Mana Zilnica

1 Martie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Pentru că iubirea ta este mai bună decât vinul.

Cântarea Cântărilor 1.2

Cântarea începe cu glasul miresei, ale cărei prime cuvinte exprimă dorința aprinsă a inimii ei după o dovadă a iubirii mirelui. Astfel de cuvinte nu sunt ale uneia străine de afecțiunile mirelui, nici ale uneia care este indiferentă la dragostea lui, ci sunt cuvinte ale celei care a fost atrasă de el și care tânjește după dovezile dragostei lui.

A nu avea siguranța dragostei lui Hristos este ceva străin de adevărata experiență creștină; știm totuși că multor suflete le lipsește această siguranță. Și chiar când siguranța dragostei Lui este prezentă, ea nu este întotdeauna savurată așa cum ar trebui. Prin urmare, cuvintele miresei exprimă dorințele multor copii ai lui Dumnezeu. Trebuie să știm însă că savurarea dragostei lui Hristos este secretul oricărui devotament adevărat. Pe măsură ce privim la viața devotată a apostolului Pavel, la persecuțiile pe care le-a îndurat, la pericolele și la greutățile pe care le-a întâmpinat, ne întrebăm care a putut fi secretul unei astfel de vieți uimitoare. Răspunsul ni-l dă chiar el: „Viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine”. Acesta a fost resortul ascuns al vieții sale – o inimă în care locuiau siguranța și savurarea dragostei personale a lui Hristos.

Cât de important este ca sufletele noastre să fie în totul sigure de iubirea lui Hristos! Există și alte iubiri în lumea aceasta, însă iubirea Lui este singura care poate satisface inima – „Să mă sărute cu sărutările gurii Lui!”. Pentru ca inima să fie satisfăcută, trebuie ca dragostea Lui să fie cunoscută în mod conștient, și aceasta este semnificația sărutului: „Să mă sărute!”. Mai mult, dragostea Lui trebuie cunoscută ca o dragoste individuală și personală: „Să mă sărute!”.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și toate câte au fost scrise mai înainte au fost scrise pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin mângâierea pe care le dau Scripturile, să avem nădejde.

Romani 15.4

Încurajări din Scriptură

Vechiul Testament cuprinde relatări despre oameni credincioși care au trăit în alte timpuri decât cele de astăzi, dar din a căror istorie putem învăța multe; promisiunile pe care ei le-au avut sunt valabile și pentru noi astăzi și ne sunt o încurajare, fiind scrise în Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu.

„Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge” (Geneza 28.15).

„Domnul Dumnezeul tău va merge El Însuși cu tine, nu te va părăsi și nu te va lăsa” (Deuteronom 31.6).

„Ochii Domnului străbat tot pământul, ca să-i sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă înaintea Lui” (2 Cronici 16.9).

„Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită și mântuiește pe cei cu duhul înfrânt” (Psalmul 34.18).

„Cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei care se tem de El” (Psalmul 103.11).

„El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui care nu mai este în stare de nimic” (Isaia 40.29).

„Te-am iubit cu o iubire veșnică; de aceea te-am atras cu bunătatea Mea!” (Ieremia 31.3).

„Eu sunt cu voi, zice Domnul oștirilor. Eu rămân credincios legământului pe care l-am făcut cu voi când ați ieșit din Egipt și Duhul Meu rămâne în mijlocul vostru; nu vă temeți!” (Hagai 2.4,5).

Citirea Bibliei: Deuteronom 1.1-18 · Matei 19.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NEVOIA DE ODIHNĂ ȘI ÎNNOIRE – Fundația S.E.E.R. România

„Cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea” (Isaia 40:31)

Când ești epuizat din punct de vedere fizic, emoțional și spiritual, tu devii o persoană vulnerabilă. Când puternicul Samson a obosit, din toate punctele de vedere, a ajuns… în brațele Dalilei. Domnul Isus ne-a chemat la o dedicare 100% față de El, dar în același timp El a știut cât de important este să fim echilibrați, în ce privește munca și odihna, în a dărui și a primi… „Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce. Au plecat, deci, cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte” (Marcu 6:31-32).

Un general bun nu-și va trimite niciodată toți soldații pe câmpul de luptă, în același timp. El va păstra efective de rezervă, care să-i înlocuiască și să le permită celor din prima linie să se retragă, atunci când sunt epuizați. Da, este posibil să ai cea mai importantă misiune din lume și să ai succes, dar dacă nu ai „o rezervă,” te expui unui real pericol. De aceea este atât de important să-ți pui timp deoparte, în fiecare zi, ca să fii singur cu Dumnezeu în rugăciune și în citirea Bibliei.

Dacă diavolul nu te poate doborî pe loc, el se va mulțumi cu o versiune epuizată și ineficientă a ceea ce dorește Dumnezeu să fii. Dacă ești tipul de persoană din clasa energetică A+, ești predispus la risc. Iată o soluție a Scripturii: „Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.” (Isaia 40:30-31).

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 16

Aşa cum arată şi cartea Faptele Apostolilor, citând în ea din Psalmul 16 (Fapte 2.25 şi 13.35), acest psalm se aplică direct Omului Hristos Isus. De altfel, cine altul decât El ar îndrăzni să declare: „Am pus întotdeauna pe Domnul înaintea Mea” (v. 8)? Îl contemplăm aici nu ca pe Mântuitorul (aceasta va fi în Psalmul 22), ci ca pe Modelul; nu ca pe Fiul lui Dumnezeu, ci ca pe Omul credinţei. În calitate de Fiu, El nu ar avea nevoie să fie păzit (v. 1), iar bunătatea Lui s-ar contopi cu cea a lui Dumnezeu Însuşi (v. 2; vezi Marcu 10.18). Însă încrederea, dependenţa, răbdarea, credinţa <pe scurt, toate sentimentele pe care le vedem în Psalmul 16 strălucind în acest Dumnezeu cunoscut şi onorat> sunt sentimente umane.

Pentru a le manifesta în perfecţiune, Hristos a venit să locuiască pe pământ (şi în ce condiţii!), trăind viaţa unui om (însă a unui om fără păcat!). El ni Sa prezentat supus lui Dumnezeu, Domnul (v. 2: „Tu eşti Domnul Meu”); găsinduŞi plăcerea în cei credincioşi (v. 3), în partea pe care Tatăl ia rezervato (v. 5 şi Evrei 12.2), în Domnul Însuşi (v. 8, 9 şi 11); iar v. 10 ne ajută săL privim încrezător până şi la moarte.

Ce drum minunat, care La încântat pe Dumnezeul Său! Este drumul pe care ni la deschis şi nouă, ca să mergem pe el, păşind pe urmele Sale! (1 Petru 2.21).