Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “aprilie, 2021”

10 Aprilie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort; și El Și-a pus mâna dreaptă peste mine, spunând: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi, și Cel din urmă, și Cel viu; și am fost mort și, iată, sunt viu în vecii vecilor; și am cheile morții și ale Locuinței morților”.

Apocalipsa 1.17,18


Fiecare om va trebui să se înfățișeze înaintea Domnului Isus. Nimic nu poate împiedica acest lucru. Așteptarea plină de bucurie a creștinului este că el Îl va vedea pe Mântuitorul față în față și că va fi asemenea Lui. Cei care nu sunt născuți din nou – cei necredincioși – Îl vor vedea și ei cu siguranță pe Domnul Isus, însă nu cu bucurie. Un om nelegiuit a spus odinioară: „Îl văd, dar nu acum; Îl privesc, dar nu de aproape” (Numeri 24.17). Mulți resping acum numele Mântuitorului și doresc să alunge din mintea lor evanghelia Sa binecuvântată, însă, într-o zi viitoare, orice genunchi se va pleca înaintea Lui, din cer, de pe pământ și de sub pământ, și orice limbă va mărturisi că Isus Hristos este Domn, spre slava lui Dumnezeu Tatăl (Filipeni 2.10,11). Acesta este decretul lui Dumnezeu și el va fi în mod sigur împlinit. „Sfatul Domnului rămâne pentru totdeauna, hotărârile inimii Sale, din generație în generație” (Psalmul 33.11).

Prin urmare, nu există nicio posibilitate ca cineva să scape de a se înfățișa înaintea lui Isus; și nu mă îndoiesc că cei care vor merge în pedeapsa veșnică își vor înălța glasurile încontinuu din acel loc de chin. Acest lucru este foarte solemn și face ca evanghelia să fie o chestiune individuală de o importanță supremă. Scriptura spune că orice genunchi, orice limbă și orice persoană vor da socoteală în ziua judecății. „Iată, El vine cu norii și orice ochi Îl va vedea” (Apocalipsa 1.7) – aceste cuvinte arată în mod clar că toți oamenii trebuie să aibă de-a face, în mod personal, cu Domnul Isus. Acum este timpul când El oferă har, iertare și mântuire; atunci El va judeca în mod drept și va pedepsi cu o pedeapsă veșnică. Ce nebunie deci ca cineva să respingă marea Lui mântuire!

H. H. Snell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ce se poate cunoaște despre Dumnezeu este descoperit printre ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. Însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și divinitatea Lui se văd lămurit, de la crearea lumii, fiind înțelese de minte, prin lucrurile făcute de El, așa că nu se pot dezvinovăți.

Romani 1.19,20



Marele Arhitect al universului

Dacă ținem seama de universul care ne înconjoară, descoperim în el măreția, puterea și înțelepciunea acestei Ființe infinite care a creat toate lucrurile și pe care o numim Dumnezeu. „Cerurile spun slava lui Dumnezeu” (Psalmul 19.1). Cine neagă existența lui Dumnezeu este numit în Biblie un nebun (Psalmul 53.1).

Într-adevăr, noi putem vedea în creație că există un Dumnezeu Atotputernic, care a planificat și a realizat creația până în cel mai mic amănunt. Dar trebuie să recunoaștem că ne este imposibil să cunoaștem cum este El și ce intenții are El cu noi. Pentru aceasta El trebuie să ni Se descopere.

Pot să vizitez un palat admirabil și să ajung la concluzia că, pentru a-l concepe și a-l executa, a trebuit să fie un arhitect genial. Dar, pentru a-l cunoaște pe acesta, caracterul său, gusturile sale, familia sa, ar fi trebuit să-l întâlnesc și să vorbesc cu el.

Aceasta este ceea ce a făcut în bunătatea Lui Marele Arhitect al universului. El n-a voit ca făptura Sa să rămână în ignoranță cu privire la ceea ce este El. Dumnezeu S-a descoperit în Biblie! Subiectul cel mai mare al Bibliei este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El a venit pe acest pământ pentru a ne salva și a ne duce la Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Deuteronom 24.1-22 · Galateni 2.11-21

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DE CE SĂ STUDIEZI BIBLIA? (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat” (1 Petru 2:2)


Studiul biblic reprezintă un lucru esențial pentru creșterea ta spirituală. Profesorul Howard Hendricks scria: „Când copiii noștri erau mici, am desenat un „grafic de creștere” pe spatele unei uși de dulap. Pe măsură ce creșteau, ne rugau să-i măsurăm ca să vadă cât au crescut, și să trecem cifrele în grafic. Nu conta cât de mică era creșterea, ei săreau în sus de bucurie văzându-și progresul. Odată, după ce am măsurat-o pe una dintre fiicele mele, mi-a pus genul de întrebare pe care ți-ai dori să nu ți-o pună copiii: „Tati, de ce oamenii mari nu mai cresc?”

Cum puteam eu să-i explic faptul că oamenii mari nu se opresc din creștere – dar cresc… într-o altă direcție? Nu știu ce i-am răspuns, dar până în ziua de astăzi Domnul mă tot întreabă: „Hendricks, îmbătrânești sau crești?” Dar tu? De cât timp ești creștin? De nouă luni? De nouă ani? De treizeci și nouă de ani? De fapt, adevărata problemă nu este de cât timp ești creștin, ci cât ai crescut?

Du-te la „graficul de creștere” întocmit de Dumnezeu și măsoară-ți progresul. Asta a vrut să spună apostolul Petru când a scris (1 Petru 2:2): „ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire.” Așa cum un bebeluș înhață biberonul, la fel ar trebui să pui și tu mâna pe Biblie. Bebelușul are nevoie de lapte, care-i susține viața din punct de vedere fizic; iar tu ai nevoie de Scriptură ca să-ți întreții viața din punct de vedere spiritual.

Așadar, care este primul motiv pentru care trebuie să studiezi Biblia? (conchide Hendricks) – ea reprezintă mijlocul prin care dobândești creștere spirituală. E instrumentul principal prin care Dumnezeu te dezvoltă ca persoană!”


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 7:1-27


Capitolul 7 prezintă cu solemnitate pericolul la care femeia străină îl expune pe tânărul fiu al înţelepciunii. Asistăm la o adevărată vânătoare a sufletului (comp cu 6.26): Ea stă la pândă; această femeie destrăbălată, gălăgioasă şi fără astâmpăr (v. 11), care-şi ascunde intenţiile perverse sub înveliş religios (v. 14), umblă de colo-colo, pândindu-şi prada la adăpostul nopţii. Armele ei sunt cuvintele dulci şi clipitul seducător al pleoapelor (cap. 2.16; 5.3; 6.25). Victima ei este un tânăr uşuratic, fără ocupaţie, învins mai dinainte, pentru că nu are voinţă şi pentru că este dominat de simţuri.

Scena este repede jucată: inconştient, fără minte, el a mers deodată după ea. Laţul păsărarului” <adică al lui Satan> este închis deodată (v. 23; Psalmul 91.3). Prea târziu…! Plăceri de o clipă, dar cu ce preţ plătite! „Îşi pierde viaţa…” şi nu ştie.

