4 Martie 2021
Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am contemplat și ce au pipăit mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieții.
1 Ioan 1.1
Prin faptul că S-a întrupat, Hristos a venit în sfera celor cinci simțuri cu care omul este înzestrat. El a putut fi auzit, văzut și pipăit.
Mai întâi este menționat auzul, fiindcă, având în vedere starea noastră căzută, acestui simț i Se adresează în primul rând Dumnezeu – „Credința este din auzire, iar auzirea, prin Cuvântul lui Dumnezeu” (Romani 10.17). Deci, mai întâi, apostolii au auzit Cuvântul vieții și, în felul acesta, au putut să-L perceapă.
Ei însă L-au și văzut cu ochii lor, ba chiar L-au contemplat. În vechime fuseseră manifestări fugitive ale acestei Persoane mărețe, sub forma „Îngerului Domnului”. Numai că atunci era imposibil ca El să fie contemplat, fiindcă El nu Se arăta decât pentru câteva clipe. Acum, fiind întrupat, lucrurile stăteau cu totul altfel. Apostolii au stat ani de zile în prezența Lui și L-au putut analiza cu atenție. Au privit îndelung și stăruitor la El, chiar dacă nu au înțeles pe deplin această priveliște minunată decât după ce au primit darul Duhului Sfânt.
De asemenea, ei au putut să-L atingă – L-au putut pipăi cu mâinile lor. Aceasta le-a certificat faptul că El nu era doar o manifestare spirituală, ci că era în mijlocul lor cu un trup omenesc real. După învierea Sa, El a venit în mijlocul lor, având un trup cu carne și oase, și i-a invitat să-L pipăie, pentru a se convinge că nu era un duh (Luca 24.39).
F. B. Hole
În tot ce eu voi face, să fiu pe placul Tău
Și fi-voi plin de pace pe drumul cel mai greu;
Așa voi fi în stare să gust iubirea Ta
Și-n zilele cu soare, și-n vremea cea mai rea.
Pune-ți aurul împreună cu țărâna, aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor! Și atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăția ta.
Iov 22.24,25
Au câștigat aur, dar și-au pierdut viața
Marea armată a lui Napoleon se retrăgea din Moscova. Mărșăluirea prin țara uriașă pe timp de iarnă aspră a fost un coșmar. Situația a devenit atât de deznădăjduită, încât s-a dat porunca să fie aruncate lingourile de aur capturate. Lăzile cu aur au fost descărcate și abandonate. Atunci, unii bărbați, care abia mai înaintau, s-au aruncat asupra aurului și s-au încărcat cu lingourile de aur. Dar, la scurt timp, au căzut sub povara lor, iar din cauza slăbiciunii n-au mai putut să se ridice.
Astăzi vedem aceeași scenă. Mulți oameni încearcă cu toată puterea să devină bogați sau să obțină o poziție influentă. „Vânătoarea” după bogăție și onoare îi monopolizează atât de mult, încât nu mai au nici timp și nici energie să-și pună în ordine viața lor înaintea lui Dumnezeu. Ei se lasă orbiți de strălucirea lucrurilor trecătoare și neglijează salvarea sufletului lor nemuritor. Să ne întrebăm fiecare personal:
• Ce ne reține să credem în Isus Hristos și să găsim la El fericire și viață veșnică?
• Ce ne împiedică să ne întoarcem la Dumnezeu, să ne mărturisim în fața Lui păcatele noastre și să primim de la El iertare?
Să întoarcem spatele la tot ceea ce ne poate face prizonieri, dar nu fericiți! Să ne deschidem, în schimb, inima față de Mântuitorul, care dorește să ne dăruiască cele mai mari bogății: pacea cu Dumnezeu, viața veșnică și o moștenire nestricăcioasă în cer!
Citirea Bibliei: Deuteronom 2.1-13 · Matei 20.1-16
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DUMNEZEU ȘI BANII (2) – Fundația S.E.E.R. România
„Având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:8)
Astăzi începem prin a afirma din nou: Ceea ce crezi despre Dumnezeu și despre bani va determina cât, cum și pentru ce Îl crezi. Dacă motivul pentru care dorești să ai mai mult este acela de a fi „în rând cu lumea”, sau ca să te lauzi cu ce ai, nu te aștepta ca Dumnezeu să-ți binecuvânteze planurile. Biblia spune: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” (Iacov 4:6).
Smerenia spune: „Doamne, tot ce am este un dar de la Tine. Și tot ce voi avea nevoie vreodată vine de la Tine!” Înainte să Îi ceri lui Dumnezeu mai mulți bani, trebuie să te asiguri că motivația ta lăuntrică este corectă. Și când știi lucrul acesta, te poți baza inclusiv pe următoarele versete: „Cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună, după cum este scris: „A împrăştiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămâne în veac.” „Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană” vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa de semănat şi va face să crească roadele neprihănirii voastre. În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulţumiri lui Dumnezeu.” (2 Corinteni 9:6-11).
Cui dă Dumnezeu sămânța? Semănătorilor, nu culegătorilor. Când înmulțește Dumnezeu sămânța? Atunci când o semeni pentru a împlini planul Său!
de Jean Koechlin
Psalmul 18:30-50
Domnul Isus găseşte plăcere în a niL face cunoscut pe Dumnezeul Său, pe Cel a Cărui cale este desăvârşită şi al Cărui Cuvânt este încercat (v. 30; Proverbe 30.5). În prima parte a psalmului, El nea învăţat, dândune propriul Său exemplu, cum să Îl chemăm pe Dumnezeu în întristările noastre. Acum ne va învăţa cum să ne sprijinim pe Dumnezeu atât pentru umblare (v. 33,36), cât şi pentru luptă (v. 34,35,39).
Cunoaştem noi din experienţă ce înseamnă ca El să ne facă să stăm pe înălţimile noastre? (comp. cu Habacuc 3.19: să umblăm pe înălţimile noastre). De pe o culme înaltă ne bucurăm de o perspectivă largă şi cu bătaie lungă (vezi Isaia 33.17). Să o privim pe cea care ni se oferă la încheierea acestui psalm. Privirile ne sunt îndreptate spre viitor, asupra momentului când Dumnezeu va nimici pe vrăjmaşii Fiului Său. La orizont vedem mijind zorii împărăţiei Lui. Isus va fi rânduit Prinţ peste poporul Său, Israel, dar şi Conducător al naţiunilor. „SăL contemplăm pe Măreţul Împărat al împăraţilor domnind în putere peste întreg universul şi, prin prezenţa Lui, rupând orice lanţ” este invitaţia cuprinsă întrun imn creştin.
Era necesar, pentru gloria lui Dumnezeu, ca naţiunile săL laude; şi toate o vor face în timpul împărăţiei. Dar noi, cei care am fost scoşi din mijlocul naţiunilor, avem un privilegiu deosebit, acela de a cânta psalmi încă de acum, spre gloria Numelui Său (v. 49 citat în Romani 15.9). Să nuL privăm de aceasta!
Mana Zilnica 