cum anunţă Psalmul 18.44.
În ceea ce ne priveşte, noi putem săI aducem de pe acum Domnului Isus ascultarea dragostei. Pentru a avea parte de Împărăţie, cetăţenii trebuie să aibă caracterele ei (v. 36), iar pe acestea, Isus lea vestit încă de la începutul slujbei Sale (comp. v. 4 cu Matei 5.8). El era Împăratul, Mesia al lui Israel; poporul Său însă La respins: şi aşa a ieşit El, ducânduŞi crucea (Ioan 19.5,17).
SăL contemplăm acum intrând ca Însuşi Domnul, Împăratul gloriei, în împărăţia binecuvântării Sale.
Mana Zilnica 