Tineri creştini, voi sunteţi şi mai responsabili, pentru că aţi fost preveniţi de toate acestea. În plus, ştiţi şi unde poate fi găsită resursa: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Păzindu-se după Cuvântul Tău (Psalmul 119.9). Gândiţi-vă la exemplul lui Iosif şi la răspunsul lui categoric, prezentat în Geneza 39.9, iar în ceasul pericolului, strigaţi la Cel care oricând „poate să-i ajute pe cei ispitiţi” (Evrei 2.18).

9 Aprilie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, purtându-Și crucea, El a ieșit la locul numit „al Căpățânii”, care în evreiește se numește „Golgota”, unde L-au răstignit, și cu El pe alți doi, de o parte și de alta, și în mijloc pe Isus.

Ioan 19.17,18


Trei cuvinte aramaice (3) – Golgota: Locul Căpățânii

Există trei cuvinte aramaice în Noul Testament care sunt asociate cu suferințele lui Hristos: Ghetsimani, Gabata și Golgota. Am văzut în meditațiile precedente că Ghetsimani înseamnă „teascul de ulei” și că Gabata înseamnă „loc înălțat”. Cel de-al treilea cuvânt, Golgota, înseamnă „locul căpățânii”.

Numele este derivat de la forma unei stânci care se afla aproape de locul unde Domnul a fost răstignit și care semăna cu un craniu. Acest lucru poate fi adevărat, însă există o semnificație spirituală mai adâncă a acestui „loc al căpățânii”. Craniul este un simbol bine cunoscut al morții în multe culturi ale lumii. Este folosit, de exemplu, de formațiuni militare, ca un însemn care simbolizează puterea lor de a aduce moartea asupra dușmanilor lor.

Realitatea tristă este că toți oamenii zac sub puterea morții: „printr-un singur om, păcatul a intrat în lume, și prin păcat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că toți au păcătuit” (Romani 5.12). Hristos însă a devenit Om și a murit, pentru ca, prin moarte, să-l desființeze pe cel care are puterea morții, adică pe diavolul.

Puterea lui Satan a fost anulată (Evrei 2.14,15), iar moartea – vrăjmașul cel din urmă – va fi înlăturată pentru totdeauna din universul lui Dumnezeu, prin lucrarea triumfătoare a lui Hristos (1 Corinteni 15.26; Apocalipsa 21.4).

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii.

2 Corinteni 6.2



„Trebuie să iau decizia acum”

La sfârșitul unei evanghelizări desfășurate în apropierea unei mine, un miner a venit la predicator și l-a întrebat cuprins de teamă: „Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit?”. Duhul lui Dumnezeu îi arătase în timpul expunerii că este un păcătos pierdut. Atunci slujitorul Domnului i-a explicat încă o dată, cât mai simplu posibil, calea mântuirii, dar în sufletul minerului a rămas tot întuneric. Între timp se făcuse ora 23:00 și predicatorul l-a rugat pe bărbat să meargă acasă și să revină a doua zi. Cu o privire plină de spaimă, minerul a răspuns: „Nu, nu plec! Trebuie să iau decizia acum, în noaptea aceasta, sau niciodată!”. Astfel vorbirea lor s-a prelungit. Se făcuse ora 3:00 noaptea. Slujitorul lui Dumnezeu era deznădăjduit. Deodată însă credința salvatoare a pătruns ca o lumină în sufletul bărbatului. Bucuria și pacea îi umpleau inima și a exclamat fericit: „Acum m-am hotărât”.

În acea zi, acel miner fericit a intrat la lucru în mină. Deodată, cu o zguduitură puternică, o mare parte din galerie s-a rupt și a îngropat mulți mineri, printre care și pe acesta. Numaidecât au început lucrările de salvare a celor îngropați. Unul dintre primii care au fost scoși a fost minerul întors de curând la Dumnezeu. El mai trăia, căci se auzea cum șoptea încet: „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu! Azi-noapte m-am hotărât”. Acestea au fost ultimele sale cuvinte, pentru că a murit pe drumul către spital.

Permiteți ca această întâmplare să vorbească conștiinței dumneavoastră! Probabil vreți să vă pocăiți cândva. De ce nu astăzi, de ce nu acum? Nu știm dacă mai ajungem ziua de mâine! Hotărâți-vă astăzi, căci astăzi mai este „ziua mântuirii”!

Citirea Bibliei: Deuteronom 23.1-26 · Galateni 2.1-10

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

REZIDEȘTE-ȚI INTEGRITATEA! – Fundația S.E.E.R. România

„Dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi…” (Luca 19:8)


Zacheu se îmbogățise cerând de la oameni taxe mai mari decât pretindeau stăpânii romani, iar diferența și-o băga în buzunar. Dar după ce s-a întâlnit cu Domnul Isus, Zacheu a putut spune: „Dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” Iar Domnul Isus a dat verdictul: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta” (Luca 19:9).

Integritate nu înseamnă să regreți, să diminuezi consecințele dureroase, ori să încerci să controlezi nivelul daunelor. Integritate înseamnă pocăință sinceră, presupune adoptarea unor schimbări și a unui mod de viață care garantează faptul că în viitor vei face lucrurile diferit! Scriind despre integritate, un pastor menționa: „Oamenii se uită în jurul lor și văd promiscuitate, avort, boli cu transmitere sexuală… și deplâng dispariția integrității. Ei văd demnitari corupți, lideri luând mită, investitori care folosesc informația din interior ca să câștige averi nespus de mari… și astfel, se lamentează cu privire la dispariția integrității. Oamenii citesc despre soții bătute, soți fără loc de muncă și copii abuzați… și se întreabă ce s-a întâmplat cu dragostea!”

Biblia ne spune: „Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă” (Proverbele 11:3). A-ți reface integritatea înseamnă a recunoaște smerit că uneori gândurile tale nu ar putea fi tipărite pe hârtie, sau că ai greșit față de cineva și ar trebui să îndrepți lucrurile. Se estimează că 50% dintre creștinii americani trișează în declarația de venituri! Și se pare că tot cam același este și procentajul celor care nu declară că-L urmează pe Hristos!

Integritatea înseamnă cine ești tu, de fapt, atunci când nu te vede nimeni. Iov a zis: „N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toţi paşii mei? Dacă am umblat cu minciuna, de mi-a alergat piciorul după înşelăciune, să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!” (Iov 31:4-6).

Așadar, cum stai cu integritatea? Rezidește-o, începând de astăzi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 6:20-35


Încă de la începutul cărţii, tânărului creştin i-a fost amintit (tot ca o îndatorire de frunte, imediat după teama de Domnul) să asculte de părinţi şi să li se supună lor (cap. 1.8,9). Versetele 20-22 fac o revenire asupra acestui subiect important, pentru a da învăţăturii oferite de tată şi de mamă acelaşi loc pe care Deuteronom 11.18,19 îl atribuie cuvintelor lui Dumnezeu (vezi şi Proverbe 23.22). A asculta de părinţi înseamnă, în lumina acestor versete, a asculta de Dumnezeu: lucru nu numai „drept” (Efeseni 6.1), ci şi plăcut în Domnul (Coloseni 3.20). Fie ca această ascultare să se vadă în căminele creştine cu atât mai mult cu cât ea dispare atât de repede în lumea zilelor noastre! (2 Timotei 3.2). Influenţei căminului i se opune încă o dată cea a femeii străine, care personifică păcatul (cap. 2.16; 5.3,20, apoi 7.5). Să nu fim surprinşi de aceste avertismente repetate. Ştim din experienţă că ispitele îşi înnoiesc atacul; şi vor fi cu atât mai puternice, cu cât vor întâlni în gândurile sau în obiceiurile noastre necurăţii nejudecate.

La rândul ei, lenea deschide larg porţile pentru poftele cărnii, aşa cum putem învăţa şi din istoria lui David şi a îngrozitorului său păcat (2 Samuel 11).

8 Aprilie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.

Matei 3.17


Îl vedem pe pământ, trecând prin dureri și osteneli ca Fiu al Omului; însă peste tot, și la fel de limpede, El produce aceeași plăcere neasemuită ca odinioară în vremurile ascunse ale veșniciei. „Iată Robul Meu pe care-L sprijin, Alesul Meu în care sufletul Meu Își găsește plăcerea”, sunt grăiri ale Tatălui, care vorbesc despre această bucurie neschimbată, în timp ce privirea Lui urmărea drumul lui Isus de-a lungul acestui pământ întinat (Isaia 42.1).

Și aceeași voce, „Acesta este Fiul Meu Preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea”, se face auzită pentru a doua oară; răsună pe muntele cel sfânt, la fel ca pe malul Iordanului; în ziua transfigurării, ca și la botez (Matei 17). Iar transfigurarea a fost arvuna și preînchipuirea împărăției, așa cum botezul a fost intrarea Sa în slujbă și în mărturie. Însă aceeași plăcere este trezită în sânul Tatălui, unde Se află Fiul, fie că ochiul lui Dumnezeu Îl urmărea de-a lungul drumului Său solitar de Slujitor într-o lume pângărită, fie în grandoarea poziției Sale în mileniu ca Împărat al slavei.

Peste tot, de-a lungul drumului din veșnicie către veșnicie, El produce plăcerea, o desfătare egală și deplină. Nu există întrerupere, nici pauză, în desfătarea lui Dumnezeu în El, deși bucuria provocată de ea a fost variată. Totuși a rămas aceeași ca plinătate și profunzime, oricât de felurite și de complexe au fost ocaziile care au generat-o. Cel care o provoacă este Același peste tot, și la fel și desfătarea în sine. Ea nu poate cunoaște diferite măsuri, deși poate purcede din izvoare felurite.

Iar El a rămas la fel de imaculat prin tot acest drum din veșnicie către veșnicie. La fel de sfânt în pântecele Mariei, ca în sânul Tatălui; la fel de nepătat la sfârșitul călătoriei, ca atunci când a început-o; la fel de perfect ca Slujitor, cât și ca Împărat. Totul este marcat de o perfecțiune infinită, și o plăcere la fel de infinită se odihnește peste tot.

J. G. Bellett

SĂMÂNȚA BUNĂ

La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul.
Eu sunt Alfa și Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel care este, Cel care era și Cel care vine, Cel Atotputernic.

Geneza 1.1; Apocalipsa 1.8



Nimic fără Dumnezeu (Nihil sine Deo)

Adesea ni se pare că lumea merge foarte rău; ceea ce vedem în jurul nostru ne tulbură și ne revoltă, iar dacă ne-am lăsa în voia acestor gânduri, am ajunge să nu mai sperăm nimic. Dar credința nu îngăduie aceasta și ea ne ajută să-L deslușim pe Dumnezeu la începutul fiecărui lucru. Lumea, cu tot ce cuprinde ea, a fost creată de Dumnezeu după planul Lui. Scopul fiecărui lucru este măreț, pentru că Ziditorul lumii este un Dumnezeu iubitor și înțelept. Încredințarea aceasta trebuie să ne lumineze viața în fiecare zi, astfel încât, orice ne-ar rezerva aceste ceasuri, oricât de întunecoase ni s-ar părea, să putem sta liniștiți și încrezători: Cel care le-a făcut este Însuși Dumnezeu.

Când ne trezim dimineața din somn, primul nostru gând ar trebui să se îndrepte către Dumnezeu! La începutul oricărui lucru, mare sau mic, să-L rugăm să rămână cu noi, să binecuvânteze munca noastră, dacă este potrivită cu voia Lui, sau s-o împiedice, dacă, dimpotrivă, trece peste voia Lui. Să nu începem nimic fără Dumnezeu, ci totul cu El, pentru că aceasta este taina unei vieți rodnice și a unor zile binecuvântate! Nihil sine Deo!

Tu porți de grijă, Doamne, cum ai făcut mereu,

Când noi în rugăciune venim la tronul Tău.

De ce să ne mai temem, să ne îngrijorăm,

Când harul se-nnoiește cu fiecare zi?

Citirea Bibliei: Deuteronom 22.1-29 · Galateni 1.10-24

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE TE FACE SĂ TE ABAȚI DIN DRUM? – Fundația S.E.E.R. România

„Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga…” (Proverbele 4:27)


Mulți dintre noi eșuează, dar nu pentru că nu sunt talentați, hotărâți sau pasionați, ci pentru că se abat de la drum.

Dumnezeu i-a zis profetului Habacuc: „Scrie proorocia, şi sap-o pe table, ca să se poată citi uşor!” (Habacuc 2:2). Dacă nu ai un scop bine definit, pe care să-l ai în fața ochilor tăi, tot timpul, nu vei alerga în direcția bună. După cum spunea autorul și conferențiarul motivațional Sam Horn: „E greu să-ți păstrezi scopul, dacă nu știi care este acesta!” Phil Cooke, în cartea sa „One Big Thing” (Un lucru măreț), scria: „Nu am fost niciodată un fan al celui care a inventat „politica ușii deschise.” Firește, ne dorim să fim persoane abordabile față de angajați sau față de colegii de muncă, dar la un moment dat, e timpul să închizi ușa și să-ți vezi de treabă. După următoarea întrerupere, făcută de vreun vizitator ocazional, scrie-ți pe o hârtie cât timp îți ia să te întorci la nivelul anterior de intensitate și de concentrare. Vei fi șocat să afli cât timp îți fură asta dintr-o zi!

De prea multe ori, nevoile celorlalți oameni se așază înaintea viselor noastre. De bună seamă, trebuie să ne îngrijim de copiii noștri, să ne cinstim soțiile și să ne îngrijim de responsabilitățile principale din familie, sau de la locul de muncă. Însă primul pas prin care ne putem împlini scopul vieții este să ne asumăm responsabilitățile pentru el. Asta înseamnă să-l programezi, și să „anulezi programarea” nevoilor mai mărunte ale colegilor de serviciu și ale prietenilor. Aceste angajamente zilnice ne fărâmițează timpul și fără să ne dăm seama, pierdem din vedere scopul dat de Dumnezeu. Așadar (concluzionează Phil Cooke) încetează să mai faci ce cred alții că este urgent și începe să te focalizezi pe ceea ce contează pentru Dumnezeu și pentru tine”.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 6:1-19


A te pune chezaş pentru cineva înseamnă a întări mărturia despre acea persoană că ea prezintă garanţie în dreptul angajamentelor pe care şi le-a luat. Deşi porneşte de la un sentiment aparent bun, Dumnezeu urăşte acest gen de chezăşie: în primul rând, pentru că exprimă încrederea în om, iar în al doilea rând, pentru că se angajează în mod nechibzuit viitorul, care nu-I aparţine decât Lui (Ieremia 17.5; Iacov 4.13,14).

