Mana Zilnica

Sunt bine încredințat că nici moarte, nici viață, … nici cele de acum, nici cele viitoare, … nici înălțime, nici adâncime, nicio altă creatură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

Romani 8.38,39

Încă te lupți cu îndoiala?

Evanghelistul Donald Ross istorisea deseori o întâmplare marcantă din viața lui:

„După mulți ani de la întoarcerea mea la Dumnezeu, cineva mi-a spus odată: «Domnule Ross, nu v-ați îndoit niciodată de mântuirea dumneavoastră? Nu v-ați temut niciodată că ați putea să vă înșelați câtă vreme credeți că sunteți mântuit pentru totdeauna?».

Era ciudat că tocmai atunci îmi pusese și el aceeași întrebare. În seara precedentă, pe drum spre o adunare unde urma să predic evanghelia, am simțit ca și cum o voce îmi spunea: «Donald Ross, ce fățarnic ești! Tu nici măcar nu ești mântuit!». Foarte îngrozit m-am întrebat: «Poate să fie adevărat? După ce ani de zile li L-am vestit oamenilor pe Hristos, este posibil ca eu însumi să nu fiu mântuit?». Dar apoi am putut să spun: «Doamne, Îți mulțumesc! Da, este adevărat că am mântuirea, pentru că Tu ai murit la cruce și pentru fățarnici. Tu accepți pe oricine așa cum este».

În aceeași clipă s-a îndepărtat norul întunecos al deznădejdii. Am recunoscut că întrebările lui veniseră de la diavolul care a vrut să mă facă nesigur. Astfel de îndoieli nu vin niciodată de la Dumnezeu.”

Această relatare îi poate încuraja pe toți aceia care, deși au recunoscut sincer în fața lui Dumnezeu vinovăția vieții lor, încă se luptă cu îndoiala. Versetul de astăzi nu mai lasă loc interpretărilor. I-a ajutat pe mulți, dându-le siguranță, și te poate ajuta și pe tine, care ți-ai predat viața în mâinile Mântuitorului.

Citirea Bibliei: Deuteronom 16.18-17.7 · Matei 27.1-10

coordonatori Bob & Debby Gass

REGULA IMPARȚIALITĂȚII – Fundația S.E.E.R. România

„Isaac îl iubea pe Esau… Rebeca însă iubea mai mult pe Iacov.” (Geneza 25:28)

Rivalitatea dintre frați reprezintă ceva normal într-o familie, și gestionarea ei necesită sensibilitate și înțelepciune.

Din nefericire, Isaac și Rebeca duceau lipsă de aceste două calități. „Isaac îl iubea pe Esau pentru că mânca din vânatul lui; Rebeca însă iubea mai mult pe Iacov.”

Necazurile lui Iosif au pornit de la aceste cuvinte: „Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrâneţe; şi i-a făcut o haină pestriţă” (Geneza 37:3).

Dar nu așa trebuie să fie și în familia ta. Nu e nici necesar, nici sănătos să faci diferențe sau să ai preferințe între copii, ori să-ți lași copiii să se atace unii pe alții și să le facă viața nefericită și celor din jur. Probabil nu vei reuși să stabilești o armonie deplină în relațiile lor, dar practicând imparțialitatea, cel puțin poți evita înrăutățirea lucrurilor prin inflamarea geloziei dintre ei. Încă de la creație, frații au fost invidioși unii pe alții și s-au aflat în competiție pentru câștigarea atenției părinților. Așa că trebuie să ai grijă să eviți comentariile care ar putea să-l favorizeze pe unul dintre copii în detrimentul celuilalt, mai ales în următoarele trei domenii:

1) Frumusețea fizică.

2) Inteligența.

3) Competențele și abilitățile atletice.

Acestea sunt trei corzi sensibile de care atârnă stima de sine. Faptul că îți numești unul dintre copii „fiica mea cea drăguță” sau „fiul meu cel isteț” poate declanșa emoții pline de furie în ceilalți copii, care se percep drept urâți sau proști. Sensibilitatea în aceste domenii va reduce antagonismul dintre copii și va crea un cadru mai armonios pentru fiecare membru al familiei.

Apostolul Pavel i-a spus lui Timotei: „să păzeşti aceste lucruri, fără vreun gând mai dinainte, şi să nu faci nimic cu părtinire.” (1 Timotei 5:21). Aceasta a fost și este o „regulă a bisericii”, dar trebuie să fie și „o regulă a casei” tale!

de Jean Koechlin

Psalmul 41

Prin Duhul profetic, Hristos declarase la sfârşitul Psalmului 40: „Sunt întristat şi sărac”: sărăcie de bunăvoie, destinată
îmbogăţirii noastre! (2 Corinteni 8.9). Ferice de acela care-L înţelege pe acest Sărac! Ferice şi de acela care ştie să se pună în locul celor săraci, al celor umiliţi, al celor care sufăr…! Şi tot ferice şi de acela care, măcar în duh, dacă nu în realitatea văzută, ia această poziţie de sărac, ca şi Învăţătorul său! (Matei 5.3).

Versetul 3 aduce preţioase încurajări credincioşilor bolnavi. În primul rând avem promisiunea ajutorului divin. Chiar dacă „omul din afară trece”, omul dinăuntru este reînnoit zi de zi, sub grija marelui Doctor al sufletelor (2 Corinteni 4.16). Ba, mai mult! „Orice pat” de boală va fi transformat în chip miraculos, pentru că prezenţa Domnului la căpătâiul lui are putere să-i schimbe suferinţa în bucurie. Ce plăcută companie, bună să-l facă să uite faptul că nu a fost înţeles, precum şi indiferenţa căreia i-a fost, poate, obiectul (v. 8)!

Noi ştim în ce moment s-a împlinit v. 9. Cu câtă tristeţe a trebuit Domnul să-l citeze înainte de a-i da trădătorului Iuda „bucăţica” care avea să-l facă cunoscut… (Ioan 13.18,26)

Cea dintâi carte a Psalmilor se încheie aici, cu o laudă eternă, căreia, prieteni credincioşi, îi putem alătura şi amin-ul nostru!

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

30 mart. 2021

30 Martie 2021

30 Martie 2021

Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră, un ajutor în necazuri, întotdeauna ușor de găsit.

Psalmul 46.1

Pare că, odată cu trecerea timpului, grijile vieții acesteia nu se împuținează, ci, dimpotrivă, se înmulțesc și se complică tot mai mult. Știm că trebuie să le aducem înaintea Domnului, însă avem dificultăți în această privință. De ce? Fiindcă nu ne încredem în El, sau ne gândim că nu ne înțelege, ori credem că nu are suficientă putere. De aceea ne simțim deseori copleșiți, lipsiți de ajutor și de orice putere.

Deci, când ne plecăm pe genunchi înaintea Domnului în rugăciune, putem avea deplină încredere că El Se va îngriji de toate lucrurile care ne privesc, că ne va conduce pe calea cea dreaptă. Apoi, cu recunoștință și cu bucurie, putem aștepta cu răbdare. Da, fiindcă Îl avem ca Tată pe Dumnezeul universului, care L-a dat pentru noi pe singurul Său Fiu, ca să ne răscumpere pentru Sine, cum nu ne va da, împreună cu El, toate?

Domnul Isus a spus: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Pentru că jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară” (Matei 11.29,30). Putem fi de acord că nimeni nu poate fi mai calificat decât El să ne ajute în toate problemele noastre. Și nu numai că poate, ci El dorește să facă aceasta. Ce bucurie să știm că, atunci când venim la El cu îngrijorările noastre, El ne va ajuta, ne va călăuzi, ne va da resursele și răspunsurile necesare! Să ne formăm obiceiul de a merge înaintea Lui cu tot ceea ce ne frământă, iar apoi, cu răbdare, cu bucurie și cu încredere, să găsim odihnă pentru sufletele noastre!

D. L. Moody a spus: «Adu-ți cererile înaintea lui Dumnezeu și apoi spune: „Facă-se nu voia mea, ci a Ta!”. Cea mai prețioasă lecție pe care am învățat-o în școala lui Dumnezeu a fost să-L las pe Domnul să aleagă pentru mine».

B. Prigge

Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui față de oameni, El ne-a mântuit nu pentru faptele pe care noi le-am făcut în dreptate, ci pentru îndurarea Sa, … pentru ca, îndreptățiți prin harul Lui …

Tit 3.4-7

Nimic nu valorează

Poate zici: „Ah! Eu cred în Dumnezeu; am fost botezat; am luat prima împărtășanie; m-am căsătorit religios; asist la slujbele religioase atunci când pot; sunt milos. Ce vreți mai mult?”.

Tu crezi în existența lui Dumnezeu: este bine, dar aceasta nu este de ajuns pentru a fi mântuit. Un om nu ajunge un copil al lui Dumnezeu prin împlinirea unor ritualuri sau îndatoriri religioase, ci prin nașterea din nou.

Isus a fost răstignit împreună cu doi tâlhari, unul la dreapta Lui și altul la stânga. Unul dintre ei s-a dus de pe Golgota direct în paradis, fără să fie botezat, fără să fi împlinit îndatoriri religioase, fără să fi făcut fapte bune; dimpotrivă, el fusese un răufăcător care își merita osânda. De altfel, el a avut dreptate când și-a recunoscut vina. Ce a făcut pentru a merita raiul? Absolut nimic! De ce a primit el făgăduința de a intra în paradis? Pentru că și-a pus toată încrederea în Isus și L-a recunoscut ca fiind Mântuitorul său. N-avea niciun merit personal, dar se bizuia pe meritele Mântuitorului.

