Mana Zilnica

Mana Zilnica

21 Februarie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus a vorbit acestea și Și-a ridicat ochii spre cer și a spus: „Tată, a venit ceasul!”.

După ce a spus aceste lucruri, Isus a ieșit împreună cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron.

Ioan 17.1; Ioan 18.1


Pârâul Chedron (3) – Rugăciunea rugăciunilor

Ceasul solemn al suferinței Domnului venise. În curând, în grădina Ghetsimani, avea să Se roage: „Facă-se voia Ta”, privind în agonie la ceea ce stătea înaintea Lui (Matei 26.42). Dar acum, când Se apropia de pârâul Chedron, înainte de a-l trece, pentru a intra în grădina Ghetsimani, Domnul S-a oprit și, ridicându-Și ochii, a rostit cea mai sublimă dintre rugăciuni. El a făcut trei cereri cu privire la cei ai Săi, care erau în lume:

Păzire: El Se roagă ca ei să fie păziți prin Numele divin „Sfânt Tată” (Ioan 17.11) și să fie păziți de rău în lume (versetul 15). Este remarcabilă frecvența cu care Domnul folosește expresia „a păzi” în această rugăciune: El o menționează de nouăsprezece ori! Tatăl Sfânt este văzut în contrast cu lumea cea rea, și doar El este Cel care ne poate păzi de ea.

Sfințire: El Se roagă, de asemenea, pentru sfințirea lor – „Sfințește-i prin adevărul Tău. Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17.17). Sfințirea practică este realizată prin Cuvântul aplicat de către Duhul Sfânt. Suntem sfințiți prin „spălarea cu apă prin Cuvânt” (Efeseni 5.26). Într-o lume care respinge ceea ce este absolut este nevoie ca mijlocul nostru să fie încins cu adevărul (Efeseni 6.14).

Glorificare: El Se roagă să le fie dată gloria care I-a fost dată Lui (versetul 22). Această cerere va primi răspuns la venirea Domnului: „Vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este” (1 Ioan 3.2). Domnul Se roagă ca ucenicii Săi să fie cu El, ca ei să poată vedea gloria Lui (Ioan 17.24). Această rugăciune de la pârâul Chedron trebuie să ne umple de nădejde și de bucurie.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Atunci Naaman a zis: „Dacă nu, te rog îngăduie să se dea slujitorului tău pământ cât pot duce doi catâri; căci slujitorul tău nu va mai aduce nici ardere-de-tot, nici jertfă altor dumnezei, ci numai Domnului”.

2 Împărați 5.17



Fericitul Naaman!

Cândva, Naaman a fost lepros, dar apoi a fost vindecat și a devenit un om nou. Naaman a văzut neputința zeităților cărora le slujea, dar a putut apoi să-L cunoască pe adevăratul Dumnezeu și să primească ajutorul Său. Naaman a trebuit să ia înapoi darurile aduse, pentru că a primit totul în dar, fără plată.

Așa este cu fiecare om care acceptă cuvintele lui Dumnezeu: „Fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus” (Romani 3.24).

Dar ce a luat Naaman cu el? O căruță de pământ! Prin harul lui Dumnezeu, Naaman a devenit un om nou și în această stare nouă dorea el să aducă jertfe adevăratului Dumnezeu al lui Israel.

Nu avem și noi multe de învățat de la Naaman? Vorbește acțiunea sa inimilor noastre? Dumnezeu Tatăl caută adoratori care Îl adoră în duh și adevăr. Cine este mântuit prin har este într-o stare nouă. Un astfel de om, care altădată era plin de teamă, poate să-I spună lui Dumnezeu „Tată”. El este acum îndreptățit să-și aducă adorarea în duh și adevăr, „o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui” (Evrei 13.15). Aceasta trebuie să fie și dorința fiecărui răscumpărat prin jertfa Domnului Isus.

Lauda să izvorască din ființa mea mereu

Pentru Tine, pentru Tine, Sfinte Dumnezeul meu!

Citirea Bibliei: Numeri 31.1-24 · Matei 16.13-20

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BUCURĂ-TE, EȘTI ÎN VOIA LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Psalmul 40:8)


Nicio bucurie din viață nu se compară cu bucuria de-a ști că umbli în voia lui Dumnezeu: nici faima, nici bogățiile, nici plăcerile… Nimic nu se compară cu faptul de-a ști că ai zâmbetul aprobării Sale peste ceea ce faci în fiecare zi. Va fi ușor să faci mereu voia lui Dumnezeu? Nu! E plăcut, dar nu e întotdeauna ușor. Firește, mărimea misiunii pe care ți-a dat-o Dumnezeu în viață determină nivelul atacului care va veni împotriva ta. Însă bucuria ta vine când știi că Dumnezeu te întărește, prin puterea Duhului Său, să faci ceea ce nu ai putea face niciodată singur. Așa că în acest sens, atacul lui Satan este o confirmare că umbli într-adevăr în voia lui Dumnezeu!

Apostolul Pavel scrie: „În osteneli şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte! De cinci ori am căpătat de la Iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; odată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi. În osteneli şi necazuri, în priveghiuri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! Şi, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile. Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab?” (2 Corinteni 11:23-29).

Așadar, dacă ai parte de atacuri din partea lui Satan, bucură-te – înseamnă că ești în voia lui Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 7


Pentru a înţelege Psalmii şi în special pentru a nu fi surprinşi de unele cuvinte severe şi chiar înfricoşătoare cu privire la cei răi, nu trebuie să pierdem niciodată din vedere un fapt: credincioşii care se exprimă astfel nu fac parte din Biserică; din punct de vedere profetic, Psalmii se aplică perioadei de după răpire.

Cu siguranţă că putem aplica multe versete la situaţia noastră, de exemplu, pe toate cele care exprimă încrederea (vezi v. 1), suferinţa în faţa nedreptăţii (v. 9), lauda (v. 17) sau alte sentimente; totuşi, în prezent, nu este timpul potrivit să cerem judecata lui Dumnezeu, cum se întâmplă în Psalmi (vezi v. 6). Rugăciunea noastră ca oameni creştini nu este: loveştei ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule! (vezi Psalmul 5.10), ci, în şcoala Modelului nostru divin, învăţăm să spunem: „Tată, iartăi…” (Luca 23.34). În schimb, după ce timpul harului se va fi sfârşit şi Antihrist va asupri firava rămăşiţă credincioasă, rugăciunea pentru distrugerea celui rău va fi după gândul lui Dumnezeu (Luca 18.7), pentru că numai după judecarea celor păcătoşi va putea fi întemeiată pe pământ împărăţia Fiului Omului, cea despre care ne va vorbi Psalmul 8.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: