20 Februarie 2021
Să nu vezi boul fratelui tău sau oaia lui rătăcind și să te ascunzi de ele: să le întorci negreșit la fratele tău … Așa să faci și cu măgarul său și așa să faci și cu haina sa și așa să faci cu orice lucru pierdut al fratelui tău, pe care-l va pierde el și-l vei găsi tu; nu vei putea să te ascunzi.
Deuteronom 22.1,3
Domnului Îi pasă de toți cei ai Săi și a plătit prețul suprem, prin vărsarea sângelui Său, pentru răscumpărarea fiecăruia dintre ei. El nu-i va abandona niciodată, pe niciunul dintre ei, și cunoaște de asemenea toate pericolele și capcanele cu care se confruntă în lumea aceasta. În versetele de mai sus, El ne arată cât de necesar este să avem o grijă sfântă față de frații și surorile noastre. Dacă acele trei animale (boul, oaia sau măgarul) se rătăceau și cineva le găsea, ce trebuia acesta să facă? Să le înapoieze stăpânului lor, adică fratelui său! În loc să-l certe pentru neglijența lui, această pierdere trebuia să devină un prilej de a-l sluji.
Găsim aceste cuvinte cu privire la bou: „Să nu legi gura boului care treieră grâul” (1 Corinteni 9.9). Lecția spirituală de aici este clară. Dacă fratele meu a pierdut mijlocul de treierare a grâului, nu mai poate obține hrană spirituală și în curând va suferi de foame.
Cu privire la oaie, Scripturile ne oferă multe exemple despre acest animal, ca jertfă – „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1.29). Dacă un israelit nu mai avea o oaie sau un miel, nu mai putea sărbători Paștele, nici nu putea aduce o jertfă Domnului. La fel și astăzi, dacă un credincios pierde interesul pentru Hristos și pentru jertfa Lui, va fi incapabil să se închine lui Dumnezeu și să-I aducă jertfe spirituale.
Măgarul era animalul folosit pentru poveri. Mulți creștini suspină sub poveri grele sau și-au pierdut direcția către Hristos și către odihna Lui. Să-i conducem înapoi la Cel care a spus: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28)!
J. Redekop
Ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios.
1 Corinteni 4.2
Henry Martyn (3)
Henry Martyn a locuit în sud-vestul Iranului un an, timp în care a terminat această nouă lucrare. A întreținut numeroase discuții cu lideri musulmani, cu șeici, cu prinți, cu oameni de știință și cercetători, apărând cu hotărâre adevărurile creștinismului. Era foarte apreciat și ascultat cu admirație, datorită cunoștințelor pe care le avea. După ce a plecat din Iran, în drumul spre Anglia, fiind foarte slăbit de boala gravă pe care o avea, a murit în orașul Tokat, din Armenia, la vârsta de 31 de ani.
Nu știm de ce Dumnezeu a permis ca Henry să-și termine călătoria pe pământ așa de repede. Dar știm că Henry Martyn a fost un pastor credincios și sârguincios, misionar devotat și plin de râvnă, traducător neobosit al Scripturilor și predicator al evangheliei printre păgâni. Trăsătura sa cea mai de preț a fost însă smerenia. Henry Martyn a strălucit ca o lumină în lume, ținând sus Cuvântul vieții. Colegii misionari l-au apreciat pe Henry Martyn pentru evlavia sa. Unul dintre ei a scris: „O, dacă am putea să-l ajungem în excelența gândirii, în înălțimea evlaviei, în ascultare, în iubirea pentru alții, în dorința sa aprinsă de a face bine altora, în înțelegerea sa asupra voii lui Dumnezeu…”.
Henry Martyn a fost un mare exemplu pentru cei din vremea lui, dar și pentru noi astăzi. „Cine sunt cei mai răi oameni din lume?”, l-a întrebat un învățător musulman. „Cei ce-și cunosc datoria, dar n-o împlinesc”, a fost răspunsul lui Martyn. Cu siguranță, el și-a cunoscut și și-a îndeplinit datoria. Deși a trăit puțin, a trăit frumos.
