Mana Zilnica

Când au ajuns la locul numit Căpățâna, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga.

Luca 23.33

Ce se vede lămurit la cruce?

La crucea de pe Golgota, ura oamenilor împotriva lui Dumnezeu a atins punctul culminant. Atât iudeii, cât și romanii, atât învățații, cât și tâlharii, toți L-au disprețuit pe Domnul Isus. Respingerea și dușmănia lor au fost atât de mari, încât L-au omorât pe Domnul vieții.

În același timp, acolo, la cruce, a strălucit cel mai puternic dragostea lui Dumnezeu față de oameni. Dumnezeu L-a dat la moarte pe singurul și preaiubitul Său Fiu pentru păcătoși, pentru dușmanii Săi. Răutatea oamenilor nu L-a oprit pe Dumnezeu să-L jertfească pe Fiul Său pentru salvarea celor pierduți.

Moartea pe cruce a Domnului Isus a descoperit și sfințenia lui Dumnezeu. În cele trei ore de întuneric, Mântuitorul a purtat pedeapsa pentru păcatele noastre și a fost făcut păcat pentru noi. Atunci Dumnezeu Și-a întors fața de la El, pentru că Dumnezeu este prea curat și prea sfânt ca să vadă răul.

La cruce, Isus Hristos a suportat suferințe nespus de mari. El a suportat dureri trupești și a suferit cumplit din cauza disprețului batjocoritorilor. Suferința Sa a fost și mai mare atunci când a stat în judecata divină pentru păcatele noastre. Cât de mult L-a durut să fie părăsit de Dumnezeu!

La cruce s-a văzut gloria morală a Domnului Isus. El a suportat în liniște batjocura dușmanilor Săi. El a fost ascultător de Dumnezeu și a făcut întotdeauna voia Tatălui Său. La sfârșit Și-a dat viața, în semn de dăruire deplină pentru Dumnezeu și din dragoste nemărginită față de om.

Citirea Bibliei: Numeri 36.1-13 · Matei 18.21-35

coordonatori Bob & Debby Gass

NEVOIA DE POCĂINȚĂ – Fundația S.E.E.R. România

„Când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată.” (2 Corinteni 7:10)

Există o diferență între mărturisirea păcatului și căința pentru păcat. În Scriptură, cuvântul „pocăință” înseamnă „schimbarea minții”, dar și a faptelor. Prin mărturisirea păcatului recunoști ceea ce ai săvârșit; prin pocăință te întorci de la el. Iar vestea bună este că iertarea lui Dumnezeu nu are margini. În clipa în care o ceri, o primești. Cu toate acestea, Dumnezeu nu dorește să mai repeți tiparele păcătoase din nou și din nou. Aici intervine „întristarea după voia lui Dumnezeu”… Despre ea, apostolul Pavel scrie: „tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frământare a trezit în voi!” (2 Corinteni 7:11). Scopul întristării după voia lui Dumnezeu este să te facă să te strădui mai mult atunci când vine vorba de schimbarea comportamentului. Când lași păcatul să intre în viața ta, violezi esența neprihănirii tale. „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21).

În momentul în care Dumnezeu te-a mântuit, El te-a făcut efectiv „neprihănirea lui Dumnezeu în Hristos.” Tu ai un duh nou care locuiește într-un trup vechi, ne-înnoit… iar când îi permiți păcatului să intre în viața ta, el va murdări exact esența ființei tale! Lucrul acesta va produce în tine o întristare după voia lui Dumnezeu, care duce la pocăință și la întoarcerea de la păcat. Nu te mulțumi să spui: „E un obicei de care nu pot scăpa, dar e în regulă, pentru că Dumnezeu mă va ierta!” Da, te va ierta, dar El nu dorește să intri într-un ciclu al păcatului, pocăinței, iertării și apoi al repetării păcatului. El dorește să fii puternic și eficient în slujirea Lui, de aceea El te cheamă la o trăire creștină profundă. Așadar, străduie-te să duci o viață de „neprihănit în Hristos”!

de Jean Koechlin

Psalmul 14, 15

Cu adevărat nebun este cel care, în faţa tuturor mărturiilor pe care Dumnezeu i le dă cu privire la puterea şi dragostea Lui, îşi închide ochii, îşi împietreşte inima şi declară: „Nu este Dumnezeu” (14.1; Psalmul 10.4; Ieremia 5.12); şi chiar dacă nu toţi oamenii sunt atei, tuturor, fără excepţie, le lipseşte adevărata pricepere: pentru că niciunul nuL caută pe acest Dumnezeu (a Cărui existenţă totuşi Io recunosc), până nu lucrează El la inimă.

Ce îngrozitor este acest tablou al umanităţii, aşa cum îl poate contempla Dumnezeu din ceruri! Dar să nu uităm că această rasă rebelă şi coruptă prin natura ei este cea din care facem parte şi noi, tu şi eu.

După trista constatare din Psalmul 14, „nu este niciunul care să facă binele”, Psalmul 15 poate să pună întrebarea: „Cine va locui în cortul Tău…?” Romani 3, care citează v. 13 din Psalmul 14, descoperă gloriosul adevăr care ne priveşte şi pe noi: dintre aceşti oameni „dovediţi păcătoşi” Dumnezeu îi îndreptăţeşte pe gratis, fără plată, pe cei care cred (Romani 3.1012, 2226).

Trăsăturile israelitului credincios sunt şi cele pe care harul trebuie să le producă întrun creştin: dreptate şi adevăr, în umblare, în fapte şin cuvinte; bunăvoinţă faţă de aproapele nostru; aprecierea binelui şi a răului potrivit măsurii divine (citiţi Isaia 33.15,16).

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

27 feb. 2021

27 Februarie 2021

Deci, după ce au mâncat, Isus i-a spus lui Simon Petru: „Simone, al lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia?”. El I-a spus: „Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc”. El i-a spus: „Paște mielușeii Mei”.

Ioan 21.15

După învierea Sa, Domnul a avut o întâlnire personală cu Petru. El i-a trimis un mesaj special prin femei în dimineața învierii (Marcu 16.7), însă i S-a arătat în mod personal mai târziu (Luca 24.34). Un văl a fost tras peste această întâlnire sacră, însă nu ne îndoim că ea a constituit mijlocul de restabilire a sufletului lui Petru și de întărire a inimii lui.

Acum vedem restabilirea sa publică și confirmarea sa în slujba de apostol. Experiența sa de aici cu siguranță că nu a fost uitată niciodată de Petru. Ea a descoperit grija tandră a Domnului față de cel care se lepădase de trei ori de El și pe care acum l-a condus la o întreită mărturisire a credinței și a dragostei lui. De asemenea, Domnul l-a asigurat că într-o zi avea să meargă în închisoare și la moarte pentru El. Niciodată n-avea să mai fie Petru rușinat de legătura sa cu Domnul Isus. Dimpotrivă, el avea să înțeleagă pe deplin faptul că orice binecuvântare, temporală sau veșnică, se găsea în El (Fapte 4.12). Chiar și marele păcat de a-L tăgădui și de a-L crucifica pe Cel Sfânt și Drept (Fapte 3.14,15) putea fi iertat pe deplin, dacă cel vinovat se întorcea la Dumnezeu cu pocăință și căuta iertarea păcatelor în numele Lui (Fapte 2.3; 3.19).

De asemenea, prin această experiență au învățat și ceilalți apostoli că nu aveau niciun motiv să-l trateze cu rezervă pe fratele lor care greșise; căci dacă Hristos, de care el se lepădase, Și-a exprimat într-un mod atât de deschis încrederea în Petru, și ei puteau să-l considere pe deplin restabilit în slujba pe care părea că o pierduse.

H. A. Ironside

Multe căi i se par drepte omului, dar la urmă sunt căi ale morții.

Isus i-a zis: Eu sunt calea și adevărul și viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

Proverbe 16.25; Ioan 14.6

„Pista morții”

În urmă cu mulți ani, într-o dimineață de iarnă, doi bărbați au ponit la drum spre o nouă tabără de mineri, aflată în partea superioară a Peninsulei Michigan, care însă era încă nelocuită. În timpul nopții, zăpada acoperise urmele lăsate de alți călători.

Totuși, bărbații au pornit încrezători înainte. Timpul trecea și pădurea devenea tot mai deasă. Pentru că erau în pădure și din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, cei doi nu s-au mai putut orienta după soare. Puțin neliniștiți, au mers totuși mai departe.

În sfârșit, au descoperit deodată urme proaspete în zăpadă: doi oameni mergeau la distanță mică de ei înaintea lor. Păstrând liniștea, ei au grăbit pasul. După o oră de mers au fost siguri că sunt aproape de țintă.

Dar s-a instalat amurgul și tabăra nu se vedea nicăieri. Atunci, în fața lor s-a mișcat o umbră. Instinctiv au dus mâna la armă. Umbra era de fapt un indian, care le-a vorbit într-o engleză stâlcită: „Bărbații albi sunt pierduți pe pista morții”. Atunci au înțeles eroarea lor: urmele pe care le urmaseră erau propriile lor urme; umblaseră în cerc!

