12 Martie 2021
Atunci Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care, luându-și candelele, au ieșit în întâmpinarea mirelui, … dar cele chibzuite au luat untdelemn în vasele lor.
Matei 25.1,4
Puterea practică a speranței noastre creștine (2)
Parabola celor zece fecioare (Matei 25.1-13) arată că nu putem fi pregătiți pentru venirea Domnului dacă nu avem „untdelemn” în vase; și că efectul strigătului „Iată, Mirele!” a fost că le-a trezit atât pe fecioarele înțelepte, cât și pe cele nechibzuite și că toate și-au văzut starea și nevoile. Însă trebuie să înțelegem că doar cei care sunt născuți din nou prin Cuvânt și prin puterea Duhului Sfânt pot fi gata pentru venirea Domnului.
Vedem, de asemenea, că strigătul a fost: „Ieșiți-I în întâmpinare!”, căruia îi corespunde un alt loc din Scriptură: „Oricine are speranța aceasta în El se curățește, după cum El este curat” (1 Ioan 3.3). Efectul așteptării lui Hristos este deci acela de a produce în noi o tot mai mare separare de rău. Avându-L pe El înaintea sufletului nostru și privind la El continuu, dorința noastră va fi să ne despărțim de tot ceea ce nu-I place și să fim preocupați doar cu lucrurile în care El Își găsește plăcerea. Prin urmare, putem măsura veridicitatea și intensitatea nădejdii noastre prin puterea pe care ea o are de a ne separa inima și viața de rău.
Cum ar fi posibil să ne alipim de vreun lucru, oricât de nevinovat ar părea, care nu este însă potrivit caracterului lui Hristos, dacă am aștepta în orice clipă să-L vedem față în față? Dacă Îl așteptăm cu adevărat, trebuie să dorim să fim găsiți așa cum vrea El să fim. Astfel, curățiți de orice lucru și scop pământesc care ar putea lega inima noastră de scena prin care trecem, nu vom avea altceva de părăsit decât această pustie, atunci când El va veni din cer, cu un strigăt, cu glas de arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu.
E. Dennett
Când vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; și prin râuri, și nu te vor îneca; când vei merge prin foc, nu vei fi ars și flacăra nu te va aprinde. Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău… Pentru că ai preț în ochii Mei, pentru că ești prețuit și te iubesc… Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine.
Isaia 43.2-5
Scăparea în miez de noapte (2)
Mișcarea aripilor în sus și în jos în lumina lămpii s-a proiectat pe peretele de ceață și a părut mecanicului de locomotivă ca mișcarea unui om care dorește să avertizeze. Nimeni altul decât marele Dumnezeu a trimis acolo acea insectă, pentru a salva viața acelor oameni.
Dragi cititori, poate ați avut și voi parte de astfel de minuni pe calea vieții voastre!
Dumnezeu v-a ajutat în perioade de necaz și de pericole prin lucruri mici, adesea neînsemnate. Deseori nici nu observăm dovezile de dragoste ale lui Dumnezeu! Să începem să ne încredem mai mult în Dumnezeu!
Când Petru, plin de râvnă, a coborât din corabie pentru a merge la Isus Hristos, a privit la valuri și a început să se scufunde. Plin de teamă, el a strigat: „Doamne, scapă-mă!”. Imediat, Domnul l-a apucat cu mâna-I salvatoare și au urcat în corabie (Matei 14.22-32).
Să apucăm și noi, prin credință, această mână minunată a Domnului Isus! El aude strigătul nostru! El cunoaște necazul nostru! El dorește să ne conducă până la capătul căii noastre, când vom ajunge în portul minunat. „În pocăință și în odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate și în încredere va fi tăria voastră” (Isaia 30.15).
Cât de binecuvântați suntem că ne putem încrede în Dumnezeu! Indiferent în ce împrejurări ne aflăm, putem întotdeauna să venim la Dumnezeu.