Versetele 6-8 îi îndeamnă pe cei leneşi să facă o vizită la furnicar. Ce lecţii utile putem învăţa de la acest mic popor muncitor: hărnicie, perseverenţă, prudenţă, ordine, întrajutorare, disciplină de bunăvoie! Niciuna nu stă degeaba, iar dacă povara uneia este prea grea, o tovarăşă îi vine repede în ajutor. Să învăţăm şi noi să luăm seama la exemplele vii pe care Dumnezeu ni le pune la dispoziţie ici şi colo în creaţia Lui!

După ce am înţeles din cap. 4 şi 5 că mădularele celui credincios trebuie păzite şi sfinţite în totalitate pentru Dumnezeu (4.21-27; 5.1,2), în cap. 6 (v. 12-19) vedem cum mădularele omului firesc sunt puse în slujba răului. La fel a fost şi starea noastră pe când eram robi ai păcatului, dar am fost eliberaţi! Şi tot Romani 6.18 şi 19, care ne aminteşte acest mare adevăr, ne îndeamnă cu tărie să ne punem de acum mădularele în slujba dreptăţii, dându-le, ca roabe, pentru sfinţire.

7 Aprilie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Cât de plăcute sunt locașurile Tale, Doamne al oștirilor! Sufletul meu dorește și chiar tânjește după curțile Domnului; inima mea și carnea mea strigă după Dumnezeul cel viu … Ferice de cei care locuiesc în casa Ta; ei Te vor lăuda fără încetare! … Pentru că mai bună este o zi în curțile Tale decât o mie în altă parte. Aș vrea mai bine să stau în pragul casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutății.

Psalmul 84.1,2,4,10


Leviții (10) – O altă alegere crucială

Psalmul 84 este unul dintre cei doisprezece psalmi compuși de fiii lui Core. Core era un levit din familia lui Chehat, familie care avea misiunea să care obiectele cortului prin pustie. În Numeri 16 vedem că tatăl lor, Core, a fost instigatorul și conducătorul unei răzvrătiri împotriva rânduielii pe care Dumnezeu o instituise. Core era de părere că el, și nu Aaron, ar fi trebuit să fie mare preot, și tot el i-a influențat pe mulți rubeniți – vecini de-ai săi din tabără – pentru a se răzvrăti împotriva lui Moise, conducătorul instituit de Dumnezeu.

Core și toți cei care s-au răzvrătit împreună cu el au fost mistuiți de judecata înfricoșătoare a lui Dumnezeu. Poporul a fost avertizat să se depărteze de corturile lor, ca să nu moară împreună cu ei. „Dar fiii lui Core n-au murit”, citim în Numeri 26.11. Ei au luat partea lui Dumnezeu, nu pe a tatălui lor. Samuel și nepotul său Heman, cântărețul, s-au tras din această familie. Separarea de rău este și astăzi o necesitate absolută pentru o viață creștină fericită.

Citind psalmii pe care ei i-au scris, în special Psalmul 84, suntem cu totul recunoscători pentru alegerea pe care au făcut-o. Ei n-au căutat un loc înalt pentru ei înșiși, ci au prețuit locașul lui Dumnezeu și privilegiul de a sluji în curțile Domnului. O zi în curțile Sale, spuneau ei, era mai bună decât o mie în altă parte. Simțim și noi lucrul acesta? Este o zi petrecută în slujire pentru El mai bună decât una petrecută în distracție și în relaxare?

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide.

Matei 7.7



Stăruința tatălui în rugăciune

Un țăran credincios avea un fiu pe care îl iubea mult și se ruga zi și noapte pentru întoarcerea lui la Dumnezeu. Fiul era deseori plecat de acasă din cauza serviciului. Într-o zi era iarăși acasă. Tatăl s-a hotărât să-i vorbească despre lucrurile divine. Supărat și respingător, fiul i-a spus:

— Tată, eu nu aș vrea să-mi mai vorbești despre aceste lucruri. Ori nu-mi vei mai vorbi despre aceste lucruri, ori sunt forțat să nu mai vin pe acasă.

Foarte întristat de comportamentul fiului său, tatăl i-a spus:

— Dragul meu, departe de mine gândul să te jignesc! De aceea, în viitor nu-ți voi mai vorbi despre Isus al meu. Vreau totuși să-ți spun doar atât: Nu va trece nicio zi în care să nu mă rog pentru tine.

După câteva luni, fiul se afla iarăși la părinții lui. Dimineața, când și-a părăsit camera, a auzit din încăperea alăturată vocea tatălui său. Curios, s-a apropiat de ușa întredeschisă. Și a auzit cum tatăl lui, cu vocea tremurândă, se ruga lui Dumnezeu pentru fiul său rătăcit. Atunci, mândria inimii acelui tânăr a fost frântă. Convins de starea lui păcătoasă, el a intrat în cameră și a îngenuncheat lângă tatăl său și I-a cerut lui Dumnezeu iertare pentru vina lui.

Desigur, sunt mulți părinți credincioși care se roagă pentru copiii lor. Chiar și pentru cei ajunși la adolescență se roagă poate mama sau tata. Dumnezeu ascultă aceste rugăciuni și, la momentul potrivit, îi va determina pe acești tineri să deschidă Mântuitorului ușa inimii lor. El dorește să-i atragă la El prin dragostea Lui. Să stăruim în rugăciune pentru copiii noștri! Niciun efort nu este în zadar!

Citirea Bibliei: Deuteronom 21.10-23 · Galateni 1.1-9

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNTOARCE-TE LA DUMNEZEU – EL NU TE VA DEZAMĂGI! – Fundația S.E.E.R. România

„În mijlocul strâmtorării am chemat pe Domnul: Domnul m-a ascultat” (Psalmul 118:5)


La vârsta de douăzeci și șase de ani, Thomas a pus bazele unei edituri și a fondat Convenția Națională a Corurilor Gospel din Statele Unite. A lucrat cu câțiva dintre cei mai mari cântăreți din istoria muzicii gospel, incluzând-o pe Mahalia Jackson. Dar într-o noapte, după ce a cântat în fața unei audiențe din Saint Louis, cineva i-a înmânat o telegramă care spunea: „Soția ta tocmai a murit.” Ea murise în timpul nașterii. Thomas s-a întors degrabă acasă, în Chicago, dar fiul său nou-născut a murit și el în ziua următoare. A căzut în depresie, a evitat să se mai întâlnească cu oameni și s-a mâniat pe Dumnezeu. „Aveam impresia că Dumnezeu a fost teribil de nedrept cu mine! Nu mai doream să-L slujesc sau să mai scriu muzică gospel!” Apoi, un prieten l-a luat cu el la o școală de muzică din apropiere. În acea seară, Thomas s-a așezat la pian și a început să cânte și să se roage… Și-a vărsat inima înaintea lui Dumnezeu… și ce cuvinte minunate a rostit! „Doamne drag, ia-mă de mână, condu-mă Tu. Ajută-mă să stau în picioare, căci am obosit. Sunt un om slab, sunt epuizat; prin furtună, prin noapte, condu-mă spre lumină: Ia-mă de mână, Doamne drag și du-mă acasă!”