Multor oameni li se întâmplă ca celor doi bărbați: speră să ajungă în cer, dar se orientează numai după ei înșiși și după mintea lor. Astfel, se află pe „pista morții”! Numai dacă ne orientăm după Isus, vom ajunge în cer la Dumnezeu. „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”!

Citirea Bibliei: Numeri 35.1-34 · Matei 18.15-20

coordonatori Bob & Debby Gass

AJUSTAREA ATITUDINII (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbele 3:6)

Dacă vrei să ai o atitudine potrivită, păstrează legătura cu turnul de control. Controlorii de trafic aerian văd imaginea de ansamblu când vine vorba despre ceea ce se petrece pe cer. Ei dețin cunoștințele și autoritatea de a le spune piloților să încetinească sau să mărească viteza, să zboare mai sus sau mai jos, să evite sau să navigheze prin furtună ori să aleagă rute alternative. În mod uimitor, controlorii de trafic aerian din Marea Britanie gestionează peste 2,5 milioane de zboruri în fiecare an – o medie de peste 7.000 în fiecare zi. De fapt, recordul celei mai aglomerate zile a fost ziua de 5 iulie 2019, când au gestionat 8.863 de zboruri! Ei gestionează zborurile comerciale, private, militare, trafic aerian cargo, taxi aerian, și chiar vehiculele de pe aeroport. Cu atâtea avioane care decolează și aterizează în fiecare minut, piloții trebuie să păstreze legătura cu turnul de control.

În mod similar, tu trebuie să păstrezi legătura cu Dumnezeu – Cel care are imaginea de ansamblu a vieții tale și care orchestrează toate lucrurile privitoare la tine. El Se asigură că tot ce trebuie să se întâmple, se întâmplă la vremea potrivită și se mișcă în ritmul și cu viteza potrivite ca să ajungi în siguranță la destinația pe care a plănuit-o pentru tine! De aceea, comunicarea cu Dumnezeu ar trebui să se afle în capul listei cu lucruri pe care le ai de făcut. El te va ajuta să navighezi prin suișurile și coborâșurile vieții și să-ți croiești drum prin zilele furtunoase ale vieții tale, chiar și atunci când nu poți vedea următorul pas pe care trebuie să-l faci. Pe scurt, și azi – „recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.”

de Jean Koechlin

Psalmul 13

Despre necazul pe carel va traversa rămăşiţa lui Iuda în timpurile apocaliptice, Domnul Isus declară că nu a mai fost altul asemenea lui de la începutul creaţiei… şi nici nu va mai fi vreodată. Putem deci înţelege acest strigăt al neliniştii: „Până când?”, repetat de patru ori la începutul acestui psalm şi, de asemenea, în mulţi alţii. Ca răspuns, Domnul va face o scurtare a acelor zile pe pământ (acţiunea va avea loc în grabă: Marcu 13.20; Romani 9.28).

Deşi niciodată nu poate cunoaşte vreun asemenea necaz, potrivit promisiunii Domnului (Apocalipsa 3.10), un creştin sar putea afla pentru un timp, mai lung sau mai scurt, în descurajare şi sar putea gândi că Dumnezeu la uitat sau că Îşi ascunde intenţionat faţa de el (v. 1). Aceasta ni se poate întâmpla şi nouă. Cum să ieşim atunci dintrun astfel de tunel întunecos? Mai întâi, să încetăm să ne mai frământăm şi să ne mai consultăm cu mâhnire propria inimă (v. 2), pentru că aceasta nu ne va aduce niciun răspuns, ci doar oboseală şi nelinişte (1 Samuel 27.1). Mai curând să ne amintim de acest strigăt de biruinţă: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necaz, sau strâmtorare, sau persecuţie…?” (Romani 8.35…). Amintirea de bunătatea şi de mântuirea Sa, iată secretul pentru a ne recăpăta încrederea şi bucuria (v. 5)!

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

26 feb. 2021

26 Februarie 2021

Și acum, Israele, ce cere Domnul Dumnezeul tău de la tine, decât să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui și să-L iubești și să slujești Domnului Dumnezeului tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău?

Și tu, Solomon, fiul meu, cunoaște pe Dumnezeul părintelui tău și slujește-I cu inimă întreagă și cu suflet binevoitor.

Deuteronom 10.12; 1 Cronici 28.9

Biblia conține versete care ne oferă instrucțiuni importante cu privire la felul în care Domnul dorește să-L slujim:

Cu toată inima noastră și cu tot sufletul nostru – A-L sluji cu tot ceea ce avem și suntem, devotându-I întreaga noastră viață.

Cu o inimă întreagă și cu un suflet binevoitor – O inimă împărțită și un suflet care nu este binevoitor nu vor conduce niciodată la o slujire rodnică, plăcută Domnului. El caută slujitori cu inima întreagă și cu suflet binevoitor.

Fără teamă – „Să ne dea să-I slujim fără teamă” (Luca 1.74). Dacă Îl slujim, Îl avem pe Domnul de partea noastră și nu trebuie să ne temem de oameni.

Cu smerenie – „Slujind Domnului cu toată smerenia” (Fapte 20.19). Suntem încredințați că nu putem face nimic fără El. Tot ceea ce avem este un dar de sus. Cunoașterea acestor lucruri ne va ține smeriți.

Cu respect și cu teamă evlavioasă – „Să slujim plăcut lui Dumnezeu, cu respect și cu teamă evlavioasă” (Evrei 12.28). Teama evlavioasă îl va conduce pe slujitor să nu facă nimic care nu ar fi plăcut Stăpânului său. Cea dintâi dorință a slujitorului este să-I placă Domnului său și să-L onoreze.

Cu bucurie – „Slujiți Domnului cu bucurie” (Psalmul 100.2). Dacă slujirea noastră este un răspuns al dragostei la dragostea binecuvântatului nostru Mântuitor, ea nu va fi o povară, ci Îl vom sluji cu toată bucuria.

M. Vogelsang

De ce să-mi mai ziceți Naomi, când Domnul a mărturisit împotriva mea și Cel Atotputernic m-a întristat?

Rut 1.21

Naomi s-a întors în Betleem

Naomi provenea dintr-o casă renumită în Israel. Dorind să fugă de foametea din Betleem, ea împreună cu soțul și cei doi fii ai ei s-au mutat în țara Moabului. Dar acolo necazul s-a ținut scai de ea și toți ai ei au murit. A fost acesta un semn al lui Dumnezeu că drumul spre Moab nu a fost după voia Lui?

Apoi Naomi s-a întors la Betleem și a stat rușinată și foarte săracă în fața consătenilor ei, care o numeau Naomi: „Plăcerea mea”.

Din cuvintele ei – care exprimau necazul vieții ei – răzbătea totuși o mângâiere adâncă, chiar dacă pe moment nu o putea vedea: „Cel Atotputernic m-a întristat!”. Ea fusese întristată de Domnul, nu de o soartă dură, nu de situații grele, nu de oameni răi.

În toate situațiile limită, oamenii se întreabă: „Cum poate Dumnezeu să îngăduie așa ceva?”. Naomi nu a întrebat așa. Ea a luat acea suferință din mâna lui Dumnezeu. Astfel, faptul că Cel Atotputernic stă deasupra tuturor lucrurilor i-a fost o mângâiere și ea s-a întors iarăși la El.

Poate am fost dezamăgiți din vina noastră. Cât de bine ar fi dacă am putea spune ca Naomi: Domnul m-a luat în școala Sa, El mi-a trimis această situație!

Dumnezeu a evaluat pozitiv întoarcerea ei, iar Naomi a fost din nou binecuvântată. Îndurarea Lui este pregătită pentru fiecare dintre noi, dacă ne recunoaștem greșeala.

Citirea Bibliei: Numeri 34.1-29 · Matei 18.1-14

coordonatori Bob & Debby Gass

AJUSTAREA ATITUDINII (2) – Fundația S.E.E.R. România

„El schimbă vremurile şi împrejurările… El dă înţelepciune…” (Daniel 2:21)

Noi trebuie să înțelegem că vremurile grele nu durează veșnic. Așa cum este de adevărat că Dumnezeu a făcut ca primăvara să urmeze după iarnă, tot la fel „El schimbă vremurile şi împrejurările… El dă înţelepciune…” Vremurile de necaz în care te găsești se vor încheia. Și atunci, vei culege de pe urma lor înțelepciunea de a clădi un viitor mai bun. Uneori, cele mai mari binecuvântări vin din cele mai urâte împrejurări. Apostolul Pavel scrie: „întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă” (2 Corinteni 4:17). Vremurile grele nu durează, dar oamenii „grei” (puternici) – da! Din cele mai mari încercări rezultă cele mai extraordinare mărturii.

