20 Martie 2021
Cei înțelepți vor moșteni gloria, dar rușine va fi înălțarea nebunilor.
Proverbe 3.35
În cartea Proverbe sunt descrise două categorii de oameni: cei înțelepți și cei nebuni. Cei înțelepți se încred în Domnul, se tem de El, acceptă mustrarea și umblă pe căile dreptății. De cealaltă parte, nebunii n-au nicio teamă de Domnul, nu primesc mustrarea, umblă pe căile nelegiuirii și disprețuiesc înțelepciunea și învățătura. Această diferență este rezumată astfel de Solomon: „Calea nebunului este dreaptă în ochii săi, dar cel înțelept ascultă sfatul” (Proverbe 12.15).
În Evanghelia după Matei, Domnul a spus două parabole care arată această diferență. Prima este în legătură cu omul înțelept și cu omul nebun. Oricine aude cuvintele Lui și le face este asemănat cu un om înțelept, care și-a zidit casa pe stâncă. Când încercările, care sunt simbolizate prin ploaie, prin șuvoaie și prin vânturi, au venit și au lovit în casă, ea nu a căzut, fiindcă era zidită pe stâncă. Acesta este sufletul care se bazează pe temelia sigură a Persoanei și lucrării Domnului Isus. Omul nebun și-a zidit casa pe nisip, pe o temelie care se mișcă încontinuu și care este nesigură. Aceasta ar putea fi încrederea în fapte bune, în botez, în apartenența la o biserică sau în ținerea legii. Când a fost supusă la același test, casa s-a prăbușit.
Cea de-a doua parabolă, a celor zece fecioare, este în Matei 25. Domnul ne spune că cinci erau înțelepte și cinci nechibzuite (nebune). Ceea ce le-a diferențiat a fost prezența sau absența untdelemnului în candele. Untdelemnul este un simbol al Duhului Sfânt. Când Domnul a venit, cele înțelepte au mers împreună cu El la nuntă, iar cele nechibzuite n-au putut intra. În mod clar există două categorii de oameni în această lume: cei înțelepți și cei nebuni – „Cei înțelepți vor moșteni gloria, dar rușine va fi înălțarea nebunilor”.
R. A. Barnett
Stăruiți în rugăciune, vegheați în ea cu mulțumiri.
Faceți în tot timpul, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri.
Coloseni 4.2; Efeseni 6.18
Te rog, Stăpânul meu
Te rog, Stăpânul meu prea bun,
Prin Duhul să mă-nțelepțești,
Să nu zidesc ce Tu dărâmi,
Să nu dărâm ce Tu zidești.
În orice timp și-n orice loc,
Lumina-mi fie căpătâi,
Să nu rămân când Tu te duci,
Să nu mă duc când Tu rămâi.
Prin lumea veacului de-acum,
Cu adevărul să mă-ncingi,
Să nu resping ce Tu primești,
Să nu primesc ce Tu respingi.
Din plasa harului ceresc,
S-aleg și eu cum Tu alegi,
Să nu culeg ce Tu arunci,
Să nu arunc ce Tu culegi.
Să-mi dai iubire de-adevăr,
Să Te cunosc mai mult cum ești,
Să nu iubesc ce Tu urăști,
Să nu urăsc ce Tu iubești.
Să-mi potrivești viața mea
Cu voia Ta în totul tot,
Ca a greși-n lucrarea Ta
Nicicând, nicicum să nu mai pot!
Citirea Bibliei: Deuteronom 10.1-11 · Matei 24.15-28
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DEZVOLTAREA SPIRITUALĂ – Fundația S.E.E.R. România
„Aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri” (Evrei 5:12)
Adresându-se unora dintre primii creștini, autorul epistolei către Evrei scria astfel: „Asupra celor de mai sus avem multe de zis, şi lucruri grele de tâlcuit; fiindcă v-aţi făcut greoi la pricepere. În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.” (Evrei 5:11-14). În acest pasaj este vorba despre stoparea dezvoltării spirituale, și acest lucru se poate întâmpla fiecăruia dintre noi.
Printre primele dovezi că un copil este sănătos și crește este faptul că nu mai trebuie hrănit cu biberonul, și nu mai trebuie să-i mărunțești mâncarea ori să i-o introduci în gură. Se poate să prefere ciocolata și nu morcovii, dar noi credem că este tot mai aproape de momentul în care înțelege de ce are nevoie de morcovi. Dacă singurul moment în care te hrănești spiritual este duminica dimineața, la biserică, de ce mai ești surprins că nu ai credința că Dumnezeu îți răspunde la rugăciuni, că îți dă putere să învingi ispita, sau că te călăuzește în viață?
Cât crezi că ai rezista dacă ai mânca o singură dată pe săptămână? Iov a spus: „N-am părăsit poruncile buzelor Lui; mi-am plecat voia la cuvintele gurii Lui.” (Iov 23:12); iar psalmistul (Psalmul 119:103) exclamă: „Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!”. Ieremia a scris: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele” (Ieremia 15:16). Să-ți fie clar și azi că, pentru a crește spiritual (vezi Evrei 5:14), ai nevoie de „hrana tare” a Cuvântului lui Dumnezeu!
de Jean Koechlin
Psalmul 32
Cu cât sufletul a gemut mai mult la început sub povara păcatelor, cu atât poate el gusta mai plăcut binecuvântarea despre care ne vorbesc v. 1 şi 2. Sunteţi printre aceşti fericiţi? Dacă nu, v. 5 vă arată drumul pentru a deveni fericiţi (comp. cu Luca 15.18): „Nu mi-am acoperit…” (v. 5); altfel spus, „mărturisirea în întregime este mijlocul indispensabil pentru ca Dumnezeu să acopere păcatul meu” (v. 1). Dacă încerc să-l ascund, Dumnezeu va trebui, mai devreme sau mai târziu, să-l pună în lumină (Matei 10.26), pentru că cea dintâi lucrare pe care o face Dumnezeu într-un om este trezirea conştiinţei acestuia.
Apoi apasă cu mâna Sa până când păcătosul este adus la pocăinţă.
După pocăinţă, imediat urmează iertarea (şi iertarea ni se prezintă aici sub trei aspecte: eliberarea de povară, curăţirea de întinare şi anularea datoriei).
Apoi vine umblarea. Să nu fim precum animalele care, fiind fără pricepere, trebuie conduse prin constrângere din exterior! Frâul şi zăbala sunt imagini ale mijloacelor dureroase pe care Dumnezeu este nevoit să le folosească atunci când nu vrem să ne apropiem de El (v. 9; comp. cu Proverbe 26.3). Cu mult mai bine este să ne lăsăm instruiţi, învăţaţi (titlul Psalmul 32: „maschil”, învăţătură) şi sfătuiţi direct de Cuvânt şi în comuniune cu Domnul!
Mana Zilnica 