O astfel de trăire să ne însuflețească și pe noi pe calea vieții!
Citirea Bibliei: Numeri 30.1-17 · Matei 16.1-12
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
REINSTRUIEȘTE-ȚI MINTEA! – Fundația S.E.E.R. România
„El este ca unul care îşi face socotelile în suflet…” (Proverbele 23:7)
Tiparele de gândire pe care ți le stabilești sunt un fel de pilot automat. Asta înseamnă că atunci când apar situații specifice, ești programat dinainte să reacționezi într-un anume fel. Uneori e un lucru bun, cum ar fi distanțarea instinctivă de pericol. Alteori, trebuie să întrerupi funcția de pilot automat și să-ți oprești gândirea s-o ia într-o direcție greșită.
De exemplu, poate ți-a fost groază ani de-a rândul să sărbătorești ceva, într-o reuniune a familiei lărgite. Anul acesta, alege să gândești altfel: „Nu e activitatea mea preferată, dar voi căuta ceva bun la fiecare dintre rudele mele.” Sau poate ai dezvoltat obiceiul de a te plânge și de a te simți copleșit în fiecare lună când vin facturile. În schimb, poți alege să gândești astfel: „Voi plăti cât de mult pot din ele, și încetul cu încetul, voi scăpa de datorii.” Sau poate nu-ți place locul de muncă, șeful sau colegii cu care lucrezi. În această situație trebuie să alegi. Poți fi negativist și critic, sau poți spune: „Mă bucur că am un loc de muncă. Mulți nu au! Voi da tot ce am mai bun în fiecare zi și mă voi încrede în Dumnezeu pentru a câștiga bunăvoința șefului meu. Probabil mediul de lucru nu este unul ideal, dar îmi voi face partea ca să-l fac să fie plăcut pentru mine și pentru cei din jur. Mi-ar plăcea să obțin o mărire de salariu, așa că voi lucra intens ca s-o merit.”
În loc să reacționezi la primele gânduri care îți trec prin minte, reinstruiește-ți mintea, fiecare gând în parte, ca să gândești altfel. E nevoie de puțin efort, dar când ai gândurile lui Dumnezeu, El devine partenerul tău în împlinirea oricărui lucru pe care ți-l dorești.
de Jean Koechlin
Psalmul 6
Încercările celui credincios vin, uneori, ca o consecinţă directă a propriilor lui greşeli. El intră atunci sub incidenţa guvernării lui Dumnezeu, care îl corectează şi îl pedepseşte (v. 1; comp. Ieremia 31.18).
Acesta a fost cazul lui David după cumplita întâmplare cu Urie hetitul şi, de asemeni, după numărarea poporului. În acest caz nu mai poate fi vorba de bucurie şi de pace, ca în Psalmul 4 (v. 7,8). În loc să mediteze în inima sa, în aşternutul său (4.4), cel vinovat îşi înmoaie patul cu lacrimi amare (v. 6). Ştiind că merită ceea ce i se întâmplă, este urmărit de regrete şi de sentimentul că La ofensat pe Dumnezeu. Frica de moarte este gata să pună stăpânire peste sufletul său (v. 5). Nu se mai bucură de libertatea fericită ce decurge dintro conştiinţă curată.
Totuşi, chiar şi în asemenea situaţii, Îl poate găsi pe Dumnezeu, pentru că El îl iubeşte prea mult pe răscumpăratul Său, ca săl lase să dispere. Domnul îi aude cererea; îi primeşte rugăciunea (v. 9); şi, precum lui Ezechia pe când se chinuia în patul său simţind apropierea morţii, îi adresează un cuvânt de mângâiere: „ţiam auzit rugăciunea, ţiam văzut lacrimile… te voi scăpa” (Isaia 38.5,6; comp. v. 5 cu Isaia 38.18). Da, dintro dată, David primeşte asigurarea că rugăciunea îi este ascultată. Împrejurările nu sau schimbat, dar credinţa lui deja triumfă în speranţă.
Mana Zilnica 