Nu lua hotărâri majore în timpul furtunii. Gândurile și sentimentele o iau deseori razna în mijlocul unei crize; în astfel de vremuri trebuie să ai grijă ce decizii iei. Păstrează-ți calmul, disciplinează-te să te concentrezi pe ceea ce poți face, și încrede-te în Dumnezeu – care face ceea ce tu nu ești în stare! Așa cum o eroare de pilotaj poate face ca avionul să fie deturnat de la destinația planificată, sau să fie obligat să facă o aterizare forțată, periculoasă, la fel o decizie greșită poate deturna sau poate întârzia împlinirea destinului tău. Așteaptă ca emoțiile să se potolească, înainte să iei o hotărâre.

Poate nu vei avea la dispoziție această opțiune de fiecare dată, dar, pe cât posibil, lasă ca deciziile semnificative să aștepte până când trece furtuna. Așa cum vântul suflă sălbatic în timpul unei furtuni, gândurile tale pot deveni sălbatice și frenetice și nu e cel mai bun moment să faci declarații cruciale. Ce ar trebui să faci? Apostolul Pavel răspunde: „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu… Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile…” (Filipeni 4:6-7).

de Jean Koechlin

Psalmul 12

Psalmul 12 redă suferinţa unui suflet copleşit de sentimentul nedreptăţii carel împresoară. David, cel care la compus, a avut nenumărate ocazii să o probeze personal. Duplicitatea şi ura geloziei lui Saul (1 Samuel 18.17…), intenţiile laşe ale locuitorilor Cheilei (1 Samuel 23.12), dubla trădare a zifiţilor (1 Samuel 23.19; 26.1), precum şi cea a lui Doeg edomitul (22.910), cea mai mârşavă dintre ele, dispreţuitoarea nerecunoştinţă a lui Nabal (1 Samuel 25.1011), toate acestea nul puteau lăsa pe David indiferent. Cu siguranţă, de fiecare dată a putut experimenta şi preţiosul răspuns divin: „voi pune în siguranţă pe cel împotriva căruia se suflă„ (v. 5; comp. Psalmul 10.5).

Însă, în timp ce propria măsură de adevăr, în cel privea pe David, nu era deloc perfectă (vezi 1 Samuel 20.6; 21.2), sfinţenia Domnului Isus Îi conferea în totalitate abilitatea de a percepe viclenia şi falsitatea vrăjmaşilor Săi (despre care Luca 20.20 ne dă un exemplu).

Cu cât un creştin va sta mai drept în lumină, cu atât va simţi mai mult atmosfera coruptă a acestei lumi. Tot aşa se va întâmpla şi la contactul cu limba mincinoasă, ipocrită şi orgolioasă a oamenilor (v. 2,3), iar aceasta îl va ajuta să aprecieze mai bine curăţia şi valoarea practică a cuvintelor Dumnezeului său (v. 6): „Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17.17; Psalmul 119.140).

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

25 feb. 2021

25 Februarie 2021

Și Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său; l-a creat după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a creat. Și Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: „Fiți roditori și înmulțiți-vă și umpleți pământul și supuneți-l”.

Geneza 1.27,28

Familia creștină în care ambii părinți aparțin Domnului este infinit mai mult decât un adăpost și un refugiu împotriva răului. Este un sanctuar în mijlocul unei lumi lipsite de Dumnezeu și de Hristos, în care sufletele prețioase ale copiilor sunt păzite de influențele ei întinate. Căminul creștin este un adăpost sfânt în care Dumnezeu și Hristosul Său sunt recunoscuți, unde Duhul Lui locuiește, unde Cuvântul Său strălucește ca lampă și lumină a casei și unde evanghelia este studiată în mod continuu, indicând întregii case calea către cer.

Cineva a spus cu privire la acest subiect: «Căminul este locul scump al sentimentelor plăcute, în care inima este atrasă în legături pe care Dumnezeu Însuși le-a format și care, prin afecțiuni tandre, ne păzește de pofte și voință proprie. Iar aceste lucruri, dacă se dezvoltă în mod corect, au o putere care, în ciuda păcatului și a dezordinii, trezește conștiința și angajează inima, păzind-o de rău și de puterea directă a lui Satan».

Deși păcatul a intrat în lume și a întinat totul, introducerea lui Hristos în relațiile de familie face ca ele să devină o sferă de har și manifestarea activă a vieții divine pe care o avem în Hristos, astfel că smerenia, tandrețea, ajutorul reciproc și spiritul de sacrificiu, exercitate în mijlocul dificultăților și al întristărilor pe care păcatul le-a pricinuit, conferă acestor relații un farmec și o profunzime mai mare decât cea care ar fi putut fi cunoscută în starea de inocență, în Eden.

R. K. Campbell

Dragostea ne-a dăruit Domnul cel iubit,

Fericire și-odihnire în unire ne-a gătit.

Celui care îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieții fără plată!

Apocalipsa 22.17

„Nu te costă aproape nimic!”

Aceste cuvinte de reclamă le-am citit cândva într-o benzinărie. Era vorba de o ofertă pentru filmele Asterix și Obelix.

Nu te costă aproape nimic! – Este o reclamă atractivă! Iscusiții strategi ai marketingului știu ce mărfuri să pună direct în fața casei de marcat de la supermarketuri. Tocmai acolo unde clientul trebuie să aștepte puțin sunt plasate articole „deosebit de ieftine”. Ele nu se află pe lista de cumpărături, dar clientul le cumpără, pentru că… nu îl costă aproape nimic! Și astfel, mulți oameni cumpără mereu lucruri de care nu au nevoie și se minunează apoi că nu le ajung banii până la finalul lunii.

Nu te costă aproape nimic! – Așa gândesc mulți și atunci când este vorba de valori morale, de cerințele lui Dumnezeu pe care le pretinde El de la creaturile Sale. Înalta societate a acceptat ca de la sine dragostea ușuratică, adulterul, divorțul, avortul. Nesinceritatea, minciuna și înșelăciunea acaparează tot mai mult teren, iar multe personalități ale societății devin precursorii acestora prin exemplul lor.

Dar cum gândește Dumnezeu? El spune: „Afară sunt … desfrânații, ucigașii, închinătorii la idoli și oricine iubește și făptuiește minciuna”. Așadar, ceea ce conform opiniei publice este aproape gratuit costă, de fapt, totul, și anume fericirea veșnică. Niciun om nu merită să intre în slava cerului, dar Dumnezeu ne dă harul Său. Cine este nemulțumit de viața în păcat, cine vrea să se îndepărteze de ea poate veni la Isus Hristos și primește „apa vieții” – fără plată, gratuit! „Și celui care îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieții fără plată!” (Apocalipsa 22.17).

Citirea Bibliei: Numeri 33.38-56 · Matei 17.22-27

coordonatori Bob & Debby Gass

AJUSTAREA ATITUDINII (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Tot ce este vrednic de cinste… aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8)

Toți avem nevoie din când în când de o ajustare a atitudinii. Este crucial să-ți păstrezi atitudinea corectă atunci când înaintarea devine tot mai grea. Indiferent ce se întâmplă în viața ta, decide să treci peste, având atitudinea corectă. De fapt, decide dinainte să-ți păstrezi o gândire pozitivă în mijlocul oricărei situații negative care apare. Dacă vei lua această decizie în mod conștient, și dacă meditezi la ea în vremurile bune, când apar dificultățile vei fi deja pregătit.

Apostolul Pavel scrie: „tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi” (Filipeni 4:8-9).

Câțiva dintre cei mai mari scriitori și compozitori din istorie și-au creat capodoperele în cele mai dificile perioade ale vieții lor, deoarece operele mari se nasc din suferință, nu din prea mult bine. Celebrele simfonii ale lui Beethoven au fost scrise când el era într-o stare de surzenie accentuată și experimenta o profundă tristețe sufletească. Una din cele mai mari greșeli pe care o poți face este să crezi că „nu vei fi niciodată ca acei oameni.” Dacă crezi astfel, vei fi învins înainte să încerci măcar.

E mult mai ușor să păstrezi o atitudine corectă, decât să redobândești o atitudine corectă. Așadar, de îndată ce simți că devii negativist, ajustează-ți imediat atitudinea. Biblia ne încurajează: „Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Iacov 4:7). În clipa în care dușmanul trimite gânduri negative în mintea ta, oprește-le imediat. Disciplinează-te să stai tare având o atitudine pozitivă în orice împrejurare. Când faci lucrul acesta, „Dumnezeul păcii va fi cu tine”!

de Jean Koechlin

Psalmul 11

Dumnezeu susţine astăzi în lume autorităţile: guverne, magistraţi, poliţie…; ele sunt responsabile să asigure ordinea, dreptatea şi pacea. Dar, în timpul necazului celui mare, tot ceea ce contribuie la protecţia omenirii va fi răsturnat („sunt distruse temeliile„). Întrebarea din v. 3 îi va pune atunci pe cei drepţi la încercare. Vor ceda ei ispitei de a fugi, precum îşi ia zborul o pasăre pentru a scăpa de pericol? Nu! Încrederea lor nu este întrun adăpost pământesc (munţii), ci în Cel Neschimbabil, care Îşi are tronul în ceruri (v. 4). Prieteni, în cine este ancorată credinţa noastră? Dacă Domnul ar trebui să ne ia principalele puncte de sprijin de aici, de jos: familie, prieteni, sănătate, bunuri materiale, sar putea vedea în cine neam încrezut? Iar când ne gândim la temeliile adevărului, constatăm că acestea sunt clătinate din toate părţile în creştinătate… Ce trebuie să facă cel drept? Să se despartă de tot ce atacă şi caută să distrugă stâlpii adevărului divin!