Iată ce este credința în Isus Hristos! Fără îndoială, pe tine nu te-au condamnat semenii tăi, cum s-a întâmplat cu tâlharii. Dar, ca fiecare om păcătos, tu meriți judecata lui Dumnezeu. Procedează ca acest om: Întoarce-te cu pocăință la Domnul Isus, Mântuitorul! El nu alungă pe nimeni, indiferent că suntem la fel de păcătoși ca tâlharul de pe cruce sau că doar am mințit uneori, din necesitate. Problema constă nu în mărimea păcatului, ci în faptul că toți am păcătuit – mai mult sau mai puțin – și că toți avem nevoie de iertare chiar și pentru cea mai mică greșeală.

Citirea Bibliei: Deuteronom 16.1-17 · Matei 26.59-75

coordonatori Bob & Debby Gass

EXERCIȚIUL FIZIC – Fundația S.E.E.R. România

„Deprinderea trupească este de puţin folos” (1 Timotei 4:8)

Pe măsură ce avansăm în vârstă și ajungem la patruzeci, cincizeci ori șaizeci de ani, avem tendința să devenim tot mai sedentari, și să facem glume pe acest subiect; de exemplu: o femeie și-a luat angajamentul de-a nu mai transpira. O alta a spus că singurul motiv pentru care ar accepta să facă jogging ar fi dac-ar fi obligată să arate mai bine la propria-i înmormântare. Un șofer și-a lipit următorul abțibild pe mașină: „Mă îndrept spre cincizeci și asta înseamnă destul exercițiu fizic.” Dar, de-ajuns cu gluma! Biblia ne spune că: „deprinderea trupească este de puţin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare.” Înseamnă însă asta oare că nu este important să te îngrijești de trupul tău? Nu, ci înseamnă că trebuie să păstrezi un echilibru!

Ce rost ar avea să te străduiești ca să-ți dezvolți virtuțile unui sfânt, dacă mori înainte de vreme cu arterele blocate? Tu spui: „Dar nu-mi place să alerg și să ridic greutăți!” Atunci primește următoarea veste bună: În urma unor studii medicale recente, s-a descoperit că o persoană care alocă patruzeci și cinci de minute pe zi făcând treburi casnice, cum ar fi tunsul gazonului, va fi mai longevivă decât cei care sunt inactivi. Ar fi chiar extraordinar dacă ai merge la piață pe jos sau cu bicicleta. Dacă nu reușești să-ți întreții mașina, nu ai niciun drept să dai vina pe fabricant. Și dacă nu reușești să-ți întreții trupul, care este templul Duhului Sfânt, nu ai niciun drept să dai vina pe Dumnezeu.

Tu spui: „Dar eu cred în vindecare divină!” Și Dumnezeu promite lucrul acesta în Cuvântul Său (vezi Iacov 5:14-15). Însă El se așteaptă să-ți folosești credința – dar și înțelepciunea. Așadar, lasă telecomanda din mână, ridică-te de pe canapea și apucă-te de curățenie sau de plimbare sau de reparații. Nu numai locuința, ci și trupul tău vor arăta mai bine, și chiar e posibil să trăiești mai mult!

de Jean Koechlin

Psalmul 40

Psalmul 40 este unul glorios. Hristos, Omul înviat, ia cuvântul pentru a dezvălui „lucrările minunate„
şi „gândurile„ lui Dumnezeu îndreptate înspre noi (El Se asociază cu ai Săi: v. 5). Acest lucru îl putem vedea în patru tablouri succesive.

Primul tablou ne poartă în eternitatea trecută (v. 6 şi 7, citate în Evrei 10.59). Fiul, singurul vrednic să reglementeze chestiunea păcatului, Se prezintă pentru a fi Robul ascultător: „Iată, vin…” „şi a venit…”, confirmă Efeseni 2.17.

Următorul tablou ni-L arată pe Isus pe pământ: El vesteşte şi împlineşte „toată dreptatea” (Matei 3.15), dă mărturie despre Dumnezeul bunătăţii şi al adevărului, vorbeşte despre credincioşia Sa şi despre salvarea Sa. Întreaga viaţă a lui Hristos este rezumată în v. 8-10.

În cel de-al treilea tablou, Salvatorul este înaintea noastră în ceasul solemn, când trebuie să strige: „Nelegiuirile Mele M-au ajuns…” (v. 12). Nelegiuirile Mele…? O, El Se încarcă cu nelegiuirile noastre, ale mele şi ale tale, şi acestea sunt şi prea numeroase, după ce, în Psalmul 38.4, le-am văzut ca fiind şi prea apăsătoare.

Ultimul tablou ne readuce la v. 1-3, unde „groapa pieirii” şi „noroiul mocirlei” fac loc Stâncii învierii. Hristos, eliberat din moarte prin puterea lui Dumnezeu, pe care a aşteptat-o cu răbdare, Îşi cântă lauda şi îi invită şi pe oameni să I se alăture, pentru a-L celebra în acelaşi fel (v. 3).

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

29 mart. 2021

29 Martie 2021

Să nu muți semnul de hotar al aproapelui tău, pe care l-au pus cei de demult în moștenirea ta pe care o vei moșteni în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău ca s-o stăpânești.

Deuteronom 19.14

Hotarul este folosit pentru a desemna limite. În cazul lui Israel, el delimita partea fiecăruia în țara promisă. A muta hotarul însemna să furi din moștenirea altuia și să-l privezi astfel de posesiunea sa și de savurarea ei.

Găsim o expresie similară în Proverbe 22.28: „Nu muta vechea piatră de hotar pe care au pus-o părinții tăi”. Expresia „vechea piatră de hotar” este o imagine frumoasă a ceea ce Dumnezeu a stabilit, fiindcă „oameni sfinți ai lui Dumnezeu au vorbit sub puterea Duhului Sfânt” (1 Petru 1.21). Când omul încearcă să stabilească lucruri pe care nu le-a fixat Dumnezeu, nu face altceva decât să mute piatra de hotar.

Există o aplicație practică pentru noi în acest îndemn din Vechiul Testament. Moștenirea și binecuvântările noastre sunt în Hristos (Efeseni 1.3). Aceste binecuvântări spirituale ne sunt făcute cunoscut prin Cuvântul lui Dumnezeu. Binecuvântările sunt multe, precum mântuirea prin har și prin credință, siguranța celui credincios și venirea lui Hristos, pentru a numi doar câteva dintre ele. Dar dacă cineva adaugă sau scoate din Cuvântul lui Dumnezeu, este ca și cum ar muta hotarul aproapelui său. Alterând Cuvântul lui Dumnezeu, alterez capacitatea altuia de a cunoaște cu exactitate posesiunea sa în Hristos. Ce mulți învățători falși predică astăzi o evanghelie coruptă și doctrine care nu sunt potrivite Cuvântului lui Dumnezeu, pentru profitul lor personal!

Pe de altă parte, trebuie să fim atenți nu numai să nu mutăm hotarul, ci și să-i ajutăm pe toți cei credincioși să vadă cu exactitate unde sunt așezate hotarele, astfel încât să-și cunoască binecuvântările spirituale în locurile cerești, în Hristos, și moștenirea lor minunată, pentru ca împreună să putem spune: „Frânghiile de măsurat mi-au căzut în locuri plăcute, da, am o moștenire frumoasă” (Psalmul 16.6).

A. Leclerc

Dar Dumnezeu Își arată dragostea Sa față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.

Romani 5.8

Dumnezeu mă iubește așa cum sunt

Doroteea povestește:

„Dintotdeauna mi-am dorit să fiu iubită necondiționat, să fiu acceptată așa cum sunt, dar mi s-a spus că trebuie să lupt și să muncesc pentru orice lucru în viață.

Am avut părinți iubitori. Totuși, am simțit că trebuie să le câștig simpatia prin performanțele mele. Mai târziu am făcut tot posibilul să cuceresc inima unui bărbat simpatic. Ne-am căsătorit, dar căsătoria nu a funcționat așa cum mi-am dorit. Până la urmă ne-am despărțit. M-am îmbolnăvit de anorexie nervoasă, iar această stare m-a adus la marginea mormântului. Atunci am strigat către Dumnezeu: «Dacă exiști, ajută-mă. Am eșuat. Nu mai pot».

La scurt timp după ce am rostit această rugăciune am scăpat de acea tulburare provocată de aversiunea față de mâncare. Dumnezeu mi-a arătat dragostea Sa, deși eu nu puteam face nimic pentru a o merita. Totuși, am simțit că între mine și Creatorul meu era ceva. M-am rugat din nou: «Te rog, ajută-mă să recunosc ce este acest ceva».

Când m-au invitat câțiva prieteni la o adunare creștină, m-am dus cu ei. Acolo am înțeles ce anume mă despărțea de Dumnezeu: păcatul. Dar am aflat și că Dumnezeu iubește necondiționat: El L-a dat la moarte pe Fiul Său pentru mine, ca eu să fiu eliberată de vina mea. Cu adâncă mulțumire am primit darul lui Dumnezeu și am crezut că Isus Hristos a luat asupra Sa pedeapsa pentru păcatele mele, din dragoste pentru mine.”

