17 Martie 2021
Acum, la sfârșitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, pentru desființarea păcatului prin jertfa Sa.
Ca să Se arate acum, pentru noi, înaintea feței lui Dumnezeu.
Se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru mântuirea celor care Îl așteaptă.
Evrei 9.26; Evrei 9.24; Evrei 9.28
Capitolul 9 din Evrei vorbește despre trei arătări ale lui Hristos – una trecută, una prezentă și una viitoare. „Acum, la sfârșitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, pentru desființarea păcatului prin jertfa Sa” (versetul 26). În trecut, Domnul S-a arătat aici, pe pământ, pentru a împlini măreața lucrare de la Calvar, pe care Tatăl I-o dăduse s-o facă (Ioan 17.4). Nu mai este nevoie ca El să Se arate pentru acest scop. Crucea este eternă în ce privește rezultatele ei. Nimic nu poate și nu trebuie adăugat la această lucrare glorioasă. Este încheiată și are rezultate minunate pentru noi, cei care credem: „Pentru că, printr-o singură jertfă, i-a desăvârșit pentru totdeauna pe cei sfințiți” (Evrei 10.14).
Versetul 24 vorbește despre arătarea Lui în prezent „pentru noi, înaintea feței lui Dumnezeu”. Mântuitorul înviat a intrat în Locul Preasfânt și Se înfățișează acum în cer ca Mare-Preot al nostru, înaintea feței lui Dumnezeu. El S-a arătat pe pământ ca să moară pentru noi. Acum Se arată în cer ca să trăiască pentru noi. „Având deci un Mare-Preot însemnat, care a străbătut cerurile, … să ne apropiem deci cu îndrăzneală de tronul harului” (Evrei 4.14-16). Cel a cărui dragoste a fost atât de mare, încât a murit pentru noi, mijlocește acum pentru noi în cer. Ce încurajare pentru sufletele noastre!
Cerurile se vor deschide însă din nou și El va apărea iarăși, pentru a-i aduce pe ai Săi în plinătatea binecuvântării mântuirii lor. Tânjim noi după acea zi, veghind și așteptându-L? Arătarea lui Hristos în trecut: El a murit pentru noi. Arătarea lui Hristos în prezent: El mijlocește pentru noi. Arătarea lui Hristos în viitor: El va veni să ne ia la Sine.
M. Vogelsang
Fiul meu, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ți urechea la spusele mele!
Proverbe 4.20
Cugetări
• Suferința care există în lume nu dovedește că Dumnezeu este absent, ci că noi ne-am îndepărtat de El.
• Nu putem ști ce va aduce ziua de mâine, dar putem să știm ce va aduce veșnicia.
• Iertarea dată de Dumnezeu nu înseamnă eliberare temporară de vină, ci eliberare definitivă.
• Dumnezeu nu împlinește toate dorințele noastre, însă împlinește toate promisiunile Sale.
• Cine cere o confirmare omenească pentru Cuvântul lui Dumnezeu este ca cineva care cere o lumânare stând în lumina strălucitoare a soarelui.
• Nu este surprinzător faptul că Dumnezeu este atât de mare, ci surprinzător este faptul că El a venit atât de aproape de noi prin Isus Hristos.
• Omul fericit nu este neapărat recunoscător. Dar omul recunoscător este fericit.
• Dumnezeul care, în mijlocul întunericului gros, vede o furnică neagră pe o piatră neagră te vede și pe tine.
• Nu trebuie să-ți fie frică de ziua de mâine, pentru că Dumnezeu este deja acolo.
• Cât de ușor spunem că Dumnezeu este bun când ne merge bine! Dar El este bun și atunci când ne merge rău.
• Nu trebuie să păstrăm Cuvântul lui Dumnezeu în bibliotecă, ci să-l păstrăm în inimă.
Citirea Bibliei: Deuteronom 8.1-20 · Matei 23.13-22
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DESCOPERINDU-ȚI DESTINUL (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Samuel a luat sticluţa cu untdelemn, şi a turnat-o pe capul lui Saul.” (1 Samuel 10:1)
Astăzi vom vorbi despre modul extraordinar în care Saul a ajuns să fie primul împărat al poporului Israel. Saul străbătea teritoriul țării, în căutarea măgărițelor pierdute ale tatălui său, când s-a întâlnit cu profetul Samuel. „Samuel i-a zis lui Saul: „Spune slugii tale să treacă înaintea noastră”. Şi sluga a trecut înainte. „Opreşte-te acum” a zis iarăşi Samuel „şi-ţi voi face cunoscut cuvântul lui Dumnezeu”. Samuel a luat sticluţa cu untdelemn, şi a turnat-o pe capul lui Saul. Apoi l-a sărutat şi a zis: „Nu te-a uns Domnul… ca să fii căpetenia moştenirii… Lui?” (1 Samuel 9:27-10:1).
Gândește-te puțin: Saul se afla în căutarea unor măgărițe când și-a descoperit destinul! Și ție ți se poate întâmpla lucrul acesta! Dumnezeu are obiceiul de a chema oameni care sunt ocupați cu alte lucruri. Iacov și Ioan își reparau năvoadele, Matei colecta taxe, Elisei cultiva pământul, Saul căuta măgărițele pierdute ale tatălui său. Pentru fiecare în parte era doar o altă zi la serviciu, muncind să-și câștige pâinea. Dar când Dumnezeu are un destin pentru tine, și când a marcat o dată din calendar cu numele tău, El va veni să te cheme.
Poate că spui: „Dar eu n-am nimic special!” La fel a spus și Saul: „oare nu sunt eu Beniamit, din una din cele mai mici seminţii ale lui Israel? Şi familia… mea nu este cea mai mică dintre toate familiile din seminţia lui Beniamin?” (1 Samuel 9:21). Statutul tău social nu-L limitează pe Dumnezeu. Când are un plan pentru tine, El intră în viața ta și te aduce în prim-plan, în lumina reflectoarelor.
Așadar, rămâi credincios, continuă să-L slujești… și va veni și vremea ta!
de Jean Koechlin
Psalmul 30
Chiar dacă sunt scrise în dreptul rămăşiţei lui Israel, v. 1-5 sunt o încurajare pentru toţi răscumpăraţii, amintindu-le că, dacă trebuie să treacă printr-o „întristare uşoară de o clipă”, aceasta lucrează pentru ei o „greutate eternă de glorie” (2 Corinteni 4.17). Lacrimilor „care sunt partea celor mai mulţi în noaptea întunecoasă a acestei lumi” le vor urma curând cântările de bucurie, în dimineaţa zilei fără apus. Dar chiar şi noaptea, în mijlocul încercărilor, cel care Îl cunoaşte pe Domnul are o bucurie interioară care îl face în stare şi totodată îl îndeamnă să cânte (Psalmul 42.8; Iov 35.10). El le dă în felul acesta celor din jur cea mai puternică mărturie (Fapte 16.24,25).
Descurajarea în încercare este un lucru periculos!
Pe de altă parte, un credincios prosper riscă să se sprijine pe prosperitatea lui („muntele meu” spune psalmistul), obligându-L pe Dumnezeu să-i zdruncine aceste temelii, pentru a-l determina să-L caute pe El (v. 6-8). Prosperitatea în lume devine pe nesimţite un obstacol care împiedică comuniunea cu Domnul; de aceea, este spre folosul nostru să fim lipsiţi de ea. Care este mijlocul de a scăpa de astfel de pericole? Privind mai departe de noaptea de acum şi mai sus de „muntele nostru”, cântărind toate lucrurile în perspectiva preafericitei eternităţi.
Mana Zilnica 