Privirea lui Dumnezeu îi cercetează pe fiii oamenilor (v. 5; Psalmul 7.9; vezi de expl. Luca 7.39,40; 11.17; 22.61). Gând neliniştitor şi insuportabil pentru cel rău! Sentiment de fericire pentru „cel drept”! Este pentru binele lui că este cercetat astfel (Psalmul 139.23,24).

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

24 feb. 2021

24 Februarie 2021

„Orice vă va zice, faceți!” … Isus le-a spus: „Umpleți vasele cu apă”. Și le-au umplut până sus.

Ioan 2.5,7

A fost un test al ascultării credinței pentru slujitori să umple acele vase mari. În fiecare dintre ele încăpeau aproape o sută de litri de apă, deci a fost un efort din partea lor; totuși ei „le-au umplut până sus”.

În ce ne privește, trebuie ca ascultarea noastră de Domnul să fie de o măsură deplină. Orice lucru ne-ar cere El, oricât ar fi de mic – să vizităm pe cineva bolnav, să spunem un cuvânt de încurajare sau să dăm o mână de ajutor – trebuie să avem grijă ca răspunsul nostru să fie din inimă și plin „până sus”. Când Domnul ne cere să facem ceva, să nu-I spunem niciodată: «Doamne, Te rog, nu-mi cere așa ceva!». Răspunsul nostru trebuie să fie acela de a-L sluji pe deplin – „până sus”. Când facem ceva pentru El, Domnul adaugă harul Său atotputernic slăbiciunii noastre, perfectând astfel fapta noastră de ascultare. Este un lucru uimitor că El binevoiește să ne folosească. Dacă umplem vasele noastre până sus cu apă și le folosim pentru a-i sluji pe alții, El va lucra și va schimba apa în vin. Este un lucru binecuvântat să putem lucra pentru Hristos.

Avem nevoie să învățăm să auzim glasul Domnului și să-I dăm ascultare. Când El ne vorbește, instrucțiunile Lui sunt clare și imperative, nu iraționale, nici imposibile. El ne cheamă la o ascultare pentru care vom avea un anume preț de plătit și pentru care va trebui să sacrificăm căile și voința noastră. „Orice vă va zice, faceți!”

B. Prigge

Fii simplu în lucrare! Slujește-n umilință

Si nu cruța vreo trudă când bine poți să faci!

M-am uitat la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele și … iată, totul era deșertăciune și goană după vânt și nu era niciun câștig sub soare.

[Hristos] a murit pentru toți, pentru ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel care a murit și a înviat pentru ei.

Eclesiastul 2.11; 2 Corinteni 5.15

Vreau să profit de viață!

În zilele noastre, o problemă centrală ne preocupă pe toți: câți bani avem? Și totodată ne aliniază pe toți la start: cum să facem să avem mai mulți bani? Societatea de consum în care trăim ne face să vrem din ce în ce mai mulți bani. Mereu ne lipsește ceva! Înseamnă însă aceasta că, într-adevăr, „profităm de viață”? În clipa morții, ce importanță vor mai avea toate plăcerile de care am avut parte pe pământ…?

Adevărata fericire există numai în măsura în care trăim în armonie cu Dumnezeu, Creatorul nostru. Creștinul credincios „profită de viață” nu făcând ce vrea el, ci ascultând și făcând ceea ce Dumnezeu spune în Biblie, iar aceasta îl așază sub binecuvântările Lui. A „profita de viața” pe care Dumnezeu mi-o dă înseamnă, mai întâi, să-L întâlnesc pe Isus Hristos și El să devină Mântuitorul și Domnul meu. Apoi voi descoperi că Dumnezeu este Tatăl meu ceresc, iar fericirea mea va fi să trăiesc într-un fel demn de Domnul, împlinind faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte pentru mine.

Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu, care a murit și a înviat ca să ne dăruiască adevărata fericire și viața eternă? Dacă nu Îl cunoști și nu crezi în El, grăbește-te să primești acest dar nespus de mare pe care Dumnezeu ți-l face. Vei putea atunci să „profiți cu adevărat de viața” de copil al lui Dumnezeu și de „nemărginita bogăție a harului Său” (Efeseni 2.7)!

Citirea Bibliei: Numeri 33.1-37 · Matei 17.9-21

coordonatori Bob & Debby Gass

SURPĂ ÎNTĂRITURILE! – Fundația S.E.E.R. România

„Armele cu care ne luptăm noi… sunt puternice… ca să surpe întăriturile.” (2 Corinteni 10:4)

Dumnezeu l-a numit pe David „om după inima Mea.” (Faptele Apostolilor 13:22). Însă David s-a luptat cu o meteahnă în viața sa. Care a fost aceasta? Să-i spunem slăbiciune față de farmecele feminine, ba chiar un duh de poftă după „nevasta aproapelui său”, care a făcut ravagii în viața lui – și cei dragi ai săi știau despre asta. Când a îmbătrânit și nu se putea încălzi, i-au adus o tânără ca să-l „încălzească.” (1 Împărați 1:1-2). S-au gândit că dacă asta nu-l ajută, probabil chiar era pe moarte! Dar ceva este și mai trist în această povestire. David a transmis această slăbiciune fiului său Amnon, care a ajuns să-și abuzeze sora. Și deși David a fost furios din cauza asta, nu l-a confruntat și nu l-a pedepsit. La urma urmelor, ce să mai spunem? Așa tată, așa fiu! Pofta nu este numai o clipeală din ochi sau un impuls trecător, e și un păcat, și încă unul grav. Și când este transmis de la o generație la alta, devine o „întăritură.” Astăzi psihologii o denumesc o „predispoziție genetică.”

Poate undeva în arborele tău genealogic a existat un tată alcoolic, o mamă care nu a fost disponibilă din punct de vedere emoțional sau un frate sau o soră cu metehne sexuale, și acum te lupți și tu cu aceleași probleme. Nu te lăsa descurajat; apostolul Pavel spune: „Armele cu care ne luptăm noi… sunt puternice… ca să surpe întăriturile.” Așa că înainte să cauți o hotărâre judecătorească pentru divorț sau să mergi într-un centru de reabilitare, spune-i pe nume întăriturii tale, apoi roagă-te și postește, crezând ferm că Dumnezeu poate rupe lanțul care te ține legat. Fă-o înainte să infecteze și generația următoare! Nu o transmite mai departe – trimite-o în trecut, de unde a venit.

Și încă ceva: Pocăința și smerenia lui David l-au reabilitat în ochii lui Dumnezeu. La fel poate fi și în cazul tău!

de Jean Koechlin

Psalmul 9

„Timpurile de necaz” descrise în Psalmii 9 şi 10 (9.9; 10.1) vor fi înspăimântătoare. Pofte, mândrie, necredinţă, făţărnicie, violenţă…, aceste tendinţe ale firii care există în lumea de acum vor atinge măsura lor maximă în zilele când „Cel care opreşte” (Duhul Sfânt) va fi departe: în zilele lui Antihrist, al cărui sinistru portret nil fac versetele acestui psalm (vezi şi 2 Tesaloniceni 2.7,8).

Contrar gândurilor celui rău, care consideră că Dumnezeu nu Se informează de nimic („nu cercetează” v. 4,13), tot ce el face în taină, cu viclenie şi răutate, este dat pe faţă. Şi tot ce el spune „în inima lui” (v. 6,11,13) este făcut public de către Cel care „cercetează inimile„ (Luca 12.3).

„Nu voi fi clătinat”: aici este limbajul nebuniei (v. 6); dar poate fi şi cel al credinţei (Psalmul 62.6). Gândul că Dumnezeu vede totul îl încurajează pe credinciosul aflat în încercare. Cel nenorocit poate să se abandoneze în El (v. 14). Versetul 2 cuprinde un alt adevăr liniştitor: cel rău se va încurca întotdeauna în propriile lui curse (comp. Psalmul 7.15; Psalmul 9.16).

Psalmul 9 se încheia cu meditaţia că naţiunile „nu sunt decât oameni”; Psalmul 10 se termină numindul pe asupritor: „omul care este din ţărână”. Credincioşi, să nu uităm niciodată că suntem ai cerului şi deci ne aflăm în afara atingerilor lumii şi ale prinţului ei.