Citirea Bibliei: Deuteronom 15.7-23 · Matei 26.47-58

coordonatori Bob & Debby Gass

TOT CE AI NEVOIE CA SĂ TRĂIEȘTI – Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia” (2 Petru 1:3)

Apostolul Petru scrie: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia.” Pentru a trăi o viață deplină, avem nevoie de câteva lucruri:

1) Ceva în plus. Aici este vorba de principiul încă unei mile, propovăduit de Domnul Isus: „dacă cineva îți cere să mergi cu el o milă, mergi cu el două.” (vezi Matei 5:41) și acesta necesită două lucruri:

a) Efort suplimentar. Îndrumătorul și autorul Art Williams a spus: „Vei învinge 50% din oameni muncind din răsputeri, 40% dacă ești o persoană onestă, integră și dacă lupți pentru o cauză, iar restul de 10% prin luptă.” Dacă vrei să ieși învingător, ia hotărârea de a face mereu „ceva în plus”!

b) Timp suplimentar. „Dacă zăboveşte (proorocia), aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit” (Habacuc 2:3). Gutzon Borglum, sculptorul care a creat monumentul național de pe Muntele Rushmore, dedicat președinților Americii, a fost întrebat dacă își consideră lucrarea ca fiind perfectă. El a răspuns: „Nu astăzi. Nasul președintelui Washington este cu doi centimetri și jumătate mai lung. Dar e bine și așa… pentru că se va eroda, și peste zece mii de ani va fi exact cum trebuie!”

2) Un al doilea lucru de care avem nevoie pentru a trăi o viață deplină este să dăm tot ce avem mai bun. Andrew Carnegie a spus: „Nu are rost să ajuți oameni care nu vor să se ajute singuri. Nu poți împinge pe cineva în sus, pe o scară, dacă nu este dispus s-o urce.”

3) Al treilea lucru de care ai nevoie pentru a trăi o viață deplină este: mentorul potrivit. Apostolul Pavel a scris: „Urmaţi-mă pe mine” (Filipeni 3:17). Mentorii de valoare conduc prin exemplu; ei știu că pentru a fi urmați de alții, mai întâi trebuie să fie respectați. Ei știu dacă ești o persoană care învață vizual sau verbal. Ei știu dacă ai nevoie de o bătaie pe umăr sau să fii împins de la spate. Dacă ai un astfel de mentor, ești binecuvântat. Dacă nu, cere-I lui Dumnezeu să-ți trimită unul în viața ta – chiar astăzi!

de Jean Koechlin

Psalmul 39

Pentru a înfrâna voinţa proprie a unui credincios, Dumnezeu este uneori nevoit să recurgă la frâu şi la zăbală (Psalmul 32.9). Duhul impune tăcere firii noastre vechi, pentru a face să rodească şi să vorbească viaţa cea nouă (v. 1).

Când ni se face o nedreptate şi ne este poate cel mai greu să tăcem, să ne gândim la exemplul desăvârşit al Mielului care nu Şi-a deschis gura (v. 9; Psalmul 38.13; Isaia 53.7; 1 Petru 2.23).

„Tu mi-ai dat zile cât un lat de mână…„ (v. 5): scurtă este existenţa noastră şi, cu toate acestea, ea este risipită atât de prosteşte, de către atâtea persoane, în febrila agitaţie de a acumula bunuri pământeşti! (v. 6; Eclesiastul 2.21-23). Să fim atenţi la cele patru certitudini („în adevăr…„) exprimate în v. 5, 6 şi 11! Omul este „doar o suflare” (v. 5 şi 11) şi, în plus, „umblă ca o umbră…” (v. 6). De pe scena acestei lumi, curând, când drama umană va ajunge la final, personajele şi decorul vor fi puse deoparte. „Chipul lumii acesteia trece„ (1 Corinteni 7.31). Ceea ce este adevărat, sigur şi nepieritor aparţine doar domeniului ceresc, invizibil (1 Petru 1.4). Înţelegând că nu poate aştepta nimic de la o astfel de lume, credinciosul îşi pune întrebarea: „ce aştept eu, Doamne?” şi îşi dă el însuşi răspunsul: „Aşteptarea (speranţa) mea este în Tine„ (v. 7).”

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

28 mart. 2021

28 Martie 2021

Atunci Isus a venit cu ei într-un loc numit Ghetsimani și le-a spus ucenicilor: „Ședeți aici până voi merge să Mă rog acolo”. Și, luând cu Sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei, a început să Se întristeze și să Se tulbure adânc. Atunci El le-a spus: „Sufletul Meu este foarte întristat, până la moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine”.

Matei 26.36-38

Trei cuvinte aramaice (1) – Ghetsimani: Teascul de ulei

Există puține scene în Scriptură atât de mișcătoare pentru inima celui credincios, precum cea care ne este prezentată în grădina Ghetsimani. Să medităm cu reverență asupra a ceea ce Duhul ne prezintă aici! Cuvântul „Ghetsimani” înseamnă „teascul de ulei”, ceea ce ilustrează în mod foarte sugestiv presiunea de nemăsurat la care a fost supus Domnul Isus și rezultatul ei plin de roade pentru noi. O adâncă mâhnire și o copleșitoare suferință au venit peste El în Ghetsimani. Mulți au experimentat faptul că suferința interioară poate fi cu mult mai profundă decât cea fizică. Domnul spune că întristarea care venise peste El era una care ducea la moarte. Dar de ce tocmai în acea noapte?

Suferințele descrise aici au fost pricinuite de anticiparea crucii. Putem contempla – însă nu putem înțelege pe deplin – agonia sufletului Domnului la vederea a ceea ce urma să vină peste El: paharul mâniei, părăsirea de către Dumnezeu, purtarea păcatelor și moartea. El a simțit toate acestea în mod divin, cu afecțiunile unei umanități perfecte și sfinte. Cel care nu a cunoscut păcatul a fost făcut păcat pentru noi.

Luca, „doctorul preaiubit”, arată chinul cumplit pe care Domnul l-a suferit, menționând că „sudoarea Lui s-a făcut ca picături mari de sânge, căzând pe pământ” (Luca 22.44). Trebuie să accentuăm faptul că Domnul Isus n-a băut „paharul” în grădină, ci doar la cruce. Cât de scumpe au fost perfecta Lui dependență și completa Lui supunere! Crucea își arunca umbra asupra sufletului Său, iar El a mers înainte pentru a împlini voia Tatălui (Matei 26.39). Binecuvântat Mântuitor!

B. Reynolds

Dumnezeu a fost preamărit în El.

Ioan 13.31

Descoperirea deplină a lui Dumnezeu

Fiul lui Dumnezeu a devenit Om, ca noi să-L putem cunoaște prin El pe Dumnezeu. În timpul vieții Sale, El ne-a arătat, prin cuvintele și prin faptele Sale, cine este Dumnezeu. Dar descoperirea cea mai deplină a lui Dumnezeu a fost la cruce, unde Domnul Isus a suferit și a murit.

• Acolo vedem sfințenia lui Dumnezeu. Când Isus Hristos a luat asupra Sa păcatele noastre și a purtat vina noastră pentru ele, Dumnezeu a trebuit să-Și întoarcă privirea de la El, pentru că Dumnezeu este prea sfânt ca să vadă păcatul.

• Acolo recunoaștem dreptatea lui Dumnezeu care nu a diminuat judecata asupra păcatului. El nu L-a scutit de nimic pe Domnul Isus. Prețul deplin trebuia plătit în totalitate.

• Acolo s-a descoperit adevărul lui Dumnezeu. Când Mântuitorul a murit în locul nostru, s-a adeverit ce scrie în Romani 6.23: „Plata păcatului este moartea”.

• Acolo s-a arătat cât de mare este harul lui Dumnezeu. În moartea Fiului Său, El a făcut posibilă grațierea păcătoșilor care se întorc la El.

• Acolo a strălucit cel mai puternic dragostea lui Dumnezeu. El L-a dat la moarte pe singurul Său Fiu preaiubit, pentru ca noi, prin credință, să putem deveni copiii Săi.

La cruce, Domnul Isus L-a proslăvit în mod desăvârșit pe Dumnezeu. El a adus la lumină trăsăturile de caracter ale lui Dumnezeu și le-a prezentat în armonie una cu alta. Pe baza acestei descoperiri Îl putem admira și adora pe Dumnezeu în toată gloria Sa.

Citirea Bibliei: Deuteronom 14.22-15.6 · Matei 26.31-46

coordonatori Bob & Debby Gass

AI APROBAREA DE LA DUMNEZEU – Fundația S.E.E.R. România

„Aşa se uită ochii noştri la Domnul, Dumnezeul nostru” (Psalmul 123:2)

Nu-i așa că ne place să fim apreciați pentru eforturile și rezultatele de la locurile noastre de muncă?! Iar când nu se întâmplă așa, stima noastră de sine poate fi afectată.

De aceea, Biblia spune: „Cum se uită ochii robilor la mâna stăpânilor lor… aşa se uită ochii noştri la Domnul, Dumnezeul nostru.” Adevărata stimă de sine vine de la Dumnezeu, nu de la șef. Când uităm lucrul acesta, adunăm multă frustrare (și nu doar la locul de muncă!) Dusă la extrem, face ca eficiența noastră la serviciu să scadă, pentru că nu suntem dispuși să luăm decizii și să ne asumăm riscuri, în cazul în care lucrul acesta afectează negativ ceea ce cred ceilalți despre noi. În consecință, spunem mereu da, dăm din cap și suntem de acord cu toată lumea – doar pentru a le face pe plac și pentru a-i face să ne placă. Drept urmare, valoarea noastră pentru companie scade, pentru că nu ne folosim la maximum darurile primite de la Dumnezeu.

