3 Martie 2021
Familiile gherșoniților și-au așezat tabăra în spatele cortului spre apus … Familiile fiilor lui Chehat și-au așezat tabăra în latura cortului dinspre sud … Și căpetenia casei tatălui familiilor lui Merari a fost Țuriel, fiul lui Abihail. Ei și-au așezat tabăra în latura cortului dinspre nord … Și cei care și-au așezat tabăra înaintea cortului spre răsărit, înaintea cortului întâlnirii, spre răsăritul soarelui, au fost Moise și Aaron și fiii săi, care aveau paza sfântului locaș, în locul pazei fiilor lui Israel.
Numeri 3.23,29,35,38
Leviții (7) – Locul lor în tabără
Este uimitor, dar adevărat, că Dumnezeu, mărețul Creator al universului, Își găsește plăcerea în rasa umană. În Apocalipsa 21.3, cu referire la cerul și pământul nou, ni se spune: „Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii și El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Său, și Dumnezeu Însuși va fi cu ei, Dumnezeul lor”.
Vedem o mică imagine a acestui adevăr în locul de tabără desemnat leviților, după ce cortul fusese ridicat. În Numeri 2, Dumnezeu a desemnat locul taberei fiecărei seminții a lui Israel. Cortul stătea în centrul taberei, iar Dumnezeu a desemnat câte trei seminții care să-și aibă tabăra de fiecare parte a lui. Dumnezeu dorea să locuiască în mijlocul poporului Său.
În jurul cortului, în imediata lui apropiere, erau familiile leviților, la vest, la nord și la sud. Iar Moise, conducătorul poporului lui Dumnezeu, Aaron, marele-preot, precum și fiii săi, preoții, își aveau tabăra în partea de est, partea dinspre care poporul se apropia de cort și intra pe poartă pentru a-și aduce jertfele și pentru a se închina.
Și astăzi Domnul Își găsește plăcerea să locuiască în mijlocul poporului Său răscumpărat. El promite prezența Sa acolo unde doi sau trei sunt adunați pentru Numele Său. Ca închinători, suntem invitați să ne apropiem ca preoți sfinți și să intrăm în Locul Preasfânt cu jertfele noastre de laudă; ca leviți, din punct de vedere spiritual, suntem invitați să facem bine și să fim generoși, în vederea nevoilor celor din poporul lui Dumnezeu și ale celor care încă nu-L cunosc. Să facem acest lucru cu bucurie!
E. P. Vedder, Jr.
La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul.
Geneza 1.1
Creația – descrisă în cuvinte simple
Prima propoziție din Biblie ne pune în legătură directă cu Dumnezeul cel veșnic. El este Creatorul cerului și al pământului.
Dumnezeu a făcut soarele, luna și stelele și a stabilit tuturor corpurilor cerești un loc și un traseu. În Isaia 40.26 citim: „Ridicați-vă ochii și priviți! Cine a creat aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește”.
Creatorul a făcut toate plantele și animalele de pe pământ. Și principiile naturii izvorăsc din planul Său înțelept. Dumnezeu Însuși a mărturisit: „Eu am făcut pământul, pe oameni și animalele care sunt pe pământ, cu puterea Mea cea mare și cu brațul Meu întins” (Ieremia 27.5).
Coroana creației este omul. Dumnezeu l-a făcut pe om din țărâna pământului și i-a suflat în nări suflare de viață. Astfel, omul a devenit un suflet viu (Geneza 2.7).
Relatarea biblică despre creație din Geneza 1 este scrisă în propoziții simple, pentru ca fiecare om să înțeleagă adevărul divin despre crearea cerului și a pământului. Cine crede descrierea simplă din Biblie Îl recunoaște pe Dumnezeu ca și Creator al său.
Dar Dumnezeu S-a descoperit prin Fiul Său, Isus Hristos, și ca Mântuitor al oamenilor! Dumnezeu dorește ca fiecare om să-L primească pe Domnul Isus în inima sa. „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit” (Fapte 16.31).