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

23 feb. 2021

23 Februarie 2021

Toți cei numărați dintre leviți, pe care i-au numărat Moise și Aaron după porunca Domnului, după familiile lor, toți cei de parte bărbătească de la vârsta de o lună în sus erau douăzeci și două de mii … Și Moise a numărat pe toți cei întâi-născuți dintre fiii lui Israel, cum îi poruncise Domnul … Și toți întâii-născuți de parte bărbătească, după numărul numelor, de la vârsta de o lună în sus, după numărătoarea lor, au fost douăzeci și două de mii două sute șaptezeci și trei … Și pentru cei răscumpărați, cei două sute șaptezeci și trei dintre întâii-născuți ai fiilor lui Israel, care depășesc numărul leviților, să iei cinci sicli de fiecare cap; să-i iei după siclul sfântului locaș.

Numeri 3.39,42-47

Leviții (6) – Numărătoarea

Dumnezeu îi cruțase pe întâii-născuți ai israeliților în Egipt, care fuseseră puși la adăpostul sângelui mielului pascal. El îi sfințise astfel pentru Sine Însuși. Acum însă i-a luat pe leviți în locul acestor întâi-născuți. Cei 273 de întâi-născuți care depășeau numărul leviților au trebuit să fie răscumpărați cu prețul de cinci sicli de argint, de persoană. Acesta este unul dintre pasajele care ne arată că, peste tot în Scriptură, argintul este o imagine a răscumpărării. Când au fost numărați toți oamenii de război, de la douăzeci de ani în sus, fiecare a trebuit să plătească o jumătate de siclu de argint, ca preț de răscumpărare (Exod 30.11-16; 38.25-28).

Vedem aici cât de prețios pentru Dumnezeu era fiecare individ în parte, slujitor sau potențial slujitor al Domnului, chiar și copiii în vârstă de doar o lună. Prețul răscumpărării pentru fiecare întâi-născut din Israel, peste numărul leviților, era de zece ori mai mare decât cel plătit pentru fiecare războinic. Domnul îi prețuiește pe copiii noștri și le poruncește părinților să-i crească în disciplina și în mustrarea Domnului. Atât Ieremia, cât și Pavel au fost obiecte ale interesului Domnului încă din pântecele mamelor lor. Samson, Samuel și Ioan Botezătorul au fost nazirei din pântecele mamei. Domnul Isus i-a luat pe copilași în brațe și i-a binecuvântat. El poruncește azi părinților creștini: „Ia copilul acesta și alăptează-Mi-l, și îți voi plăti” (Exod 2.9).

E. P. Vedder, Jr.

Nu este niciun om drept, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere, nu este niciunul care să-L caute pe Dumnezeu.

Romani 3.10,11

„Verdict onest”

Georg Friedrich Händel (1685-1759) a fost unul dintre cei mai străluciți compozitori ai stilului baroc. Caracterul său impulsiv a dat însă ocazia mai multor anecdote spuse pe seama lui. Astfel, Händel a cumpărat odată la un preț mic un tablou, pe care îl considera a fi un tablou autentic de Rubens. Când cunoscătorii au contestat autenticitatea tabloului, Händel a scris o scrisoare unui cunoscut expert în artă:

„Stimate domn, am cumpărat de curând la un preț mic un tablou minunat al lui Rubens. Sunt unii care îndrăznesc să afirme că minunatul tablou ar fi o copie. Gândiți-vă: o copie! Ce afirmație nemaiauzită! Eu sunt ferm hotărât ca următorului care va îndrăzni să mai afirme așa ceva să-i rup câteva coaste. Vă rog să veniți curând la mine! Pentru mine este foarte important să aud verdictul dumneavoastră onest despre tablou!” Dar amenințarea din scrisoare punea la îndoială dacă Händel chiar dorea să audă un „verdict onest”.

Iar noi? Putem suporta adevărul fără înflorituri? Verdictul lui Dumnezeu este acesta: „Căci toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu”. Dar urmează oferta harului Său: „Fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus” (Romani 3.23,24).

Dacă recunoaștem sentința lui Dumnezeu și primim mântuirea oferită de Dumnezeu în Isus Hristos, vom fi salvați pentru veșnicie. Omul nu trebuie să se facă mai bun înainte de a veni la Dumnezeu. Dumnezeu îl primește, în harul Său, pe cel păcătos, dacă acesta vine la El cu sinceritate și își recunoaște vina.

Citirea Bibliei: Numeri 32.1-42 · Matei 17.1-8

coordonatori Bob & Debby Gass

CREDINȚA – Fundația S.E.E.R. România

„Credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10:17)

Ajutați-mă să definim credința într-un mod cât se poate de clar pentru toți. Biblia spune (Evrei 11:1) că ea este „o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd”. Credința nu este o nădejde goală sau pur și simplu o mărturisire pozitivă a ceva ce dorim să fie adevărat. Credința înseamnă să vezi un anumit lucru ca pe-o realitate, în ciuda faptului că încă nu se poate vedea. Biblia spune că Avraam L-a crezut pe Dumnezeu care „cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.” (Romani 4:17).

Pe baza acestui verset, unii cred că orice lucru pe care și-l doresc îl pot aduce în existență prin vorbire. Oare așa să fie? Să analizăm versetul și ne vom lămuri. Avraam l-a adus pe Isaac în existență prin vorbire, sau Dumnezeu a făcut-o? Avraam pur și simplu L-a crezut pe Dumnezeu, a acționat conform promisiunii Sale și drept consecință s-a născut Isaac. „Fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit, avea aproape o sută de ani, nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească” (Romani 4:19-21).

Credința ta trebuie să fie în Dumnezeu și în Cuvântul Său! Credința nu are nicio putere creatoare intrinsecă; ea doar afirmă ceea ce există deja în lumea nevăzută și ceea ce a promis Dumnezeu, știind că se va întâmpla la timpul hotărât de El, pentru că aceasta este voia Lui. Orice lucru invoci prin credință trebuie să se bazeze pe ceea ce Dumnezeu ți-a promis deja în Cuvântul Său! Și cum poți dezvolta acest tip de credință? Citind Cuvântul lui Dumnezeu, care spune că „Credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.”

de Jean Koechlin

Psalmul 9

Sub aspect profetic, Psalmii 9 şi 10 sunt strâns legaţi unul de altul. Psalmul 9 îl pune în scenă pe vrăjmaşul din afară: naţiunile coalizate împotriva lui Israel; Psalmul 10 introduce vrăjmaşul dinăuntru: asupritorii necredincioşi persecutând rămăşiţa credincioasă. Uneltirile celor răi nu sunt decât pentru un timp limitat. Numele lor va fi şters pentru totdeauna („în vecii vecilor” v. 5); distrugerile lor se vor sfârşi pentru totdeauna (v. 6) „şi speranţa celor întristaţi” (aşteptarea celor blânzi) nu va pieri pentru totdeauna. În adevăr, tot pentru totdeauna, Domnul Sa aşezat („şade„) pe tron; „Şia pregătit tronul Său pentru judecată” (v. 7; Psalmul 58.11). Atunci El va cere socoteală pentru sângele şi lacrimile celor credincioşi vărsate sub toate dispensaţiile. Îi va răzbuna pe cei asupriţi (v. 9), pe nenorociţii ale căror strigăte nu lea uitat (v. 12). Dar principalul motiv de acuzare adus împotriva umanităţii este cel sugerat de titlul Psalmului, omorârea Fiului lui Dumnezeu (Mutlaben: „notă” Moartea Fiului): insulta adusă lui Dumnezeu din partea lumii prin crucificarea Preaiubitului Său. O pedeapsă înfiorătoare stă să cadă asupra rasei de ucigaşi.

În parabola oilor şi a caprelor (Matei 25.31), Domnul Isus descrie judecata naţiunilor în zorii Împărăţiei Sale şi anunţă că fiecare va fi judecat după ceea ce Îi va fi făcut Lui Însuşi.

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

22 feb. 2021

22 Februarie 2021

Dar când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, venit din femeie, venit sub lege, ca să-i răscumpere pe cei de sub lege, ca să primim înfierea.

Galateni 4.4,5

Nu știm cât a durat comuniunea lui Adam și a Evei cu Dumnezeu în grădina Eden, însă, după căderea lor în păcat, Dumnezeu a lucrat față de om potrivit cu conștiința acestuia, omul cunoscând de acum răul și binele. După aproximativ 1650 de ani, omul a devenit atât de corupt, încât Dumnezeu a trebuit să curețe pământul printr-un potop. El l-a pus apoi pe om sub guvernarea omenească, iar după 450 de ani, după ce omul a falimentat și în această privință, Dumnezeu a intrat într-o relație specială cu un anumit om, pe nume Avraam. Mai târziu, El i-a pus pe urmașii lui – poporul Israel – în legătură cu Sine prin legea lui Moise.