Thomas A. Dorsey a mărturisit că Domnul l-a vindecat în acea seară în timp ce cânta la acel pian. Și-apoi, el a continuat să compună – peste o mie de cântări!, și a devenit unul dintre cei mai influenți compozitori creștini din toate timpurile. Dar asta s-a întâmplat după ce L-a chemat pe Dumnezeu în ajutor! Și psalmistul a făcut la fel: „În mijlocul strâmtorării am chemat pe Domnul: Domnul m-a ascultat.” Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: întoarce-te la Dumnezeu, cheamă-L – și El nu te va dezamăgi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 4:20-27; 5:1-23


Simţurile celui credincios (ilustrate în aceste versete de organele vitale) trebuie să rămână în totalitate sub controlul Înţelepciunii. Această Înţelepciune, drag prieten creştin, îţi este pusă la dispoziţie de Dumnezeu (Iacov 1.5), pentru că tu ai răspunderea să-ţi controlezi urechile (v. 20), ochii (v. 21,25), picioarele (v. 26,27; vezi Psalmul 119.101), gândurile, buzele (cap. 5.2) şi, mai presus de toate, inima, centrul motor care guvernează întreaga fiinţă (v. 23). Ţine de tine ca inima să nu-ţi fie prinsă (în cursă). Câţi nu şi-au irosit viaţa şi nu au vărsat lacrimi amare, pentru că, în tinereţea lor, au lăsat să se dezvolte în ei afecţiuni care nu erau după voia Domnului…

Dacă buzele sunt poarta de ieşire a inimii, ochii sunt principala poartă de intrare. Să veghem ca ochii noştri să privească drept înainte, spre Isus, ţinta alergării credinţei (Evrei 12.2)! În felul acesta, nici-o lăcomie nu va putea găsi acces de bunăvoie în inima noastră.

Versetul 8 şi următoarele descriu mizeria celui care se lasă deturnat de „străină”, a celui care şi-a dat anii „celui nemilos” (v. 9). I-am dat şi noi deja prea mulţi ani lui Satan, înainte de convertirea noastră. Am mai dori oare să reintrăm sub stăpânirea lui…?

6 Aprilie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Gândiți-vă bine dar la Cel care a răbdat de la păcătoși așa mare împotrivire față de Sine, ca să nu obosiți, descurajându-vă în sufletele voastre.

Evrei 12.3


Câtă răbdare a arătat Domnul nostru! El a fost Adevărul perfect, în mijlocul minciunii; Dragostea perfectă, în mijlocul nerecunoștinței și a răcelii; Integritatea perfectă, în mijlocul înșelăciunii, a violenței și a fățărniciei; Credincioșia perfectă, în mijlocul trădării și a părăsirii; Sfințenia perfectă, în mijlocul unei lumi pline de depravare și de păcat; Răbdarea perfectă, în mijlocul provocărilor de tot felul.

Cel mai mare test pentru curajul unui soldat este acela de a îndura cu răbdare. Să ne ferim întotdeauna de izbucnirile de mânie, de răzvrătire și de pierderea cumpătului! Mai degrabă să manifestăm un duh de răbdare și de blândețe în mijlocul insinuărilor, atunci când motivațiile noastre sunt răstălmăcite, când reputația ne este atacată, când faptele noastre bune sunt ridiculizate și când intențiile noastre bune sunt respinse cu răceală și cu repulsie. Ce biruință asupra tendințelor naturale este să poți manifesta un duh de blândețe și de răbdare în astfel de împrejurări! „Ferice de omul care rabdă” (Iacov 1.12).

Poate suntem osteniți, expuși defăimărilor și disprețului din cauza credincioșiei față de Dumnezeu, poate ne confruntăm cu atitudinea rece și distantă a celor dragi, care nu apreciază deloc sfințenia căilor noastre, nici înălțimea scopurilor noastre. Să privim la Domnul! Să ne gândim bine la El! Ce înseamnă ostilitatea pe care o întâmpinăm noi, în comparație cu cea pe care a întâmpinat-o El? Să privim înainte către ziua arătării Domnului nostru, când motivațiile și scopurile, acum greșit înțelese, vor fi îndreptățite, iar toate calomniile și vorbirile de rău vor fi șterse definitiv. Până atunci să ne bucurăm că am fost găsiți vrednici să fim disprețuiți pentru Numele Lui (Fapte 5.41)!

J. R. MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu, zice Domnul, te voi învăța și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi; te voi sfătui, având ochiul Meu asupra ta.

Psalmul 32.8



Părerile omului și adevărurile Bibliei

Omul spune: Eu sunt rezultatul evoluției; Biblia spune: „Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său” (Geneza 1.27).

Omul spune: În ziua veseliei, bucură-te de toată bunăstarea ta; Biblia spune: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu” (Matei 6.33).

Omul spune: Banul deschide toate ușile; Biblia spune: „Iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele” (1 Timotei 6.10).

Omul spune: Cei care își fac cele mai puține probleme de conștiință sunt cei care reușesc în viață; Biblia spune: „Fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu” (Romani 14.12).

Omul spune: Sănătatea este fericirea; Biblia spune: „Ferice de omul … care își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui” (Psalmul 1.1,2).

Omul spune: Prin fapte bune putem câștiga cerul; Biblia spune: „Omul nu este îndreptățit prin faptele legii, ci numai prin credința în Isus Hristos” (Galateni 2.16).

Omul spune: Nu poți fi sigur de faptul că vei avea viața veșnică; Biblia spune: „Cine crede în Fiul are viața veșnică” (Ioan 3.36).

Citirea Bibliei: Deuteronom 21.1-9 · Matei 28.11-20

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ROAGĂ-TE CU ÎNCREDERE! – Fundația S.E.E.R. România

„Îndrăzneala pe care o avem la El…” (1 Ioan 5:14)


Nu-i așa că uneori rostim rugăciuni care au la bază cuvântul „numai”? Spunem: „Te rugăm numai să ne ocrotești” sau „Numai, îngrijește de noi!” „O, dacă ne-ai ajuta numai în situația asta, am fi foarte mulțumitori!” „Numai scapă-ne, Doamne!” E ca și cum am spune: „Doamne, nu-mi place să te deranjez cu asta, numai că… n-am încotro!” Pare o rugăciune pioasă, plină de smerenie, dar în realitate demonstrează o lipsă de credință și de încredere în apropierea de Dumnezeu. În plus, nu este biblică! Biblia spune:

„Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16).

„Dacă nu ne osândește inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:21-22).

„Îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne
ascultă, orice i-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut” (1 Ioan 5:14-15).

„Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava…” (Efeseni 3:20-21).

„Dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” (Matei 7:11).

În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, te poți apropia de Tatăl tău ceresc plin de încredere, știind că indiferent de ce ai nevoie, El Se va îngriji de tine!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 4:1-19


Copilul cu părinţi creştini începe să dobândească noţiunile elementare ale înţelepciunii lui Dumnezeu din familie. Negarea, dispreţuirea sau abandonarea (v. 2) „învăţăturii bune” primite în casa părintească sunt tot atâtea atitudini care nu pot fi binecuvântate şi prea adesea ele constituie punctul de lansare în pierderea mărturiei în viaţă (comp. v. 10 cu Exod 20.12).

Tatăl va face cunoscut copiilor adevărul Tău” (Isaia 38.19). Învăţătura creştină este în responsabilitatea capului de familie. Adesea tatăl le transmite copiilor săi ceea ce, la rândul său, el însuşi a primit de la părinţii săi (Psalmul 78.4-6). Solomon, scriitorul inspirat al Proverbelor, îşi amintea, cu siguranţă, de cele din urmă cuvinte ale tatălui său, David (v. 3; 1 Împăraţi 2.1-3).

