27 Martie 2021
Deci, fiind îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.
Romani 5.1
Aceste cuvinte oferă conștiinței o pace stabilă. Dacă nu mai sunt într-o stare de vinovăție, ci într-una de îndreptățire, dacă Dumnezeu mă vede doar în Hristos și ca pe Hristos, atunci, în mod clar, partea mea este pacea perfectă. „Fiind îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5.1). Sângele Mielului a îndepărtat toată vina celui credincios, a șters datoria lui imensă și i-a oferit o pagină nouă și albă, în prezența acelei sfințenii care „nu poate privi păcatul”.
Credinciosul nu a găsit însă doar pacea cu Dumnezeu; el este făcut copil al lui Dumnezeu, așa încât poate gusta dulceața comuniunii cu Tatăl și cu Fiul, prin puterea Duhului Sfânt. Crucea trebuie privită în două feluri: mai întâi, ca satisfăcând cerințele lui Dumnezeu; apoi, ca fiind expresia afecțiunilor Lui. Dacă privesc la păcatele mele în legătură cu cerințele lui Dumnezeu ca Judecător, văd în cruce o satisfacere perfectă a acestor cerințe. Dumnezeu, ca Judecător, a fost în mod divin satisfăcut – ba mai mult, glorificat – de către lucrarea de la cruce. Este însă mai mult decât atât. Dumnezeu n-a avut doar cerințe, ci și afecțiuni; și, la crucea Domnului Isus Hristos, toate aceste afecțiuni sunt în mod minunat și mișcător declarate celui păcătos, iar acesta este făcut părtaș naturii noi, care este capabilă de a se bucura de acele afecțiuni și de a avea părtășie cu inima de unde ele s-au revărsat. „Căci Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1 Petru 3.18). Astfel, nu suntem aduși doar într-o stare, ci și la o Persoană, la Dumnezeu Însuși, și suntem înzestrați cu o natură care își poate găsi plăcerea în El. „Și nu numai atât, dar ne și lăudăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am primit acum împăcarea” (Romani 5.11).
C. H. Mackintosh
Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Urmăriți ce este bine înaintea tuturor oamenilor. … Atât cât depinde de voi, trăiți în pace cu toți oamenii. Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri.
Romani 12.17-19
Să răsplătim răul cu bine!
Robert Chapman a fost un evanghelist care L-a slujit cu credincioșie pe Mântuitorul său. Dar, deși lucrarea sa era spre binele oamenilor, nu toată lumea îl plăcea pe evanghelist. Unii erau foarte ofensați de predicarea lui directă despre păcat și despre nevoia de pocăință a fiecărui om.
Există o relatare mișcătoare despre dragostea și grija lui manifestate tocmai față de unul dintre acești critici înverșunați.
Un brutar din Barnstaple s-a supărat atât de rău pe Chapman, pe când acesta predica în aer liber, încât s-a dus chiar în locul unde se afla și l-a scuipat. Mai târziu, una dintre rudele lui Robert a venit în Barnstaple pentru a-l vizita și a dorit să-i cumpere câteva produse de patiserie. Chapman a încuviințat bucuros, dar a specificat să-i fie cumpărate de la un anume brutar. Ruda lui Robert s-a dus acolo, a făcut multe cumpărături și a achitat nota de plată. Când brutarul a aflat că produsele urmau să-i fie duse lui Robert Chapman, i-a spus clientului că trebuie să fi venit la magazinul greșit. Totuși, cumpărătorul i-a spus că însuși Robert Chapman l-a îndrumat la acel magazin. Brutarul, care îl atacase în mod răutăcios și îl criticase aspru pe Robert ani de zile, a izbucnit în lacrimi. La scurt timp a venit la casa lui Robert, i-a cerut iertare și, mai târziu, și-a predat viața Mântuitorului.
Aceasta înseamnă să răsplătim răul cu bine.
Să punem și noi în practică această lecție: „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine” (Romani 12.21)!