În timpul acestei perioade sub lege de aproximativ 1500 de ani, omul s-a dovedit din nou incapabil de a urma standardul drept al lui Dumnezeu. Punându-l la încercare pe om în aceste diferite feluri, Dumnezeu a demonstrat că omul este complet corupt. Însă El avea un plan în inima Sa, mai înainte de întemeierea lumii. La timpul potrivit, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în această lume, pentru a oferi mijlocul de mântuire a omului căzut și corupt. El a realizat acest mijloc, pe baza îndurării, dragostei și harului Său, prin lucrarea perfectă a Domnului Isus. Doar pe această bază a harului nemeritat poate omul să fie primit înaintea lui Dumnezeu. În felul acesta a intervenit Dumnezeu la timpul și în felul Său. N-a fost un lucru accidental, ci potrivit unui scop precis.

Cât de uimitor este să privim la căile lui Dumnezeu cu omenirea, vreme de aproape 6000 de ani, și să vedem cum, la un moment anume în istorie, El a venit pe pământ, în Persoana Domnului Isus, și a murit pe cruce! Acest lucru ne umple de admirație și totodată ne oferă încredere în El, știind că zilele noastre sunt în mâna Lui.

A. Blok

Lăsați-i: sunt niște călăuze oarbe, ale orbilor; și când un orb călăuzește pe un alt orb, amândoi vor cădea în groapă.

Matei 15.14

„Lumini rătăcitoare”

În Canada exista cândva o trecere de cale ferată care nu era asigurată cu bariere. Un funcționar de la căile ferate avea misiunea să atenționeze mașinile care treceau pe acolo cu o lampă de culoare roșie când se apropia un tren. Într-o seară s-a apropiat de acea trecere de cale ferată o mașină tocmai când traversa în goană un tren. Funcționarul a luat lampa și a dat semnalul stabilit, dar mașina a mers mai departe și a intrat în tren. Funcționarul a fost adus în fața instanței și întrebat:

— Ați atenționat cu lampa roșie la timp și în locul indicat? Sau n-ați făcut acest lucru?

Tremurând, bărbatul a răspuns:

— Vă asigur că am făcut semn cu lampa.

Astfel a fost achitat.

Mai târziu, cel mai bun prieten al său l-a întrebat: „William, de ce tremurai când dădeai declarația?”. William a răspuns: „Am făcut semn cu lampa, dar, să mă ierte Dumnezeu, aceasta nu era luminată”.

Și în zilele noastre se „flutură” o lampă care nu are lumină, se propovăduiește o veste care nu are putere salvatoare. Acești sărmani oameni care se lasă călăuziți de niște „lumini rătăcitoare” se îndreaptă spre pierzare. Numai evanghelia Domnului Isus Hristos îl poate salva pe păcătos. Ea îi ține înaintea ochilor lumina de avertizare: Oprește-te de pe calea care duce în pierzare! Întoarce-te la Domnul Isus și acceptă să fii salvat înainte de a fi prea târziu!

Citirea Bibliei: Numeri 31.25-54 · Matei 16.21-28

coordonatori Bob & Debby Gass

CARE ESTE VISUL TĂU? CARE ESTE PLANUL TĂU? – Fundația S.E.E.R. România

„Cuvintele acestea au plăcut lui Faraon şi tuturor slujitorilor lui.” (Geneza 41:37)

Dumnezeu i-a dat lui Iosif un vis, prin care îi arăta că într-o zi va ocupa o funcție de conducere de rang înalt. Însă când a ajuns în cele din urmă la palatul lui Faraon, el nu s-a lăudat și nu a strigat în gura mare: „Dumnezeu mi-a spus că eu voi fi șef aici!” Nu, el a trebuit să lucreze pentru asta! În acea vreme a fost o foamete în întreaga lume, și Iosif i-a oferit lui Faraon un plan nu numai de supraviețuire, ci și de prosperitate în timpul foametei. Să observăm ce a spus Faraon despre Iosif: „Am putea noi oare să găsim un om ca acesta, care să aibă în el Duhul lui Dumnezeu?” (Geneza 41:38).

Așadar, care este visul tău? Și care este planul tău?

Visul tău și talentul tău sunt importante, însă succesul pe termen lung nu se produce fără un plan. Biblia ne învață: „Darurile unui om îi fac loc, şi-i deschid intrarea înaintea celor mari.” (Proverbele 18:16). Talentul tău te poate aduce în vizorul oamenilor-cheie, însă va trebui să fii în stare să răspunzi la această întrebare: „Care este planul tău?” Planul îți ia visele și talentele și le perfecționează, aducând structură conceptului. Planul te face să operezi în limitele unui buget; înseamnă să lucrezi constant la anumite scopuri și detalii specifice. Iosif i-a dat lui Faraon un plan specific, cu un termen limită: șapte ani! El i-a zis: „Bucatele acestea vor fi provizia ţării, pentru cei şapte ani de foamete” (Geneza 41:36).

Așadar, iată ce trebuie să faci tu: Scrie-ți planul pe o hârtie și include acolo acțiunile specifice și termenele limită de respectat. Îți va binecuvânta Dumnezeu planul?

Da, însă trebuie să ceri călăuzirea Lui pentru planul potrivit pe care El să-l binecuvânteze!

de Jean Koechlin

Psalmul 8

Acest psalm începe prin stabilirea raportului dintre nimicnicia omului şi măreţia creaţiei. Este un raport pe care fiecare dintre noi la putut percepe, contemplând, de exemplu, grandoarea impresionantă a unui cer înstelat: „Ce este omul?” Apoi, readuşi la umilele noastre dimensiuni, înţelegem că Dumnezeu a avut în vedere, cu toate acestea, lucruri măreţe şi glorioase pentru om şi prin om. Dar cum să le realizeze El cu o fiinţă păcătoasă şi muritoare? Imposibil de încununat cu glorie şi cu cinste o creatură adâncită în mizerie şi corupţie! Atunci, ceea ce Dumnezeu na putut face nici pentru şi nici prin întâiul Adam, El a împlinit în Hristos, al doilea Om. Da, Creatorul Sa îmbrăcat cu însuşi trupul creat de El. „A fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii„.

Evrei 2.69, care citează versetele noastre de la 4 la 6, le completează spunând şi motivul: „din pricina morţii pe care a suferito„. Şi tocmai în această natură omenească a primit Fiul domnia universală. În El, omul găseşte mai mult decât pierduse Adam (v. 58; 1 Corinteni 15.27). Încununat cu glorie şi cu cinste, Hristos, Omul înviat, va introduce pe alţi oameni împreună cu El în cer şi îi va face părtaşi gloriei Sale.

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

21 feb. 2021

21 Februarie 2021

Isus a vorbit acestea și Și-a ridicat ochii spre cer și a spus: „Tată, a venit ceasul!”.

După ce a spus aceste lucruri, Isus a ieșit împreună cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron.

Ioan 17.1; Ioan 18.1

Pârâul Chedron (3) – Rugăciunea rugăciunilor

Ceasul solemn al suferinței Domnului venise. În curând, în grădina Ghetsimani, avea să Se roage: „Facă-se voia Ta”, privind în agonie la ceea ce stătea înaintea Lui (Matei 26.42). Dar acum, când Se apropia de pârâul Chedron, înainte de a-l trece, pentru a intra în grădina Ghetsimani, Domnul S-a oprit și, ridicându-Și ochii, a rostit cea mai sublimă dintre rugăciuni. El a făcut trei cereri cu privire la cei ai Săi, care erau în lume:

Păzire: El Se roagă ca ei să fie păziți prin Numele divin „Sfânt Tată” (Ioan 17.11) și să fie păziți de rău în lume (versetul 15). Este remarcabilă frecvența cu care Domnul folosește expresia „a păzi” în această rugăciune: El o menționează de nouăsprezece ori! Tatăl Sfânt este văzut în contrast cu lumea cea rea, și doar El este Cel care ne poate păzi de ea.

Sfințire: El Se roagă, de asemenea, pentru sfințirea lor – „Sfințește-i prin adevărul Tău. Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17.17). Sfințirea practică este realizată prin Cuvântul aplicat de către Duhul Sfânt. Suntem sfințiți prin „spălarea cu apă prin Cuvânt” (Efeseni 5.26). Într-o lume care respinge ceea ce este absolut este nevoie ca mijlocul nostru să fie încins cu adevărul (Efeseni 6.14).

Glorificare: El Se roagă să le fie dată gloria care I-a fost dată Lui (versetul 22). Această cerere va primi răspuns la venirea Domnului: „Vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este” (1 Ioan 3.2). Domnul Se roagă ca ucenicii Săi să fie cu El, ca ei să poată vedea gloria Lui (Ioan 17.24). Această rugăciune de la pârâul Chedron trebuie să ne umple de nădejde și de bucurie.

B. Reynolds

Atunci Naaman a zis: „Dacă nu, te rog îngăduie să se dea slujitorului tău pământ cât pot duce doi catâri; căci slujitorul tău nu va mai aduce nici ardere-de-tot, nici jertfă altor dumnezei, ci numai Domnului”.

2 Împărați 5.17

Fericitul Naaman!