Oricare ar fi funcția pe care o deținem, ea este doar o mică parte a ceea ce suntem. Noi avem calitatea de fiu sau de fiică a Regelui regilor. Noi nu suntem butucul care învârte roata. Să știi cine ești, pe lângă ceea ce faci, este un lucru la fel de esențial pentru succesul tău la locul de muncă, ca recomandările și setul de competențe pe care le ai.

Când ceilalți știu că ai mereu nevoie de aprobare, își iau dreptul să te manipuleze, să-ți spună anumite lucruri și să-ți influențeze stima de sine. Dar nimeni nu ar trebuie să-și aroge un asemenea drept! Indiferent ce faci la locul tău de muncă, nu uita că Biblia spune (1 Corinteni 10:31): „să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu” !

de Jean Koechlin

Psalmul 38

Îndemnurile din Psalmul 37 par să fi fost înţelese. Credinciosul nu mai cere înlăturarea celor răi, care, de altfel, i-a fost promisă lămurit. În loc să se mânie din cauza celor care fac răul, este pătruns de propriul său păcat (v. 3-5). În acelaşi timp realizează că se află în mâna lui Dumnezeu care îl disciplinează şi-l pedepseşte (v. 1); şi pe El Îl aşteaptă (v. 15). Nu-i treaba lui să le răspundă personal celor care îl persecută; cu atât mai puţin, să se răzbune. „Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeul meu!„ (v. 15).

Recunoaştem aici învăţăturile Noului Testament: „neîntorcând nimănui rău pentru rău…, nu vă răzbunaţi singuri, preaiubiţilor; … Eu voi răsplăti, zice Domnul„ (Romani 12.17,19). Singurul răspuns pe care suntem îndreptăţiţi să-l dăm în faţa răului care ni se face este binele, şi aceasta spre deosebire de aceşti „vrăjmaşi„ (v. 19) sau „adversari” care „răsplătesc cu rău pentru bine„ (v. 20).

Şi tot aici ne este dezvăluit şi meschinul lor sentiment: gelozia. Dorinţa perversă de a elimina ceea ce, prin contrast („…pentru că eu urmăresc ce este bine”), subliniază propria lor răutate, iată
îngrozitorul mobil care i-a condus pe oameni la a-L da la moarte pe Cel Sfânt şi Drept (Ioan 10.32; citiţi şi 1 Ioan 3.12)!

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

27 mart. 2021

27 Martie 2021

Deci, fiind îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.

Romani 5.1

Aceste cuvinte oferă conștiinței o pace stabilă. Dacă nu mai sunt într-o stare de vinovăție, ci într-una de îndreptățire, dacă Dumnezeu mă vede doar în Hristos și ca pe Hristos, atunci, în mod clar, partea mea este pacea perfectă. „Fiind îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5.1). Sângele Mielului a îndepărtat toată vina celui credincios, a șters datoria lui imensă și i-a oferit o pagină nouă și albă, în prezența acelei sfințenii care „nu poate privi păcatul”.

Credinciosul nu a găsit însă doar pacea cu Dumnezeu; el este făcut copil al lui Dumnezeu, așa încât poate gusta dulceața comuniunii cu Tatăl și cu Fiul, prin puterea Duhului Sfânt. Crucea trebuie privită în două feluri: mai întâi, ca satisfăcând cerințele lui Dumnezeu; apoi, ca fiind expresia afecțiunilor Lui. Dacă privesc la păcatele mele în legătură cu cerințele lui Dumnezeu ca Judecător, văd în cruce o satisfacere perfectă a acestor cerințe. Dumnezeu, ca Judecător, a fost în mod divin satisfăcut – ba mai mult, glorificat – de către lucrarea de la cruce. Este însă mai mult decât atât. Dumnezeu n-a avut doar cerințe, ci și afecțiuni; și, la crucea Domnului Isus Hristos, toate aceste afecțiuni sunt în mod minunat și mișcător declarate celui păcătos, iar acesta este făcut părtaș naturii noi, care este capabilă de a se bucura de acele afecțiuni și de a avea părtășie cu inima de unde ele s-au revărsat. „Căci Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1 Petru 3.18). Astfel, nu suntem aduși doar într-o stare, ci și la o Persoană, la Dumnezeu Însuși, și suntem înzestrați cu o natură care își poate găsi plăcerea în El. „Și nu numai atât, dar ne și lăudăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am primit acum împăcarea” (Romani 5.11).

C. H. Mackintosh

Nu întoarceți nimănui rău pentru rău. Urmăriți ce este bine înaintea tuturor oamenilor. … Atât cât depinde de voi, trăiți în pace cu toți oamenii. Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri.

Romani 12.17-19

Să răsplătim răul cu bine!

Robert Chapman a fost un evanghelist care L-a slujit cu credincioșie pe Mântuitorul său. Dar, deși lucrarea sa era spre binele oamenilor, nu toată lumea îl plăcea pe evanghelist. Unii erau foarte ofensați de predicarea lui directă despre păcat și despre nevoia de pocăință a fiecărui om.

Există o relatare mișcătoare despre dragostea și grija lui manifestate tocmai față de unul dintre acești critici înverșunați.

Un brutar din Barnstaple s-a supărat atât de rău pe Chapman, pe când acesta predica în aer liber, încât s-a dus chiar în locul unde se afla și l-a scuipat. Mai târziu, una dintre rudele lui Robert a venit în Barnstaple pentru a-l vizita și a dorit să-i cumpere câteva produse de patiserie. Chapman a încuviințat bucuros, dar a specificat să-i fie cumpărate de la un anume brutar. Ruda lui Robert s-a dus acolo, a făcut multe cumpărături și a achitat nota de plată. Când brutarul a aflat că produsele urmau să-i fie duse lui Robert Chapman, i-a spus clientului că trebuie să fi venit la magazinul greșit. Totuși, cumpărătorul i-a spus că însuși Robert Chapman l-a îndrumat la acel magazin. Brutarul, care îl atacase în mod răutăcios și îl criticase aspru pe Robert ani de zile, a izbucnit în lacrimi. La scurt timp a venit la casa lui Robert, i-a cerut iertare și, mai târziu, și-a predat viața Mântuitorului.

Aceasta înseamnă să răsplătim răul cu bine.

Să punem și noi în practică această lecție: „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine” (Romani 12.21)!

Citirea Bibliei: Deuteronom 14.1-21 · Matei 26.17-30

coordonatori Bob & Debby Gass

BUNĂTATEA ȘI DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU – Fundația S.E.E.R. România

„Bunătatea Ta este înaintea ochilor mei” (Psalmul 26:3)

Se spune că un băiețel a fost întrebat: „Te rogi în fiecare seară înainte de culcare?” El a răspuns: „Nu, în unele seri nu am nevoie de nimic!” Zâmbim, dar adevărul este dureros de evident. Dacă soțul sau soția ta ar comunica cu tine numai atunci când ar avea probleme sau vreo nevoie pe care el sau ea n-o poate împlini, cât crezi că ar dura relația voastră? Trebuie să existe un echilibru între cereri și laudă.

Poate că spui: „Dacă Domnul este atât de mare că a putut să creeze universul și să-l conducă, mă îndoiesc că este deranjat atunci când cineva atât de neînsemnat, ca mine, uită să Îi spună mulțumesc!” Dar hai să vedem ce spune Biblia: Când Domnul Isus a vindecat zece leprosi și numai unul s-a întors să-i mulțumească, El a întrebat: „Dar ceilalţi nouă, unde sunt?” (Luca 17:17). Dacă Dumnezeu s-ar ocupa de tine numai prin prisma neprihănirii Sale și a înclinației tale spre păcat, ai fi pierdut! Dar El nu procedează așa. El spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” (Ieremia 31:3).

Înțelegând lucrul acesta, David a scris: „Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele cântă laudele Tale. Te voi binecuvânta, deci, toată viaţa mea” (Psalmul 63:3-4). După care scrie din nou: „laud Numele Tău, pentru bunătatea şi credincioşia Ta, căci Ţi s-a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale. În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat și mi-ai întărit sufletul.” (Psalmul 138:2-3).

Cineva a spus: „Dumnezeu nu se supără să binecuvânteze câtă vreme primește mulțumiri!” Așadar, stai o clipă astăzi și amintește-ți de dragostea și de bunătatea lui Dumnezeu față de tine… apoi – mulțumește-I!

de Jean Koechlin

Psalmul 37:23-40

„De Domnul sunt întăriţi paşii omului„ (v. 23). Din firea noastră, suntem independenţi. A recunoaşte că avem nevoie de Dumnezeu pentru fiecare pas al vieţii noastre zilnice este un lucru evident, dar pe care nu-l admitem întotdeauna. Să nu aşteptăm să avem de-a face cu multe căderi, pentru a fi convinşi de aceasta şi pentru a accepta ajutorul Domnului!

În acest psalm îl întâlnim pe cel drept (sau: cei drepţi). Este numele dat rămăşiţei credincioase dintre iudei; aceasta va stăpâni ţara (lucru menţionat de cinci ori: v. 9,11,22,29,34), după înlăturarea celor răi (înlăturare menţionată tot de cinci ori: v. 9,22,28,34,38).