Versetele 11-13 ne instruiesc cu privire la umblare, în timp ce v. 14-19 cuprind amănunte cu privire la cale. Ne este descrisă cărarea celor răi tocmai pentru a şti să o evităm şi pentru a porni cu hotărâre pe cărarea celor drepţi. Aceasta este „ca lumina strălucitoare, care luminează tot mai mult, până când ziua e deplină (v. 18). Înţelepciunea este un domeniu în care, în mod normal, se progresează puţin câte puţin (comp. Luca 2.52). Oprirea din această creştere, cauzată de o conştiinţă aflată într-o stare rea, este, în schimb, un lucru anormal.

Fie ca v. 18 să poată rezuma viaţa fiecăruia dintre noi!

5 Aprilie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Întâi mulțumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toți, deoarece credința voastră este vestită în toată lumea.

Romani 1.8


Dragostea se ostenește neîncetat să scoată în relief ceea ce este bun în celălalt. Și în această privință, ca și în multe altele, Pavel era cu adevărat un imitator al Domnului. Poziția și importanța Romei, ca centru al puternicului imperiu roman din acele zile, face de la sine înțeles faptul că vestea despre credincioșia sfinților de acolo în mijlocul diferitelor persecuții din afară și încercări din interior se răspândise în întreaga lume – tot așa cum și cea despre credința tesalonicenilor era cunoscută în toate orașele din Ahaia și Macedonia – astfel că nu a mai fost nevoie ca apostolul să spună ceva despre ea. Pentru aceasta Îi mulțumea apostolul Dumnezeului său, iar cu cât o făcea mai mult și cu cât îi purta pe inima sa cu dragoste arzătoare și rugăciune necurmată pe credincioșii din Roma (împreună cu mulți alții), cu atât devenea mai profundă și mai puternică dorința sa de a-i vedea și de a le face parte de vreun dar spiritual de har pentru a-i întări în credință (versetele 9-11).

Ce schimbare avusese loc în acest om! Odinioară un reprezentant fanatic al legii, disprețuitor și defăimător al Numelui lui Isus și un dușman înfocat al ucenicilor Săi – astăzi un vestitor al harului descoperit în Isus, neobosit, plin de dragoste, un om al credinței care lucrează prin dragoste, un rob al lui Isus Hristos, care în osteneli și lupte, în suferințe și necazuri se „cheltuia” cu totul pentru alții și care, cu cât iubea mai mult, cu atât era mai puțin iubit. Acesta era omul – și s-ar putea spune multe despre el – care dorea nespus de mult ca „măcar acum, în sfârșit, prin voia lui Dumnezeu să fie atât de fericit„, să poată veni la ei în Roma (versetul 10). Într-adevăr, dacă a existat vreodată un om care să se preocupe cu întreaga inimă de binele spiritual al turmei lui Hristos, atunci Pavel a fost acela. Parcă involuntar ne scapă de pe buze o rugăciune: «Doamne, ajută-ne să învățăm de la el! Ajută-ne să fim imitatori ai lui, așa cum el a fost imitator al Tău!».

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Spuneți celor invitați: Iată, am pregătit ospățul meu; juncile și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata. Veniți la nuntă! Dar, fără să le pese, ei au plecat.

Matei 22.4,5



Toate sunt gata, veniți!

Aceasta este vestea cea bună de la Dumnezeu. Mulți oameni se străduiesc să devină potriviți pentru cer și încearcă să țină poruncile, să fie religioși, să facă fapte bune și să ducă o viață cinstită. Faceți parte din această categorie de oameni? Ascultați ce spune glasul harului: „Toate sunt gata”! Toate pregătirile noastre sunt „o haină mânjită”. Dumnezeu a făcut tot ce trebuia la Golgota. Mielul lui Dumnezeu a fost jertfit, Fiul lui Dumnezeu a fost în focul judecății din cauza păcatului nostru și a împlinit ceea ce noi nu puteam face. El a satisfăcut pe deplin toate cerințele unui Dumnezeu sfânt și drept cu privire la păcat.

De aceea, totul este pregătit. Prin acceptarea acestei lucrări, suntem primiți de Dumnezeu și obținem multe binecuvântări în Acela care a murit pentru noi. Așadar, să renunțăm la toate străduințele noastre, căci „toate sunt gata”. Să venim la Domnul Isus, pe care Dumnezeu L-a dat și prin care a pregătit calea mântuirii pentru a ne face fericiți!

Ce cuvinte usturătoare: „Dar, fără să le pese, ei au plecat”! În ce ne privește, să nu facem așa! Dacă până astăzi nu am dat curs invitației lui Dumnezeu, să facem acest lucru acum, cu grăbire, fără să mai șovăim. Să nu lăsăm să treacă pe lângă noi harul măreț! Să dăm ascultare chemării Mântuitorului și să nu ne mai agățăm de lucrurile trecătoare ale acestei lumi, care se îndreaptă spre judecată. Apostolul Iacov spune în epistola lui: „Judecătorul este chiar la ușă”. Timpul harului va lua sfârșit. Soarele harului strălucește de două mii de ani, dar ziua mântuirii se apropie de sfârșit. De aceea omul trebuie să se grăbească să fie salvat, până nu vine noaptea, când îl învăluie întunericul.

Citirea Bibliei: Deuteronom 20.10-20 · Matei 28.1-10

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVĂȚÂND DIN GREȘELILE ALTORA (4) – Fundația S.E.E.R. România

„Părul capului lui a început iarăşi să crească.” (Judecători 16:22)


Biblia surprinde și acest detaliu semnificativ din biografia lui Samson: „părul capului lui a început iarăşi să crească.” Procesul de înnoire, de refacere – începuse! Samson s-a pocăit, Dumnezeu i-a redat puterea, așa că și-a încheiat viața cu un act de eroism care ne inspiră. Poate ai impresia că ai greșit atât de tare, încât Dumnezeu nu te va mai iubi și nu te va mai folosi vreodată! Adu-ți aminte de Samson! Dumnezeu nu l-a abandonat niciodată, și El nu te-a abandonat nici pe tine. El îți vede potențialul și n-a uitat de ce te-a făcut: ai fost creat pentru lucruri mărețe. Numai când te muți în centrul voii lui Dumnezeu, descoperi motivul pentru care ai fost creat, menirea ta. În acel moment, lucrurile vor începe să se aranjeze.

Samson face parte din galeria celebrităților lui Dumnezeu – pleiada oamenilor cu o credință mare, detaliată în Evrei 11 – iar acest lucru este încurajator pentru noi. De ce? Pentru că Dumnezeu poate lua o persoană care pare a fi un ratat total și o poate folosi pentru a săvârși lucruri mari. Dacă ar folosi numai persoane perfecte, nu s-ar face nimic niciodată. Din contră, El folosește oameni obișnuiți, plini de slăbiciuni și care eșuează uneori. Așadar, ce trebuie să faci tu, dacă ești un Samson? Predă-ți viața Domnului. Dă-i Lui toate cioburile și lasă-L pe El să le pună laolaltă. El îți poate da puterea să te eliberezi de lucrurile care te țin legat și care Îl împiedică pe Dumnezeu să lucreze în viața ta.