Cândva, Naaman a fost lepros, dar apoi a fost vindecat și a devenit un om nou. Naaman a văzut neputința zeităților cărora le slujea, dar a putut apoi să-L cunoască pe adevăratul Dumnezeu și să primească ajutorul Său. Naaman a trebuit să ia înapoi darurile aduse, pentru că a primit totul în dar, fără plată.

Așa este cu fiecare om care acceptă cuvintele lui Dumnezeu: „Fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus” (Romani 3.24).

Dar ce a luat Naaman cu el? O căruță de pământ! Prin harul lui Dumnezeu, Naaman a devenit un om nou și în această stare nouă dorea el să aducă jertfe adevăratului Dumnezeu al lui Israel.

Nu avem și noi multe de învățat de la Naaman? Vorbește acțiunea sa inimilor noastre? Dumnezeu Tatăl caută adoratori care Îl adoră în duh și adevăr. Cine este mântuit prin har este într-o stare nouă. Un astfel de om, care altădată era plin de teamă, poate să-I spună lui Dumnezeu „Tată”. El este acum îndreptățit să-și aducă adorarea în duh și adevăr, „o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui” (Evrei 13.15). Aceasta trebuie să fie și dorința fiecărui răscumpărat prin jertfa Domnului Isus.

Lauda să izvorască din ființa mea mereu

Pentru Tine, pentru Tine, Sfinte Dumnezeul meu!

Citirea Bibliei: Numeri 31.1-24 · Matei 16.13-20

coordonatori Bob & Debby Gass

BUCURĂ-TE, EȘTI ÎN VOIA LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Psalmul 40:8)

Nicio bucurie din viață nu se compară cu bucuria de-a ști că umbli în voia lui Dumnezeu: nici faima, nici bogățiile, nici plăcerile… Nimic nu se compară cu faptul de-a ști că ai zâmbetul aprobării Sale peste ceea ce faci în fiecare zi. Va fi ușor să faci mereu voia lui Dumnezeu? Nu! E plăcut, dar nu e întotdeauna ușor. Firește, mărimea misiunii pe care ți-a dat-o Dumnezeu în viață determină nivelul atacului care va veni împotriva ta. Însă bucuria ta vine când știi că Dumnezeu te întărește, prin puterea Duhului Său, să faci ceea ce nu ai putea face niciodată singur. Așa că în acest sens, atacul lui Satan este o confirmare că umbli într-adevăr în voia lui Dumnezeu!

Apostolul Pavel scrie: „În osteneli şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte! De cinci ori am căpătat de la Iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi. În osteneli şi necazuri, în priveghiuri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile. Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab?” (2 Corinteni 11:23-29).

Așadar, dacă ai parte de atacuri din partea lui Satan, bucură-te – înseamnă că ești în voia lui Dumnezeu!

de Jean Koechlin

Psalmul 7

Pentru a înţelege Psalmii şi în special pentru a nu fi surprinşi de unele cuvinte severe şi chiar înfricoşătoare cu privire la cei răi, nu trebuie să pierdem niciodată din vedere un fapt: credincioşii care se exprimă astfel nu fac parte din Biserică; din punct de vedere profetic, Psalmii se aplică perioadei de după răpire.

Cu siguranţă că putem aplica multe versete la situaţia noastră, de exemplu, pe toate cele care exprimă încrederea (vezi v. 1), suferinţa în faţa nedreptăţii (v. 9), lauda (v. 17) sau alte sentimente; totuşi, în prezent, nu este timpul potrivit să cerem judecata lui Dumnezeu, cum se întâmplă în Psalmi (vezi v. 6). Rugăciunea noastră ca oameni creştini nu este: loveştei ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule! (vezi Psalmul 5.10), ci, în şcoala Modelului nostru divin, învăţăm să spunem: „Tată, iartăi…” (Luca 23.34). În schimb, după ce timpul harului se va fi sfârşit şi Antihrist va asupri firava rămăşiţă credincioasă, rugăciunea pentru distrugerea celui rău va fi după gândul lui Dumnezeu (Luca 18.7), pentru că numai după judecarea celor păcătoşi va putea fi întemeiată pe pământ împărăţia Fiului Omului, cea despre care ne va vorbi Psalmul 8.

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

20 feb. 2021

20 Februarie 2021

Să nu vezi boul fratelui tău sau oaia lui rătăcind și să te ascunzi de ele: să le întorci negreșit la fratele tău … Așa să faci și cu măgarul său și așa să faci și cu haina sa și așa să faci cu orice lucru pierdut al fratelui tău, pe care-l va pierde el și-l vei găsi tu; nu vei putea să te ascunzi.

Deuteronom 22.1,3

Domnului Îi pasă de toți cei ai Săi și a plătit prețul suprem, prin vărsarea sângelui Său, pentru răscumpărarea fiecăruia dintre ei. El nu-i va abandona niciodată, pe niciunul dintre ei, și cunoaște de asemenea toate pericolele și capcanele cu care se confruntă în lumea aceasta. În versetele de mai sus, El ne arată cât de necesar este să avem o grijă sfântă față de frații și surorile noastre. Dacă acele trei animale (boul, oaia sau măgarul) se rătăceau și cineva le găsea, ce trebuia acesta să facă? Să le înapoieze stăpânului lor, adică fratelui său! În loc să-l certe pentru neglijența lui, această pierdere trebuia să devină un prilej de a-l sluji.

Găsim aceste cuvinte cu privire la bou: „Să nu legi gura boului care treieră grâul” (1 Corinteni 9.9). Lecția spirituală de aici este clară. Dacă fratele meu a pierdut mijlocul de treierare a grâului, nu mai poate obține hrană spirituală și în curând va suferi de foame.

Cu privire la oaie, Scripturile ne oferă multe exemple despre acest animal, ca jertfă – „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1.29). Dacă un israelit nu mai avea o oaie sau un miel, nu mai putea sărbători Paștele, nici nu putea aduce o jertfă Domnului. La fel și astăzi, dacă un credincios pierde interesul pentru Hristos și pentru jertfa Lui, va fi incapabil să se închine lui Dumnezeu și să-I aducă jertfe spirituale.

Măgarul era animalul folosit pentru poveri. Mulți creștini suspină sub poveri grele sau și-au pierdut direcția către Hristos și către odihna Lui. Să-i conducem înapoi la Cel care a spus: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28)!

J. Redekop

Ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios.

1 Corinteni 4.2

Henry Martyn (3)

Henry Martyn a locuit în sud-vestul Iranului un an, timp în care a terminat această nouă lucrare. A întreținut numeroase discuții cu lideri musulmani, cu șeici, cu prinți, cu oameni de știință și cercetători, apărând cu hotărâre adevărurile creștinismului. Era foarte apreciat și ascultat cu admirație, datorită cunoștințelor pe care le avea. După ce a plecat din Iran, în drumul spre Anglia, fiind foarte slăbit de boala gravă pe care o avea, a murit în orașul Tokat, din Armenia, la vârsta de 31 de ani.

Nu știm de ce Dumnezeu a permis ca Henry să-și termine călătoria pe pământ așa de repede. Dar știm că Henry Martyn a fost un pastor credincios și sârguincios, misionar devotat și plin de râvnă, traducător neobosit al Scripturilor și predicator al evangheliei printre păgâni. Trăsătura sa cea mai de preț a fost însă smerenia. Henry Martyn a strălucit ca o lumină în lume, ținând sus Cuvântul vieții. Colegii misionari l-au apreciat pe Henry Martyn pentru evlavia sa. Unul dintre ei a scris: „O, dacă am putea să-l ajungem în excelența gândirii, în înălțimea evlaviei, în ascultare, în iubirea pentru alții, în dorința sa aprinsă de a face bine altora, în înțelegerea sa asupra voii lui Dumnezeu…”.

Henry Martyn a fost un mare exemplu pentru cei din vremea lui, dar și pentru noi astăzi. „Cine sunt cei mai răi oameni din lume?”, l-a întrebat un învățător musulman. „Cei ce-și cunosc datoria, dar n-o împlinesc”, a fost răspunsul lui Martyn. Cu siguranță, el și-a cunoscut și și-a îndeplinit datoria. Deși a trăit puțin, a trăit frumos.

O astfel de trăire să ne însuflețească și pe noi pe calea vieții!

Citirea Bibliei: Numeri 30.1-17 · Matei 16.1-12

coordonatori Bob & Debby Gass

REINSTRUIEȘTE-ȚI MINTEA! – Fundația S.E.E.R. România

„El este ca unul care îşi face socotelile în suflet…” (Proverbele 23:7)

Tiparele de gândire pe care ți le stabilești sunt un fel de pilot automat. Asta înseamnă că atunci când apar situații specifice, ești programat dinainte să reacționezi într-un anume fel. Uneori e un lucru bun, cum ar fi distanțarea instinctivă de pericol. Alteori, trebuie să întrerupi funcția de pilot automat și să-ți oprești gândirea s-o ia într-o direcție greșită.