Astăzi, copilul lui Dumnezeu are dreptul să poarte acelaşi titlu (Romani 5.19). Cum se poate face recunoscut cel drept? El „se îndură„
şi „dă” (v. 21); gura lui „rosteşte înţelepciune”; „limba lui vorbeşte dreptate”; „legea Dumnezeului său este în inima lui” (v. 30,31). Dragoste, înţelepciune, adevăr, alipire faţă de Cuvânt, toate aceste etape de drum se pot ele remarca în mersul nostru de zi cu zi? Pentru aceasta, să contăm pe tăria, pe ajutorul şi pe scăparea lui Dumnezeu (v. 39,40).

Abandonarea celui drept este un fapt ce poate fi considerat, în adevăr, de neconceput (v. 25; 2 Corinteni 4.9). Şi totuşi, aceasta a trebuit să îndure „Cel Întrutotuldrept„ (Iov 34.17; Psalmul 22.1).

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

26 mart. 2021

26 Martie 2021

Sper să rămân la voi un timp, dacă Domnul va îngădui. Dar voi rămâne în Efes până la Cincizecime, pentru că mi s-a deschis o ușă mare și cu folos, și adversari sunt mulți.

1 Corinteni 16.7-9

O ușă deschisă (1)

Cu trei sau patru ani mai devreme, Pavel petrecuse ceva timp în Corint. Acum le scria creștinilor de acolo, tratând diferite subiecte. El își încheie epistola spunându-le că intenționa să-i viziteze, însă că hotărâse să mai stea o vreme în Efes.

Cum știe un lucrător al Domnului ce să facă și unde să meargă? Citind această epistolă a lui Pavel trimisă corintenilor, devine clar faptul că ei aveau nevoie de ajutorul lui. Aveau o mulțime de probleme, cauzate de mândrie, de imoralitate și de dezordine în strângerile laolaltă. Cei bogați îi disprețuiau pe cei săraci, cei care aveau daruri se făleau cu ele, iar cei cu înțelepciune spirituală erau neluați în seamă. Mai mult, în Efes, Pavel se confrunta cu mulți adversari. Acest lucru corespunde cu Fapte 19, care descrie împotrivirea puternică, uneori violentă, din partea conducătorilor sinagogii, a falșilor făcători de minuni și a unei puternice coaliții cu interese economice și religioase, care apăra închinarea la zeitățile grecești.

Totuși Pavel voia să rămână în Efes, fiindcă, așa cum spunea el, „mi s-a deschis o ușă mare și cu folos”. Ușile deschise nu au nimic de-a face cu situații confortabile, ci cu oportunități puse la dispoziție de Dumnezeu. Mulți oameni din Efes și din împrejurimile lui erau interesați de adevărurile Scripturii și, vreme de doi ani, au umplut sala închiriată de Pavel, pentru a auzi cuvintele despre Domnul Isus. Cei care au crezut mesajul și au văzut puterea Mântuitorului au fost transformați. Au renunțat la lucrurile care îi influențaseră până atunci, iar „Cuvântul Domnului creștea cu putere și se întărea” (Fapte 19.20). Pretutindeni există nevoi și peste tot sunt și mulți împotrivitori. Pavel însă era sigur că îi fusese deschisă o ușă în Efes – nu el o deschisese, ci Domnul o deschisese pentru el. Când Domnul ne deschide o ușă, avem credința și curajul să intrăm pe ea?

S. Campbell

Plata păcatului este moartea, dar darul harului lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus, Domnul nostru.

Romani 6.23

Prin merite sau prin har?

Dumnezeu este sfânt și drept. El detestă răul și trebuie să pedepsească neascultarea, voința proprie, patima și păcatul, tot ceea ce nu este după voia Lui. În starea rea în care ne aflăm nu ne putem prezenta înaintea lui Dumnezeu. Păcatele noastre ne condamnă și noi merităm pedeapsa veșnică pentru nedreptatea pe care am făcut-o. Așa citim în Evrei 9.27: „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata”.

Dumnezeu este însă și îndurător. El vrea ca noi să nu mergem în pierzarea veșnică. De aceea, El ne oferă viața veșnică în Fiul Său Isus Hristos. De fapt, noi nu merităm această viață veșnică. Ea este un dar pe care Dumnezeu dorește să ni-l dea în harul Său deplin. El nu cere în schimb nimic, pentru că știe că noi înșine nu suntem în stare să dăm nimic pentru a ne câștiga viața veșnică.

Totuși, multor oameni le vine greu să primească acest cadou. Mândria le este rănită, pentru că nu pot contribui cu nimic la mântuirea lor. Doar când devin conștienți de starea lor pierdută înaintea lui Dumnezeu și recunosc sentința Sa, sunt gata să accepte harul Său. Atunci sunt bucuroși că Dumnezeu nu cere nimic de la ei, decât o credință simplă în Salvatorul Isus Hristos.

Vreți să primiți ceea ce meritați? Sau doriți să acceptați ceea ce vă dăruiește Dumnezeu în harul Său?

„Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2.8,9).

Citirea Bibliei: Deuteronom 13.1-19 · Matei 26.1-16

coordonatori Bob & Debby Gass

NU PRIVI ÎN URMĂ! – Fundația S.E.E.R. România

„Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare” (Geneza 19:26)

Înainte de a nimici Sodoma și Gomora, îngerii Domnului l-au salvat pe Lot și pe familia lui. „După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri.” (Geneza 19:17). Dar Biblia ne spune că „nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare.”

Fiecare dintre noi poate primi o învățătură importantă de aici: Împotrivește-te ispitei de a zăbovi în nisipurile mișcătoare ale greșelilor trecute – ale tale sau ale altora. E greu să privești înainte când în trecutul tău au avut loc lucruri înfiorătoare. Însă atunci când rămâi cantonat în trecut, pierzi ceea ce are Dumnezeu pentru tine în prezent, și nu reușești să vezi legătura pe care o are cu viitorul. Vestea cea bună este că nu e prea târziu să-L lași pe Dumnezeu să te folosească și să te facă să înaintezi în călătoria ta. El poate vindeca rănile pe care ți le-au cauzat alții. El te poate face mai înțelept ca rezultat al deciziilor greșite pe care le-ai luat în trecut. Nu e prea târziu să devii ceea ce ai fi putut să fii. Dumnezeu se bucură să ne transforme defectele în calități. El poate transforma gunoiul de care te-ai debarasat într-o comoară.

Chiar dacă te-ai îndepărtat de la credință și te-ai abătut de la calea pe care știi că El dorește s-o urmezi, acum e timpul să te întorci! „Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:11). Așadar, mergi înainte – și nu te mai uita înapoi!

de Jean Koechlin

Psalmul 37:1-22

Psalmul 37 nu mai este, ca cea mai mare parte a psalmilor anteriori, o rugăciune a credinciosului cu privire la cei răi care-l chinuie. Este, dimpotrivă, răspunsul care îi soseşte de sus.

Acest răspuns nu îi aduce încă eliberarea aşteptată, ci, mai degrabă, resursele şi învăţămintele necesare pentru a face faţă răului care-l înconjoară. Şi de câte ori nu experimentăm aceasta! În loc să ne fie ridicată încercarea, ca răspuns la rugăciunea noastră, Domnul ne dă ceea ce ne trebuie pentru a o putea traversa. Potrivit promisiunii din Psalmul 32.8: „Te voi instrui şi te voi învăţa; … te voi sfătui…„, noi recunoaştem glasul Stăpânului iubitor. El Însuşi a pus în practică învăţăturile pe care ni le dă aici. Şi, cunoscând sărmanele noastre inimi, ştie bine că vederea răului în preajma noastră poate produce în noi două sentimente chinuitoare: mânia şi gelozia (v. 1,7,8; Proverbe 24.1,19).

De aici rezultă aceste îndemnuri pe care trebuie să le citim adesea: „nu te mânia” (repetat de trei ori), „încrede-te”, „fă binele”, „încredinţează Domnului calea ta”, „rămâi liniştit”…; dar şi bogatele promisiuni care sunt legate de acestea: „El îţi va împlini cererile inimii tale…”, „El va lucra”. Ce bine ar fi dacă L-am lăsa să lucreze! În curând, Dumnezeul păcii îl va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre (comp. v. 10,17,20 cu Romani 16.20).

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

25 mart. 2021

25 Martie 2021

Și au spus: „Veniți să ne construim o cetate și un turn cu vârful până la ceruri; și să ne facem un nume, ca să nu fim împrăștiați pe fața întregului pământ!”.

Geneza 11.4

După potop, oamenii s-au sfătuit și au hotărât să zidească o cetate, care să-i ajute să rămână împreună, și un turn cu vârful până la ceruri, simbol al mândriei pentru realizările lor, fiindcă doreau să-și facă un nume. Astfel de lucruri au continuat de-a lungul veacurilor să influențeze gândurile oamenilor. Dumnezeu este ignorat, în timp ce omul preferă abilitatea sa de a face planuri care se potrivesc dorințelor sale.

Apoi Domnul a coborât să vadă ceea ce omul făcea. Toată această lucrare era cu siguranță o insultă la adresa Dumnezeului viu. Ce era deci de făcut? Cum ei aveau o singură limbă, Dumnezeu i-a făcut să vorbească în diferite limbi, lipsindu-i astfel de posibilitatea de a interacționa unii cu alții. Împărțirea limbilor i-a făcut să se separe, iar unitatea pe care o căutaseră a fost pe deplin pierdută. Această încercare a lor a fost numită Babel, care înseamnă „confuzie”, iar ea este o imagine a creștinătății corupte, a Babilonului Noului Testament.