Numai Dumnezeu îți cunoaște potențialul și nu-l vei atinge de unul singur niciodată. Trebuie s-o faci prin puterea Sa – așa că permite-I să înceapă chiar de astăzi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 3:21-35


Învăţăturile Înţelepciunii trebuie reţinute! Acest lucru va fi benefic în primul rând pentru viaţa sufletului meu. Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu (Luca 4.4). Ele îmi vor fi o adevărată podoabă a harului „pentru gâtul meu (v. 22; cap. 1.9; cap. 4.9); mersul îmi va fi întărit ziua, iar noaptea mă voi putea odihni în siguranţă. Somnul îmi va fi dulce (v. 24). De unde atunci şovăirile şi judecăţile greşite, care mă fac să mă poticnesc chiar şi ziua? De unde temerile şi frământările interioare, care mă asaltează uneori şi noaptea? Acestea apar pentru că am pierdut din vedere învăţăturile Domnului; am abandonat simpla încredere în El (v. 26), alegând să raţionez după mintea mea.

În al doilea rând, Dumnezeu, care-mi cunoaşte inima egoistă, îmi aminteşte şi care-mi sunt îndatoririle faţă de aproapele meu (v. 27; Luca 6.30). Pentru că sunt copilul Lui, El aşteaptă de la mine o îndreptare totală, fără cel mai mic compromis în fapte, cuvinte sau intenţii. Blândeţea şi bunătatea sunt virtuţi de care lumea profită pentru a-l jefui pe creştinul care le manifestă, dar cel credincios nu va fi niciodată în pierdere, pentru că Dumnezeu dă un mai mare har, după cum anunţă Iacov, citând v. 34 (Iacov 4.6).

4 Aprilie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Deci Pilat, auzind cuvintele acestea, L-a dus afară pe Isus și s-a așezat pe scaunul de judecată, în locul numit „Pardosit cu pietre”, iar în evreiește: „Gabata”.

Ioan 19.13


Trei cuvinte aramaice (2) – Gabata: Locul înălțat

Gabata era locul unde Pilat judeca, în calitatea sa de guvernator. Cuvântul „Gabata” înseamnă „loc înălțat” sau „înălțime”. Ce scenă ne este prezentată aici! Unul dintre marii conducători ai pământului șade în locul său înălțat, pentru a-L judeca pe smeritul Fiu al Omului…! Ca reprezentant al Cezarului, Pilat era cel mai puternic om din Iudeea. Istoria seculară și Scriptura ne arată că el și-a exercitat autoritatea în cel mai brutal mod (Luca 13.1).

Cazul pe care îl judeca acum era diferit de tot ceea ce întâlnise înainte. Pilat era în mod vădit tulburat de Persoana și de atitudinea lui Hristos și căuta o cale să-L scape (Ioan 19.8). Totuși – atunci, ca și acum – au primat considerentele de ordin politic, și nu dreptatea. Cuvintele lui Pilat încă răsună de-a lungul veacurilor: „Nu știi că am autoritate să Te eliberez și am autoritate să Te răstignesc?” (Ioan 19.10). Totuși Domnul îi spune lui Pilat că n-ar fi avut nicio autoritate asupra Lui, dacă nu i-ar fi fost dată de sus. Pilat nu știa că Cel care stătea atunci înaintea Lui avea – într-o zi viitoare – să judece morții, „mari și mici” (Apocalipsa 20.11,12). Pilat a fost un om important după socoteala lumii, însă autoritatea pe care o avea îi era dată de Dumnezeu (Romani 13.1).

Iar conducătorii lumii acesteia, din numărul cărora este și Pilat, vor da socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru felul în care și-au folosit autoritatea. Atunci vor cunoaște că Cel care S-a smerit pe Sine ca nimeni altul a fost înălțat cel mai sus; și vor trebui să mărturisească faptul că El este Domn, „spre gloria lui Dumnezeu Tatăl” (Filipeni 2.6-11). Cei bogați și puternici pot încălca deseori dreptatea, însă, în ziua aceea, niciunul nu se va putea sustrage judecății prin poziția sau prin averea lui.

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult, pentru ca, după cum păcatul a stăpânit prin moarte, tot așa și harul să stăpânească prin dreptate, dând viața veșnică prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Romani 5.20



Păcatul omului și dragostea lui Dumnezeu

Crucea de pe Golgota răspunde o dată pentru totdeauna la orice întrebare cu privire la bine și la rău.

• Acolo a avut loc lupta decisivă între Satan și Domnul Isus. Dușmanul a folosit toate mijloacele împotriva lui Isus Hristos, dar a avut parte de o înfrângere rușinoasă. Prin moartea Sa, Mântuitorul i-a luat morții întreaga putere de a stăpâni.

• La cruce s-a arătat păcatul în toată răutatea sa. Dumnezeu a condamnat păcatul în Fiul Său.

• Odată cu răstignirea Fiului lui Dumnezeu, oamenii s-au revoltat împotriva Creatorului lor. Totuși Dumnezeu, în dragostea Sa nemărginită, L-a dat la moarte pentru acești păcătoși pe singurul Său Fiu.

În grădina Ghetsimani, Isus Hristos le-a spus celor care doreau să-L prindă: „Acesta este ceasul vostru și puterea întunericului” (Luca 22.53). Dumnezeu a permis oamenilor să pună mâna pe Fiul Său și să-L răstignească. În grădina Ghetsimani bătea atunci ceasul oamenilor. Sub conducerea lui Satan, ei și-au arătat acolo toată răutatea și stricăciunea lor.

Pe Golgota bătea ceasul lui Dumnezeu. Acolo Domnul Isus a pus în lumină toate atributele divine. În moartea Sa, El a arătat cât de sfânt și de drept, dar și cât de îndurător și de milos este Dumnezeu. Lucrarea Sa de salvare arată deslușit că dragostea lui Dumnezeu întrece cu mult păcatul oamenilor.

Citirea Bibliei: Deuteronom 19.15-20.9 · Matei 27.55-66

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVĂȚÂND DIN GREȘELILE ALTORA (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Acest copil va fi închinat lui Dumnezeu din pântecele maicii lui, până în ziua morţii lui” (Judecători 13:7)


Când refuzi să-L iei pe Dumnezeu în serios, nu faci decât să-ți creezi necazuri cu mâna ta. Îngerul care a anunțat nașterea lui Samson a spus că el va fi nazireu… adică Samson trebuia să fie consacrat voii și slujirii lui Dumnezeu. Samson însă a fost neglijent cu viața sa spirituală. S-a rugat numai când era la strâmtoare. Era o persoană impulsivă; făcea doar ce avea chef să facă. Cu alte cuvinte: „și-a luat nasul la purtare.” Adevărul este că ne-am scuti de multe probleme și de multă suferință, dacă ne-am opri și L-am ruga pe Dumnezeu să ne dea călăuzire. Samson s-a întors la Dumnezeu numai când s-a aflat în necaz. Iar acest lucru se numește „creștinism oportunist”.

Noi ne rugăm: „Doamne, dacă mă scapi din această încercare, promit să-mi trăiesc viața în conformitate cu voia Ta de acum încolo.” Dar iată o întrebare: Este Dumnezeu pentru tine doar o oportunitate? Când situația se agravează și te afli la ananghie, te întorci la El cu disperare… dar când totul merge bine, Îl ignori?