De exemplu, poate ți-a fost groază ani de-a rândul să sărbătorești ceva, într-o reuniune a familiei lărgite. Anul acesta, alege să gândești altfel: „Nu e activitatea mea preferată, dar voi căuta ceva bun la fiecare dintre rudele mele.” Sau poate ai dezvoltat obiceiul de a te plânge și de a te simți copleșit în fiecare lună când vin facturile. În schimb, poți alege să gândești astfel: „Voi plăti cât de mult pot din ele, și încetul cu încetul, voi scăpa de datorii.” Sau poate nu-ți place locul de muncă, șeful sau colegii cu care lucrezi. În această situație trebuie să alegi. Poți fi negativist și critic, sau poți spune: „Mă bucur că am un loc de muncă. Mulți nu au! Voi da tot ce am mai bun în fiecare zi și mă voi încrede în Dumnezeu pentru a câștiga bunăvoința șefului meu. Probabil mediul de lucru nu este unul ideal, dar îmi voi face partea ca să-l fac să fie plăcut pentru mine și pentru cei din jur. Mi-ar plăcea să obțin o mărire de salariu, așa că voi lucra intens ca s-o merit.”

În loc să reacționezi la primele gânduri care îți trec prin minte, reinstruiește-ți mintea, fiecare gând în parte, ca să gândești altfel. E nevoie de puțin efort, dar când ai gândurile lui Dumnezeu, El devine partenerul tău în împlinirea oricărui lucru pe care ți-l dorești.

de Jean Koechlin

Psalmul 6

Încercările celui credincios vin, uneori, ca o consecinţă directă a propriilor lui greşeli. El intră atunci sub incidenţa guvernării lui Dumnezeu, care îl corectează şi îl pedepseşte (v. 1; comp. Ieremia 31.18).

Acesta a fost cazul lui David după cumplita întâmplare cu Urie hetitul şi, de asemeni, după numărarea poporului. În acest caz nu mai poate fi vorba de bucurie şi de pace, ca în Psalmul 4 (v. 7,8). În loc să mediteze în inima sa, în aşternutul său (4.4), cel vinovat îşi înmoaie patul cu lacrimi amare (v. 6). Ştiind că merită ceea ce i se întâmplă, este urmărit de regrete şi de sentimentul că La ofensat pe Dumnezeu. Frica de moarte este gata să pună stăpânire peste sufletul său (v. 5). Nu se mai bucură de libertatea fericită ce decurge dintro conştiinţă curată.

Totuşi, chiar şi în asemenea situaţii, Îl poate găsi pe Dumnezeu, pentru că El îl iubeşte prea mult pe răscumpăratul Său, ca săl lase să dispere. Domnul îi aude cererea; îi primeşte rugăciunea (v. 9); şi, precum lui Ezechia pe când se chinuia în patul său simţind apropierea morţii, îi adresează un cuvânt de mângâiere: „ţiam auzit rugăciunea, ţiam văzut lacrimile… te voi scăpa” (Isaia 38.5,6; comp. v. 5 cu Isaia 38.18). Da, dintro dată, David primeşte asigurarea că rugăciunea îi este ascultată. Împrejurările nu sau schimbat, dar credinţa lui deja triumfă în speranţă.

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

19 feb. 2021

19 Februarie 2021

Și, când era în Ierusalim, la Paști, la sărbătoare, mulți au crezut în Numele Lui, privind semnele pe care le făcea El. Dar Isus Însuși nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți.

Ioan 2.23,24

Deși ni se spune că mulți au crezut în Numele Lui, credința lor era bazată doar pe minunile pe care El le făcea. Pentru ei, dovezile erau clare că Domnul era un profet de la Dumnezeu, iar unii credeau că El ar fi Ilie, care făcuse multe minuni în vechime. Cei care credeau datorită minunilor Sale nu aveau însă credința că El era Fiul veșnic al lui Dumnezeu venit în mijlocul creației Sale. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că „Isus Însuși nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți”.

În versetul atât de bine cunoscut, Ioan 3.16, ni se spune că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața eternă”. Trebuie deci să existe o diferență între expresiile „mulți au crezut în Numele Lui” și „oricine crede în El”. Într-adevăr, există o diferență, anume aceasta: a crede în El ca Făcător de minuni nu este același lucru cu a crede în El ca Fiu etern al lui Dumnezeu. A crede în El ca Fiu al lui Dumnezeu Îi oferă Domnului locul de drept în inimă, ca Mântuitor. Încrezându-ne în El din toată inima, ne încredințăm în brațele Celui care este în totul vrednic de încrederea noastră, pentru eternitate.

Acest Domn al gloriei cunoaște perfect gândurile inimilor noastre și ne putem încrede în El cu privire la tot ceea ce ne privește. Când Îi dăm locul cuvenit Lui, iar noi ne luăm locul cuvenit nouă, vom dobândi cea mai minunată binecuvântare și încurajare. „Deci, fiind îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am și avut intrare, prin credință, în acest har în care stăm și ne lăudăm în speranța gloriei lui Dumnezeu” (Romani 5.1,2).

L. M. Grant

Dorim însă ca fiecare din voi să arate aceeași râvnă, o deplină siguranță a nădejdii până la sfârșit.

Evrei 6.11

Henry Martyn (1)

Henry Martyn era deosebit de serios, ducând o viață spirituală călăuzită de Duhul; unii dintre soldații englezi aflați la biserica misiunii, dar și mulți mahomedani și hinduși îl jigneau și îl umileau de multe ori pentru insistența cu care le vorbea despre păcat, despre viața de sfințenie și despre divinitatea lui Isus Hristos. „Batjocurile lor sunt mai greu de suferit„, mărturisea Martyn, „decât pietrele cu care aruncau uneori copiii după mine: însă amândouă sunt o cinste de care nu sunt vrednic„.

Pe toată perioada cât a stat în India, a predicat europenilor și localnicilor, și primea în casa lui pe cei preocupați de credință. În fața casei sale se adunau aproape zilnic mulți oameni cărora le predica și le cerea să renunțe la practicile lor păgâne și să-L urmeze pe Cel care S-a dat ca jertfă pentru păcatele oamenilor. Henry Martyn a purtat de nenumărate ori discuții despre credința creștină cu cei mai reputați lideri ai vremii. El apăra cu o putere extraordinară adevărurile creștine. După astfel de discuții, mulți plecau mânioși, pentru că nu și-au putut apăra religia lor. Odată a fost chiar amenințat cu moartea.

În tot acest timp a tradus în limba hindusă Noul Testament și Proverbele, lucrări deosebit de valoroase pentru milioane de oameni din veacurile care au urmat. După cinci ani în care s-a jertfit neobosit pentru cauza evangheliei, s-a îmbolnăvit foarte grav. A decis să meargă pentru un scurt timp în Anglia, pentru a se reface. Dar, înainte de a merge în Anglia, a plecat în Iran pentru a termina lucrarea traducerii Noului Testament și a Psalmilor în limba persană.

Citirea Bibliei: Numeri 29.1-39 · Matei 15.29-39

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ CEEA CE-I PLACE LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Încredeţi-vă în Domnul…” (Psalmul 4:5)

Zi după zi, soția lui Potifar a încercat să-l seducă pe Iosif, însă el a spus nu. Nu i-a dat nici timp, nici atenție, nici vorbe și nici motive să spere. „Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce şi să se împreuneze cu ea” (Geneza 39:10). Când îl suna la telefon, el nu răspundea. Când îi scria mesaj, nu-i scria înapoi. Când a apărut ea, el „a fugit afară din casă” (v. 12). Într-o cultură care folosește la tot pasul expresii precum „adulți care consimt” și „drepturi sexuale”, aproape că ignorăm că imoralitatea distruge viețile celor care nu se află în dormitor. Max Lucado scria: „Cu ani în urmă, un prieten mi-a dat acest sfat: „Fă o listă cu cei pe care i-ai putea afecta prin imoralitate sexuală.” Și am făcut acea listă. Din când în când o recitesc: soția mea, Denalyn; cele trei fiice ale mele; ginerele meu; nepoata mea care se va naște curând; fiecare persoană care mi-a citit vreodată una dintre cărți sau care mi-a ascultat predicile; echipa mea de editori; biserica din care fac parte. Lista aceasta îmi amintește că: Un singur act de carnalitate, pentru o viață veșnică pierdută, este un schimb prost pentru mine.”

Principalul motiv pentru care Iosif a spus „nu” soției lui Potifar a fost – Dumnezeu! „Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Geneza 39:9). Lecția pe care o învățăm de la Iosif este surprinzător de simplă: Fă ceea ce Îi place lui Dumnezeu! Când un prieten îți oferă droguri sau senzații tari – fă ceea ce Îi place lui Dumnezeu! Când colegii tăi de clasă îți arată o metodă de a copia la teste – fă ce Îi place lui Dumnezeu! Când ispita de a te uita la pornografie este mare – fă ce-L onorează pe Dumnezeu! „Cum pot să Îi fiu pe plac lui Dumnezeu?” întrebi tu. Răspunsul psalmistului este valabil și azi: „Aduceţi jertfe neprihănite, şi încredeţi-vă în Domnul.”