În Fapte 2.1-4 citim despre măreața lucrare a lui Dumnezeu, care a trimis Duhul Sfânt, umplând casa în care ucenicii se aflau adunați laolaltă. „Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească” (versetul 4). Aceasta a fost o minunată inversare a ceea ce fusese făcut la turnul Babel. Lucrarea omului a avut ca rezultat lipsa completă de unitate, însă lucrarea Duhului lui Dumnezeu i-a adus într-o unitate perfectă pe cei care aveau o credință vie în Domnul Isus. Ei se puteau acum înțelege unii cu alții prin puterea Duhului lui Dumnezeu. Aceasta este unitatea care și astăzi îi cuprinde pe toți credincioșii de pe pământ, care au fost botezați printr-un singur Duh, pentru a forma Trupul lui Hristos. Ce unitate binecuvântată și prețioasă!

L. M. Grant

Învață-ne să ne numărăm astfel zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!

Psalmul 90.12

Numărul zilelor

Cine așteaptă să plece în concediu sau este nerăbdător să aibă loc un eveniment fericit își numără zilele până la acea dată. Însă, după ce s-au consumat evenimentele, se miră de cât de repede au trecut zilele. În natură este tot așa: abia au înverzit pomii, că și încep să se coloreze frunzele.

Timpul zboară repede și fiecare constată că viața lui nu face excepție de la aceasta. Însă nimeni nu poate număra zilele până la moartea sa, pentru că nimeni nu știe dinainte acea zi.

Într-un atelier, un maistru credincios i-a arătat colegului său de muncă un metru de tâmplărie. Degetul mare îl ținea pe numărul 60. „Ai împlinit această vârstă”, a spus el, „dar până la 100 nu vei ajunge”. Și i-a spus cât de importantă este ziua de astăzi, cât de valoros este timpul pe care Dumnezeu ni-l dă acum pentru a ne împăca cu El. Aceasta este o aplicație a versetului de astăzi asupra vieții noastre.

Colegul de muncă al acelui maistru a căzut pe gânduri. Era un om foarte cinstit și cumsecade, care la început nu a putut înțelege ce ar avea de pus în ordine în viața lui. Dar Dumnezeu l-a ajutat să vadă că nici cel mai bun om nu poate sta înaintea Lui; că, în fața sfințeniei și a curăției Lui, chiar cele mai bune fapte sunt ca o haină murdară. El a crezut Cuvântul lui Dumnezeu care spune: „Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat” (1 Ioan 1.7). De asemenea, Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „Cei care Mă caută cu tot dinadinsul Mă vor găsi” (Proverbe 8.17). Niciunul nu trebuie să aștepte până la 60 de ani, căci nimeni nu are garanția că va ajunge la acea vârstă!

Citirea Bibliei: Deuteronom 12.20-31 · Matei 25.31-46

coordonatori Bob & Debby Gass

SCALDĂ-ȚI MINTEA ÎN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România

„Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” (Psalmul 119:11)

Te simți descurajat astăzi, pentru că săvârșești aceleași greșeli iar și iar? Iată răspunsul pentru tine: Scaldă-ți mintea în Cuvântul lui Dumnezeu! La fel cum înmoi un burete în apă și îl scoți îmbibat și plin de lichid, tot la fel, scufundă-ți mintea în Scriptură până când se îmbibă de Cuvântul lui Dumnezeu. În felul acesta, când ești tentat să faci răul, primul tău refugiu va fi la adăpostul Duhului și al Cuvântului. Dacă faci mereu ceea ce ai făcut dintotdeauna, vei obține mereu aceleași rezultate. Te-ai săturat să duci o viață de om înfrânt?

Iată o rețetă care a trecut testul timpului, provine din Cuvântul lui Dumnezeu și te va duce spre victorie:

„Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău” (Psalmul 119:9).

„Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus.” (Ioan 15:3).

„Ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt” (Efeseni 5:26).

„Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii” (Evrei 4:12).

„Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor!” (Ieremia 15:16).

Toate aceste versete ne conduc la o singură concluzie: Dacă vrei să ai o viață de biruință, trebuie să te adâncești în Cuvântul lui Dumnezeu și să lași Cuvântul lui Dumnezeu să locuiască în inima ta. Nu există altă cale spre victorie!

de Jean Koechlin

Psalmul 36

Să comparăm sfârşitul v. 4 cu îndemnul din Romani 12.9: „Fie-vă groază de rău„. Nu numai că omul din lume este indiferent faţă de păcat (pentru că, dacă l-ar judeca, ar însemna să se condamne pe sine), dar se şi distrează cu el, făcându-l tema preferată a literaturii şi a spectacolelor sale. În acelaşi timp, această insensibilitate faţă de rău îl aduce în starea de a se lăuda şi de a se „măguli în ochii lui„, chiar în prezenţa celor mai strigătoare nelegiuiri (v. 2; Romani 3.18; Deuteronom 29.19).

Pentru că suntem obligaţi să trăim într-o asemenea atmosferă, conştiinţa noastră de creştini, cu timpul, riscă să se tocească; dar ne va fi întotdeauna scârbă de păcat dacă ne amintim de cruce şi de preţul nespus care a trebuit să fie plătit acolo pentru înlăturarea lui.

Bunătatea lui Dumnezeu este în ceruri, în afara atingerilor intenţiilor celor răi (v. 5,7) şi, în acelaşi timp, se întinde ca o aripă ocrotitoare pentru a-i adăposti pe fiii oamenilor (Psalmul 17.8). Vai, ca şi locuitorii Ierusalimului din timpul Domnului, mulţi resping adăpostul astfel oferit (Matei 23.37)!

Izvorul vieţii şi lumina divină, privite împreună în v. 9, ne readuc la Hristos, Cuvântul, despre care este scris: „În El (Cuvântul) era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor„ (Ioan 1.4).

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

24 mart. 2021

24 Martie 2021

Pavel, rob al lui Isus Hristos, apostol chemat, pus deoparte pentru evanghelia lui Dumnezeu.

Romani 1.1

Dumnezeu îl rânduise pe Pavel ca slujitor și martor, scoțându-l din poporul și din națiunile la care îl trimisese ca să le deschidă ochii și să le vestească iertarea păcatelor (Fapte 26.16-18). Unora trebuia să le vestească eliberarea de jugul legii, iar celorlalți, eliberarea din întuneric, de sub puterea lui Satan. Cel care îl chemase și îl trimisese era Isus, Capul glorificat al Trupului. La întrebarea lui Pavel, „Cine ești Tu, Doamne?”, răspunsul a fost: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești”. Deci totul fusese unic în acest caz: Cel care a chemat, chemarea și cel chemat. De aceea, Pavel putea să numească evanghelia încredințată lui ca fiind evanghelia sa sau evanghelia slavei. Această evanghelie îi așeza pe el și pe cei care primeau vestirea sa pe un nou teren. Îi scotea dintre iudei sau dintre neamuri și îi lega cu un Mesia viu, cu Fiul Omului înviat și înălțat în glorie, cu Capul unei noi creații. De aceea Pavel nu mai cunoștea pe nimeni „potrivit cărnii”, nici chiar pe Hristos (2 Corinteni 5.16), deși, dintr-un alt punct de vedere, Îl recunoștea pe deplin ca Fiu al lui David, după carne.

Această Persoană minunată era subiectul și conținutul evangheliei vestite de el. Era „evanghelia lui Dumnezeu despre Fiul Său, născut din sămânța lui David după carne” (versetul 3). Venit astfel în mijlocul poporului Său pământesc, ca împlinire a promisiunilor, Hristos fusese respins. De aceea Israel, ca popor, își pierduse drepturile la promisiuni. Și astfel, de acum înainte, nu mai exista decât o singură temelie a acceptării înaintea lui Dumnezeu, aceea a harului necondiționat, atât pentru urmașii lui Avraam, cât și pentru neamurile care erau fără drept de cetățenie în Israel, fără nădejde și fără Dumnezeu în lume. Faptul că Dumnezeu, Căruia nu Îi pare rău de darurile și de chemarea făcută, va binecuvânta într-o zi și pe poporul Său pământesc și Își va împlini toate promisiunile față de ei este și el un adevăr prețios. Astăzi însă El Își strânge un popor ceresc atât dintre iudei, cât și dintre neamuri. Duhul Sfânt a venit aici jos, pentru a-L preamări pe Fiul și pentru a conduce la El din toate popoarele o mireasă, o soție.

R. Brockhaus

Și fiți recunoscători.

Coloseni 3.15

„Totuși, concluzia lipsește”

Vecinul a intrat în casa prietenului său. Băiețelul acestuia a venit bucuros în întâmpinarea lui și l-a salutat. „Ce s-a întâmplat cu tine?”, l-a întrebat el pe micuț. „Parcă ai venit de pe câmpul de bătălie!”

„Da”, a spus mama, „cam așa pare, dar ar fi putut fi și mai rău. Eram în grădină și l-am rugat pe băiat să aducă grebla. În grabă s-a împiedicat și a căzut cu capul pe greblă. Nu mai era mult, și un vârf i-ar fi putut scoate ochiul. Dar a scăpat ușor, cu câteva zgârieturi și vânătăi”.

Vecinul a privit-o pe mamă ca și când aștepta să mai spună ceva. Dar, pentru că ea nu a adăugat nimic, a întrebat el: „Și ce s-a întâmplat mai departe?”.