Citirea Bibliei: Deuteronom 5.1-21 · Matei 22.1-14
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
AI NEVOIE DE O VIZIUNE! – Fundația S.E.E.R. România
„Atunci ai vorbit într-o vedenie…” (Psalmul 89:19)
Psalmistul scria: „Atunci ai vorbit într-o vedenie prea iubitului Tău, şi ai zis: „…am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel Sfânt. Mâna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări” (Ps. 89:19-21). Marile viziuni precedă întotdeauna marile realizări. Și Dumnezeu este Cel care dă marile viziuni. Viziunea dă naștere scopului; ea aprinde și alimentează focul lăuntric și te face să înaintezi în ciuda circumstanțelor și a obstacolelor. Pentru a înțelege bine cuvântul „viziune”, trebuie să reținem următoarele lucruri:
1) Viziunea vine de la Dumnezeu. El știe de ce ești în stare și pentru ce te-a înzestrat. Privești tu dincolo de propria-ți persoană, chiar și dincolo de propria-ți viață, în timp ce-ți cauți viziunea? Dacă nu, este posibil să pierzi potențialul pe care ți l-a dat Dumnezeu și tot ce are El mai bun pentru tine. După ce L-ai consultat pe Dumnezeu în privința unei viziuni, și încă n-ai primit-o, gândește-te să te asociezi cu o persoană a cărei viziune rezonează cu persoana ta.
2) Viziunea se bazează pe experiențele trecutului tău. Viziunea nu este o calitate mistică ce vine din neant. Ea se dezvoltă din experiențele tale trecute și din trecutul celor din jurul tău.
3) Viziunea împlinește nevoile altora. O viziune care vine de la Dumnezeu depășește cu mult ceea ce poate realiza cineva. Ea îi include și îi binecuvântează pe alții. Dacă viziunea ta nu include aceste lucruri, înseamnă că este prea măruntă.
4) Viziunea atrage resurse. Asemenea unui magnet, ea atrage, lansează provocări și îi unește pe oameni. În același timp, ea strânge laolaltă finanțe și alte resurse. Cu cât ai o viziune mai mare, cu atât va atrage mai mulți oameni plini de credință. Și cu cât este mai plină de provocări, cu atât cei care participă la ea se vor lupta ca s-o ducă la îndeplinire.
de Jean Koechlin
Psalmul 25
Psalmii 1624 sau ocupat în special cu Hristos, Mesia. Odată cu Psalmul 25 se deschide o altă serie (Psalmii 2539), în care privirea ne este îndreptată mai ales înspre „rămăşiţa” credincioasă şi înspre credincioşi în general.
În timpul citirii psalmilor trebuie să luăm seama la simbolurile ce marchează începutul unei serii de psalmi (în unele versiuni Psalmul 25 şi Psalmul 40 au un asterisc în titlu); şi, de asemenea, să luăm seama la simbolurile din text ce separă ideile principale. Ele ne ajută să remarcăm în Psalmul 25 două rugăciuni: una de la v. 4 la 7 şi alta de la v. 16 la 22 (în unele versiuni v. 4, 8 şi 16 sunt marcate printr-un simbol „Y„).
Cererile din v. 4 şi 5 trebuie luate ca fiind cu totul speciale pentru noi: „…Condumă în adevărul Tău” (comp. cu Psalmul 43.3). Era un subiect de nespusă bucurie pentru apostolul Ioan să găsească, în familia „alesei doamne” (2 Ioan 1), copii umblând în adevăr (2 Ioan 4).
Dar cum ar fi posibil mersul, fără a cunoaşte calea şi potecile? Dumnezeu le arată; şi observaţi cum sufletul face progrese (v. 810,12). Totuşi, este impusă o condiţie: „Domnul Se destăinuie (notă: comunică intim) celor care se tem de El” (v. 12 şi 14). Altfel spus, Dumnezeu nuŞi descoperă gândurile şi nuŞi face înţeles Cuvântul Său decât acelora care sunt dispuşi să I se supună. Iată de ce domneşte atâta ignoranţă în creştinătate… şi iată de ce, atât de des, aceasta e în chiar sufletele noastre.
Mana Zilnica 