Citirea Bibliei: Deuteronom 14.1-21 · Matei 26.17-30
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
BUNĂTATEA ȘI DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU – Fundația S.E.E.R. România
„Bunătatea Ta este înaintea ochilor mei” (Psalmul 26:3)
Se spune că un băiețel a fost întrebat: „Te rogi în fiecare seară înainte de culcare?” El a răspuns: „Nu, în unele seri nu am nevoie de nimic!” Zâmbim, dar adevărul este dureros de evident. Dacă soțul sau soția ta ar comunica cu tine numai atunci când ar avea probleme sau vreo nevoie pe care el sau ea n-o poate împlini, cât crezi că ar dura relația voastră? Trebuie să existe un echilibru între cereri și laudă.
Poate că spui: „Dacă Domnul este atât de mare că a putut să creeze universul și să-l conducă, mă îndoiesc că este deranjat atunci când cineva atât de neînsemnat, ca mine, uită să Îi spună mulțumesc!” Dar hai să vedem ce spune Biblia: Când Domnul Isus a vindecat zece leprosi și numai unul s-a întors să-i mulțumească, El a întrebat: „Dar ceilalţi nouă, unde sunt?” (Luca 17:17). Dacă Dumnezeu s-ar ocupa de tine numai prin prisma neprihănirii Sale și a înclinației tale spre păcat, ai fi pierdut! Dar El nu procedează așa. El spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” (Ieremia 31:3).
Înțelegând lucrul acesta, David a scris: „Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele cântă laudele Tale. Te voi binecuvânta, deci, toată viaţa mea” (Psalmul 63:3-4). După care scrie din nou: „laud Numele Tău, pentru bunătatea şi credincioşia Ta, căci Ţi s-a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale. În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat și mi-ai întărit sufletul.” (Psalmul 138:2-3).
Cineva a spus: „Dumnezeu nu se supără să binecuvânteze câtă vreme primește mulțumiri!” Așadar, stai o clipă astăzi și amintește-ți de dragostea și de bunătatea lui Dumnezeu față de tine… apoi – mulțumește-I!
de Jean Koechlin
Psalmul 37:23-40
„De Domnul sunt întăriţi paşii omului„ (v. 23). Din firea noastră, suntem independenţi. A recunoaşte că avem nevoie de Dumnezeu pentru fiecare pas al vieţii noastre zilnice este un lucru evident, dar pe care nu-l admitem întotdeauna. Să nu aşteptăm să avem de-a face cu multe căderi, pentru a fi convinşi de aceasta şi pentru a accepta ajutorul Domnului!
În acest psalm îl întâlnim pe cel drept (sau: cei drepţi). Este numele dat rămăşiţei credincioase dintre iudei; aceasta va stăpâni ţara (lucru menţionat de cinci ori: v. 9,11,22,29,34), după înlăturarea celor răi (înlăturare menţionată tot de cinci ori: v. 9,22,28,34,38).
Astăzi, copilul lui Dumnezeu are dreptul să poarte acelaşi titlu (Romani 5.19). Cum se poate face recunoscut cel drept? El „se îndură„
şi „dă” (v. 21); gura lui „rosteşte înţelepciune”; „limba lui vorbeşte dreptate”; „legea Dumnezeului său este în inima lui” (v. 30,31). Dragoste, înţelepciune, adevăr, alipire faţă de Cuvânt, toate aceste etape de drum se pot ele remarca în mersul nostru de zi cu zi? Pentru aceasta, să contăm pe tăria, pe ajutorul şi pe scăparea lui Dumnezeu (v. 39,40).
Abandonarea celui drept este un fapt ce poate fi considerat, în adevăr, de neconceput (v. 25; 2 Corinteni 4.9). Şi totuşi, aceasta a trebuit să îndure „Cel Întrutotuldrept„ (Iov 34.17; Psalmul 22.1).
Mana Zilnica 