Citirea Bibliei: Deuteronom 1.29-46 · Matei 19.23-30
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DUMNEZEU ȘI BANII (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” (Psalmul 84:11)
Pentru mai bine de o săptămână, vom reflecta la un subiect sensibil. Ceea ce crezi tu despre Dumnezeu și despre finanțele tale va determina modul în care te rogi și motivul pentru care Îl crezi pe Dumnezeu. Tu spui: „Dar banul este rădăcina tuturor relelor.” Nu, Biblia spune că „iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor” (1 Timotei 6:10). Asta înseamnă că dacă ești un om zgârcit, Dumnezeu nu-ți va da mai mult. „Dar unii predicatori nu au folosit Biblia pentru a se îmbogăți?” întrebi tu. Poate că da – dar nu ți-aș dori să fii „în papucii lor” când vor da socoteală înaintea lui Dumnezeu! Să nu pierdem însă din vedere esențialul.
Care este cea mai bună metodă prin care îți poți da seama dacă o bancnotă este falsă? S-o așezi lângă una autentică, nu-i așa? Așadar, întrebarea este: Cauți un motiv să te îndoiești de promisiunile lui Dumnezeu, sau cauți un motiv ca să le crezi? Biblia ne asigură că „Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană” (Psalmul 84:11). Toți suntem de acord cu faptul că a te îngriji de familie, a-ți educa copiii și a împlini nevoile oamenilor sunt „lucruri bune.” Așadar, când faci „ceea ce este bine” înaintea lui Dumnezeu, te poți aștepta ca El să te binecuvânteze.
Ioan a scris: „Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău” (3 Ioan 2). Numai când copiii ajung la maturitate, și demonstrează că au pregătirea necesară, le încredințăm cheile mașinii, nu-i așa? Așadar, maturitatea trebuie să preceadă prosperitatea. Când dai dovadă de maturitate, poți apela la Dumnezeu cu încredere, știind că El îți va împlini nevoile și te va binecuvânta.
Așadar, continuă să crești și să te maturizezi spiritual… iar Dumnezeu îți va spori lucrurile de care știe că ai nevoie!
de Jean Koechlin
Psalmul 18:1-29
Psalmul 18 (un psalm mesianic) cuprinde măreaţa profeţie cu privire la moartea, învierea, înălţarea, victoria finală şi domnia lui Mesia.
Primele trei versete enunţă tema <iar următoarele o vor expune pe larg> referitor la cum a fost eliberat Slujitorul Domnului (nume al Domnului Isus despre care aflăm încă din titlul psalmului). Ca Unul care a experimentat El Însuşi puterea lui Dumnezeu, Domnul Isus ne învaţă, din propria Lui experienţă, ce este Dumnezeu pentru cel care se încrede în El. „Nemărginita mărime a puterii Lui faţă de noi, care credem„, a fost demonstrată
în învierea lui Hristos, în înălţarea Sa, în aşezarea Sa (în locul care Îi este dat) deasupra tuturor vrăjmaşilor Săi (citiţi Efeseni 1.1921).
Ceea ce a fost Dumnezeu pentru Domnul Isus în ceasul strâmtorării Sale (v. 6), al necazului Său (v. 18), este şi pentru noi; iar încercările prin care trecem constituie tot atâtea ocazii de aL cunoaşte pe acest Dumnezeu întrun fel nou. Sunt obosit, istovit? El este tăria mea. Şovăie credinţa mea? El este Stânca mea. Se arată un pericol? El este cetăţuia mea, turnul cel înalt unde găsesc un adăpost sigur (Psalmul 9.9). Sunt în luptă cu duşmanul? El este scutul care mă apără de loviturile lui.
Pentru Isus, eliberarea Sa a fost o consecinţă a dreptăţii Sale (v. 19,24); pentru noi, eliberarea noastră este asigurată în baza relaţiei pe care o avem cu El.
Mana Zilnica 