„Nimic”, a răspuns mama, „l-am îndemnat pe fiul meu să umble mai atent și să nu mai fie întotdeauna așa de grăbit”.

„Și asta a fost totul?”, a întrebat mai departe vecinul. „Ei, sper că aceasta i-a fost o învățătură și că va fi mai atent pe viitor”, a spus mama.

„Totuși, concluzia lipsește”, a spus vecinul și a adăugat arătând cu degetul în sus: „Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui!” (Psalmul 103.2).

Cât de ușor uităm să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru multele Sale binefaceri! Cât de puțin luăm noi aminte la ocrotirea Lui! Biblia ne îndeamnă: „Cheamă-Mă în ziua necazului, și Eu te voi scăpa”, dar adaugă: „Iar tu Mă vei preamări” (Psalmul 50.15). Ca unii care zilnic avem parte de bunătatea Domnului, să-I aducem și noi cu recunoștință, zilnic, mulțumirea noastră!

Citirea Bibliei: Deuteronom 12.1-19 · Matei 25.14-30

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂND COPILUL TĂU A SCĂPAT DE SUB CONTROL – Fundația S.E.E.R. România

„Mare va fi propăşirea fiilor tăi” (Isaia 54:13)

Puține lucruri din viață pot să ne frângă inima, ca un copil care este dependent de droguri, ori frecventează un anturaj nepotrivit sau este implicat în activități care îi vor distruge viața. Ca părinți, ce putem face? Mai întâi de toate, putem și trebuie să ne rugăm pentru copii și să rostim promisiunile lui Dumnezeu peste ei. Poate nu vom fi în stare să-i schimbăm, dar Dumnezeu poate. Cuvântul Său spune: „Toţi fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului, şi mare va fi propăşirea fiilor tăi.” Ce faci în situația în care copilul tău, care a scăpat de sub control, locuiește cu tine încă? Ai parte de o mare provocare, și ai nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Uneori, „copilul problemă” este un copil al unui destin măreț, cu un mare viitor – și Satan știe și el asta. Dumnezeu are o chemare pentru viața lui, și la asta se reduce toată lupta!

Ca părinte, ai nevoie de înțelepciune de la Dumnezeu ca să faci două lucruri:

1) Să stabilești limite clare cu efecte adecvate și consecvente. Biblia spune: „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el.” (Proverbele 22:15).

2) Să-ți învingi frica că fiul sau fiica te va respinge când vei lua o decizie neplăcută, dar înțeleaptă. Satan va încerca să te convingă că-l vei pierde dacă îl vei disciplina; de fapt, îl vei pierde dacă nu o faci!

Nu uita: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă” (2 Timotei 1:7). Rugăciunea și încrederea fermă în Cuvântul lui Dumnezeu sunt două dintre cele mai puternice arme pe care ți le-a pus Dumnezeu la dispoziție când ai de-a face cu implicarea lui Satan în viitorul copilului tău. Și dacă rămâi credincios lui Dumnezeu, vei câștiga!

de Jean Koechlin

Psalmul 35:17-28

Chiar dacă nu avem câtuşi de puţin de-a face cu răutatea oamenilor în felul credinciosului din acest psalm, să nu uităm că persecuţia a fost şi este încă partea celor mai mulţi dintre creştini. Cât de recunoscători ar trebui să fim pentru libertatea conştiinţei şi a strângerilor ca adunare care continuă să ne fie acordate în ţara noastră! Celebrarea Domnului (prin laudă şi mulţumire) în mijlocul poporului Său de răscumpăraţi este dorinţa dreaptă a celui credincios (v. 18). Apreciem noi acest privilegiu, cei care încă îl mai avem?

În Ioan 15.25, Domnul Isus (citând v. 19 din psalmul nostru) Se referă la această ură fără temei căreia El i-a fost ţinta (obiect al urii). Fără temei…! Deşi a fost în felul acesta, ura lumii împotriva lui Hristos şi împotriva alor Săi nu trebuie să ne mire (1 Ioan 3.13). Este cea pe care Satan o inspiră oamenilor împotriva Aceluia care l-a învins pe el. Ne putem imagina sentimente mai îngrozitoare decât cele din v. 21, 25 şi 26? Puţine expresii sunt atât de izbutite pentru a da pe faţă, în toată grozăvia lor, hăţişurile răutăţii inimii omeneşti: bucuria perversă de a vedea suferind un nevinovat … care era Fiul lui Dumnezeu venit pentru salvarea oamenilor. „Ha, ha! Ochiul nostru a văzut” strigă batjocoritorii (v. 21). „Orice ochi Îl va vedea, şi cei care L-au străpuns”, anunţă Apocalipsa 1.7. Şi nu pe cruce, ci în toată gloria Lui de Judecător!

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

23 mart. 2021

23 Martie 2021

Și Domnul a vorbit lui Moise, zicând: „Aceasta este cu privire la leviți: de la vârsta de douăzeci și cinci de ani în sus să vină să lucreze în lucrarea slujbei cortului întâlnirii. Și, de la vârsta de cincizeci de ani, să iasă din lucrarea slujbei și să nu mai slujească. Dar să slujească pe frații lor în cortul întâlnirii, ca să păzească ce este de păzit; dar să nu facă slujbă. Așa să faci cu leviții, cu privire la slujbele lor”.

Numeri 8.23-26

Leviții (9) – Începerea slujirii și retragerea din ea

Dumnezeu a specificat vârsta la care leviții puteau intra în slujbă și, de asemenea, a specificat-o și pe cea la care ei trebuiau să se retragă din slujbă. De la vârsta de douăzeci și cinci de ani, un levit putea începe să ajute la transportarea cortului în pustie. Primii lui ani erau, în mod evident, o perioadă de instruire, fiindcă de șapte ori ni se spune în capitolul 4 din Numeri că perioada de la treizeci la cincizeci de ani era pentru „lucrarea slujbei cortului întâlnirii”.

Este interesant că Dumnezeu a accentuat faptul că, la vârsta de cincizeci de ani, levitul trebuia să se retragă din slujba activă, însă ei aveau încă privilegiul de a-i sluji „pe frații lor în cortul întâlnirii, ca să păzească ce este de păzit”. Cât de minunat îngrijește Dumnezeu de slujitorii Săi, eliberându-i de lucrarea ostenitoare, însă oferindu-le în continuare privilegiul de a avea părtășie cu alții însuflețiți de aceleași gânduri!

Dumnezeu așteaptă ca cei credincioși să-I slujească în anii cei mai buni ai vieții lor. Cu trecerea timpului, ei trebuie să facă loc altora mai tineri, pentru ca aceștia, la rândul lor, să-și asume responsabilitatea de a sluji. Cât de mult putem învăța din toate aceste instrucțiuni ale Domnului!

E. P. Vedder, Jr.

Tu ai găsit plăcere să-mi scoți sufletul din groapa nimicirii, căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele!

Isaia 38.17

Ajutor sută la sută?

Niciodată psihologii nu au fost așa de mult solicitați ca în zilele noastre. Oamenii caută ajutor la oameni, vor răspuns la probleme nerezolvate. Ei sunt apăsați de necazuri sufletești, de temeri, de povara unui trecut nerezolvat, de situații fără ieșire, de griji, de deznădejdi, de depresii.

La discuția cu psihologul, pacientul trebuie să-și dezvăluie tot trecutul, nu poate lăsa nimic deoparte. Sunt aduse la lumină întâmplări petrecute demult, cărora nu le-a putut face față și pe care a fost nevoit să le suprime. Astfel pot fi tratate eventuale temeri și necazuri rezultate de aici. Dacă vrea să primească ajutorul potrivit, pacientul trebuie să-i dezvăluie medicului său tot adevărul.

Cu toată osteneala, rezultatul poate fi pus sub semnul întrebării. Un ajutor sută la sută nu există pe această cale. Un tratament se poate întinde pe mai multe săptămâni sau chiar pe luni de zile. Dumnezeu însă rezolvă sută la sută și îndată problema originară a omenirii – păcatul. Vameșul din templul din Ierusalim s-a rugat simplu: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” (Luca 18.13). El a strigat la adevăratul Dumnezeu, a recunoscut în adâncul inimii sale că este un păcătos și s-a bazat prin credință pe harul lui Dumnezeu. Vameșul s-a întors acasă îndreptățit și eliberat de cea mai mare povară, pentru că s-a așezat la picioarele lui Isus Hristos cel răstignit și înviat.

Iertarea lui Dumnezeu este desăvârșită și este valabilă pentru timp și pentru veșnicie. Ai avut parte de ea? Dacă nu, atunci procedează și tu precum vameșul: recunoaște că ești un om păcătos și că ai nevoie de iertarea lui Dumnezeu. Și vei simți îndată că Dumnezeu te iartă.

Citirea Bibliei: Deuteronom 11.18-32 · Matei 25.1-13

coordonatori Bob & Debby Gass

DEZVOLTAREA RELAȚIONALĂ – Fundația S.E.E.R. România

„Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău” (Proverbele 13:20)

Astăzi vom vorbi despre lucruri care frânează dezvoltarea relațională. Planul lui Dumnezeu pentru viața ta necesită conectarea cu persoane potrivite… și ruperea relațiilor greșite. La masă împreună cu Domnul Isus, la Cina cea de Taină, se aflau și Ioan care Îl iubea, și Iuda care l-a trădat. Este foarte important să cunoști persoanele cu care vrei să stai la masă! Așa că, având aceste lucruri în minte, roagă-te cam așa: „Doamne, mijlocesc pentru persoanele pe care le-ai adus în viața mea și care mi-au intrat în suflet. Binecuvântează relațiile sănătoase din viața mea și dă-mi înțelepciunea să le pot face față celor dificile, într-un mod plăcut Ție. Dacă există în viața mea prietenii pe care trebuie să le rup, sau care îmi vor cauza suferință indiferent ce aș face, arată-mi ce să fac și dă-mi harul și curajul de a face.

Dacă există relații care mă secătuiesc și care mă distrag de la planul și de la scopul Tău, am încredere că Tu le vei pune capăt sau că le vei schimba în bine. Și dacă eu sunt cel care trebuie să se schimbe, arată-mi și lucrează în viața mea prin puterea Ta nemăsurată. Am nevoie de înțelepciunea Ta pentru a putea identifica prietenii pe care trebuie să-i aleg. Ajută-mă să mă feresc de relații care mă îndepărtează de calea pe care mi-ai pregătit-o Tu. Te rog să trimiți în viața mea persoane evlavioase și înțelepte, și ajută-mă să fiu o binecuvântare, o încurajare și să pot contribui și eu la calitatea vieții altora. Arată-mi prieteniile pentru care merită să lupt și o voi face bucuros. Te rog să binecuvântezi relațiile mele așa încât să fie ceea ce dorești Tu să fie. În Numele Domnului Isus mă rog și-ți cer asta, Amin.”

de Jean Koechlin

Psalmul 35:1-16

Îngerul Domnului, Cel pe care L-am văzut în Psalmul 34 cum „Îşi aşază tabăra în jurul acelora care se tem de El şi-i scapă„ (Psalmul 34.7), este chemat în Psalmul 35 să-i alunge şi să-i urmărească pe vrăjmaşii celui drept (v. 5-6). „După un timp de răbdare şi de har, care a rămas fără niciun rezultat, rămăşiţa, în loc să se răzbune singură, se va bizui pe Dumnezeu pentru a obţine eliberarea” (J.N.D.)

Această eliberare a credincioşilor evrei va fi însoţită, negreşit, de judecarea celor răi. În ce-i priveşte pe creştini, ştim că nu prin nimicirea celor răi se va împlini eliberarea lor, ci prin însăşi răpirea lor, pentru a-L întâmpina pe Domnul. Credincioşii nu vor rămâne pentru totdeauna împreună cu necredincioşii. Când Domnul va veni pe nor, cei credincioşi vor fi luaţi de pe pământ, iar ceilalţi vor fi lăsaţi acolo pentru teribilul „ceas al încercării„… (Apocalipsa 3.10); în momentul arătării Sale în glorie însă va fi invers: credincioşii din acel timp vor fi lăsaţi pentru a împărăţi, iar cei răi vor fi înlăturaţi (Luca 17.34-36).

Ce nerecunoştinţă din partea omului firesc! David vorbeşte din experienţă, ca unul căruia i-a fost dat atât de des să o sufere din partea acelora de lângă el (v. 12-15). Dar Hristos a cunoscut şi a resimţit această nerecunoştinţă într-un mod cu mult mai profund: „Îmi întorc rău pentru bine şi ură pentru dragostea mea” (v. 12; Psalmul 109.5).

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

22 mart. 2021

22 Martie 2021

Hristos Isus, speranța noastră.

1 Timotei 1.1

Puterea practică a speranței noastre creștine (3)

Domnul Însuși folosește momentul incert al revenirii Sale ca pe un imbold la fidelitate. Când vorbește despre Sine ca fiind Cel care pleacă într-o țară străină, pentru a primi o împărăție, și după ce împarte „minele” slujitorilor Săi, cuvintele Sale sunt: „Puneți-le în negoț până Mă voi întoarce” (Luca 19.12,13). De asemenea, El spune: „Fericit este robul acela pe care stăpânul lui, când va veni, îl va găsi făcând așa” (Matei 24.46).

Acestea sunt doar câteva exemple cu privire la semnificația practică a adevărului cu privire la venirea lui Hristos pentru cei ai Săi. O examinare a tuturor pasajelor care tratează acest subiect va arăta că acest adevăr pătrunde în fiecare detaliu al vieții și umblării creștine. Prin urmare, a-l ignora înseamnă a pierde cea mai puternică motivație pentru sfințenie care ne este oferită în Scriptură. Mai mult, acest adevăr este parte integrantă a creștinismului, de aceea creștinul care nu a primit adevărul venirii Domnului este în necunoștință cu privire la caracterul poziției în care se află și cu privire la plinătatea harului lui Dumnezeu. Este venirea lui Hristos nădejdea ta? Poate exista o altă speranță mai plină de bucurie pentru cel credincios? A fi față în față cu Acela pe care Îl iubim fără să-L vedem! A fi asemenea Lui și a fi împreună cu El pentru totdeauna! Cu siguranță că, dacă inimile noastre răspund chiar și într-o slabă măsură la ceea ce El este pentru noi și la dragostea Lui, vom tânji după momentul în care El Se va bucura pe deplin de rodul muncii sufletului Său, atunci când ne va lua la Sine Însuși și când bucuria noastră va fi perfectă, avându-L pe Cel care este Obiectul dragostei noastre.

Fie ca El să-i aducă pe tot mai mulți dintre ai Săi în savurarea practică a acestei binecuvântări și să-i facă, prin harul Său, să-L aștepte, menținând în tot acest timp adevărul în puterea lui vie și umblând în separare de rău, pe calea ascultării în pustie!

E. Dennett

Pot totul în Hristos, care mă întărește.
Căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic.

Filipeni 4.13; Ioan 15.5

„Pot totul în Hristos”

G. Silwood a fost un predicator al evangheliei în Anglia. O boală grea l-a țintuit ani de zile la pat. În ultimii ani ai vieții, durerile erau aproape insuportabile, dar el suporta totul cu mare răbdare, cerând puterea necesară de la Mântuitorul lui.

Într-o zi, un defăimător al lui Dumnezeu i-a trimis un bilețel cu întrebarea: „Cine a fost Isus?”. Silwood i-a răspuns:

„Nu mai am puterea de a intra în detalii despre ce spune Scriptura cu privire la Domnul Isus, nu pot răspunde îndeajuns la întrebarea: Cine a fost Isus? Totuși, aș dori să vă scriu în toată simplitatea ce înseamnă El pentru mine acum, când zac pe patul de boală. Zilnic constat că, în toată teama mea și în toate suferințele mele, care fără El ar fi insuportabile, El mă mângâie, mă susține și mă păzește. În nopțile nedormite și în zilele cu dureri, El este întotdeauna cu mine, El, Mântuitorul meu drag. În zilele când am fost sănătos și puteam lucra, am aflat că El este exact așa cum spune despre Sine. Și acum, în slăbiciune și boală, constat mai mult ca oricând că El este o realitate vie.

Pot să vă adresez o întrebare ca răspuns la întrebarea dumneavoastră? Ați ajuns vreodată în situația mea – să fiți la doar un pas de veșnicie? Dacă da, ați simțit în necredința dumneavoastră acea mângâiere, bucurie și liniște pe care eu le am acum în Domnul Isus? Ceea ce este Domnul Isus pentru mine în aceste împrejurări nu pot să vă descriu în cuvinte. Chiar în fața morții sunt mângâiat și fericit. Puteți spune și dumneavoastră același lucru?”

Citirea Bibliei: Deuteronom 11.1-17 · Matei 24.37-51

coordonatori Bob & Debby Gass

DEZVOLTAREA INTELECTUALĂ – Fundația S.E.E.R. România

„Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept” (Proverbele 9:9)

Astăzi vom arunca o privire asupra frânării dezvoltării intelectuale. Uneori folosim versete precum: „Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte” (1 Corinteni 1:27) drept scuză, pentru faptul că nu ne dezvoltăm mintea și nu creștem din punct de vedere intelectual. Dumnezeu a zis: „Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă” (Osea 4:6). Creșterea intelectuală este însoțită de un sentiment de împlinire – un sentiment pe care nu-l avem altfel. Când știi că ai crescut în cunoaștere și pricepere, nu mai ești vulnerabil în fața criticilor, și a disprețuitorilor. Simțul valorii proprii nu mai depinde de aprobarea celorlalți, pentru că unitatea de măsură după care te evaluezi este alta – creșterea personală!

Autorul Proverbelor spune: „O inimă pricepută dobândește ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa” (Proverbele 18:15). „Urechea care aude, şi ochiul care vede, şi pe una şi pe cealaltă, Domnul le-a făcut.” (Proverbele 20:12). Trebuie să remarcăm și să reținem că învățăm prin ascultare și observație! Și nu vorbim aici despre orele petrecute în fața televizorului care încețoșează creierul și împiedică puterea conversației.

Biblia spune: „După cum fierul ascute fierul, tot aşa şi omul ațâță mânia altui om” (Proverbele 27:17). Pentru a crește și a avea o minte ascuțită, tu ai nevoie de oameni, în viața ta, care să te cizeleze.

Trei activități-cheie îți vor determina viitorul:

a) Timpul pe care îl petreci cu Dumnezeu;

b) Relațiile pe care le formezi;

c) Cărțile pe care le citești. Iar cartea căreia trebuie să-i aloci cel mai mult timp este Biblia.

Incă un gând: De fiecare dată când citești și primești un gând bun sau experimentezi un moment de înțelegere, scrie-l, notează-l – altfel îl vei pierde.