Numai când a fost prins de filisteni, când i s-au scos ochii și a fost pus să macine grâu la moară, ca o vită de povară, citim despre Samson că s-a întors la Dumnezeu și s-a rugat. Ce fel de viață ar fi avut Samson dacă ar fi fost ascultător, și s-ar fi rugat constant? De ce a așteptat până când totul s-a năruit, ca să se întoarcă la Dumnezeu? În viața ta nu trebuie să fie așa!

Psalmistul a spus (Psalmul 128:1-2): „Ferice de oricine se teme de Domnul, şi umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit, şi-ţi merge bine.”

Lecția de azi: condiția împlinirii, a fericirii, este temerea de Domnul!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 3:1-20


Pentru tine, tânăr credincios, răsună aceste cuvinte pline de dragoste ale Tatălui ceresc: Fiul meu, nu uita…” (v. 1). Expresia „fiul meu se repetă de paisprezece ori în cap. 1-7. Citându-le evreilor Proverbe 3.11,12, apostolul va fi obligat să le spună: „Aţi uitat de tot îndemnul care vă vorbeşte ca unor fii… (Evrei 12.5,25). În ce ne priveşte, să luăm bine seama la avertismentele pe care le găsim în aceste capitole, gândindu-ne la Cel care ni le adresează.

Bunătatea şi adevărul sunt de nedespărţit: ele corespund perfect naturii Dumnezeului dragostei şi al luminii. Şi, pentru că noi suntem copiii acestui Dumnezeu, se cuvine să gravăm bunătatea şi adevărul pe inimile noastre (v. 3)!

Există o pricepere care se caută prin rugăciune (am învăţat aceasta din cap. 2): este priceperea prin care Duhul Sfânt ne ajută să pătrundem gândurile lui Dumnezeu: ferice de toţi cei care o găsesc (v. 13)! Însă există şi una în care nu am voie să-mi pun încrederea: este propria mea pricepere (v. 5). Nu pot în acelaşi timp să mă sprijin şi pe priceperea mea şi să mă încred şi în Dumnezeu din toată inima; să urmez şi raţionamentele mele… şi instrucţiunile de sus. Nu fiţi înţelepţi în ochii voştri, recomandă Romani 12.16, reluând v. 7 din capitolul nostru.

3 Aprilie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și hrana lui zilnică, întreținerea lui permanentă, îi era dată de către împărat în fiecare zi, în toate zilele vieții sale.

2 Împărați 25.30


Resursa zilnică pentru nevoile noastre (1)

Acest verset ne spune că lui Ioiachin, fostului împărat al lui Iuda, luat captiv de către Nebucadnețar, hrana zilnică îi era dată. Într-un fel asemănător, și noi primim fiecare hrană zilnică de la Dumnezeul și Tatăl nostru, pentru nevoile spirituale pe care le avem. Am dori să privim la câteva versete din Noul Testament care vorbesc despre ceea ce El ne oferă din resursele Sale. Mai întâi însă este nevoie să înțelegem că Dumnezeu dorește să simțim nevoia după ceea ce El este gata să ne ofere. Acesta este unul dintre scopurile încercărilor, mari sau mici, fiindcă în astfel de momente recunoaștem că avem nevoie de ajutorul Lui și venim la El pentru a primi rezolvare. Apostolul Pavel le-a împărtășit filipenilor ceea ce el însuși învățase din experiență: „Iar Dumnezeul meu vă va împlini orice trebuință, potrivit bogățiilor Sale, în glorie, în Hristos Isus” (Filipeni 4.19). La fel ca în versetul din 2 Împărați, resursele pe care le primim de la Tatăl nostru sunt „permanente”, fiindcă nu se epuizează niciodată, și sunt pentru toate zilele vieții noastre (nu va exista nicio zi în care El să ne neglijeze).

Înțelepciune – Iacov 1.5: „Iar dacă vreunul dintre voi este lipsit de înțelepciune, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu dărnicie și nu reproșează, și i se va da”. Ne lipsește înțelepciunea? Avem o decizie de luat și nu știm ce să facem? Poate avem înainte două căi și nu știm care este cea după voia lui Dumnezeu. Niciuna dintre ele nu este păcătoasă sau egoistă, căci atunci nici n-ar fi nevoie să ne rugăm, ci amândouă par să fie pentru slava lui Dumnezeu. Ce facultate voi urma? Ce loc de muncă voi alege? Tatăl nostru poate să ne dea înțelepciunea necesară pentru a face alegerea potrivită.

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Întăriți-vă deci mâinile obosite și genunchii slăbiți; croiți cărări drepte pentru picioarele voastre, pentru ca cel care șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat.

Evrei 12.12,13



De la competiție la solidaritate

În finala probei de 400 de metri de la Jocurile Olimpice pentru sportivii cu handicap participau șase alergători pentru a obține medalia de aur. Fiecare participant avea câte un alt handicap. Implicare și voință existau, dar cu siguranță nu arăta totul la fel de elegant ca la olimpiadele „adevărate”.

Deodată, alegătorul din frunte a căzut la pământ. Ce a făcut atunci atletul din spatele lui? El nu a alergat pe lângă cel căzut, ci s-a aplecat și l-a ajutat să se ridice. Cu greu au pornit mai departe împreună. Toți ceilalți alergători au făcut la fel. Niciunul nu a luat-o înainte. Braț la braț, toți cei șase sportivi au ajuns la linia de start!

Într-o fracțiune de secundă, acești sportivi au trecut de la competiție la solidaritate, uitând de antrenamentul dur, de medalii, de onoare, de lupta pentru victorie. În schimb, au dat un frumos exemplu de profundă legătură prietenească.

Creștinii sunt pe calea spre cer. Pe de o parte, ei aleargă concentrându-se asupra țintei. Pe de altă parte, nu vor să-i ignore pe ceilalți creștini care aleargă împreună cu ei. Mulți se luptă cu o povară sau cu un handicap. Unele probleme sunt vizibile, ca în cazul alergătorilor de la Jocurile Paralimpice. Alții sunt extenuați de necazuri ascunse, pe care le țin departe de privirile celorlalți, sub o fațadă radioasă.

Porunca Domnului este clară: „Purtați-vă sarcinile unii altora și astfel veți împlini legea lui Hristos” (Galateni 6.2). Să ne ajutăm unii pe alții și să alergăm împreună spre ținta cerească!

Citirea Bibliei: Deuteronom 19.1-14 · Matei 27.39-54

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVĂȚÂND DIN GREȘELILE ALTORA (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!” (Proverbele 1:10)


Când îți alegi prieteni nepotriviți, îți cauți necazul cu lumânarea. Un înțelept a spus: „Dacă vrei să te înalți cu vulturii, nu mai alerga alături de curcani!” În cele din urmă vei deveni ca aceia cu care îți petreci majoritatea timpului; de aceea este important să-ți alegi prietenii cu atenție. Psalmistul a exclamat: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi…” (Psalmul 1:1). Samson a dezvoltat relații nesănătoase și ele l-au condus pe o cale greșită.

Așadar, iată o întrebare pentru tine: Te împiedică prietenii tăi să trăiești 100% pentru Dumnezeu? Te doboară sau te ridică? Când ești cu ei, îți dai seama că trebuie să te conformezi unor lucruri care îți lezează conștiința și convingerile, și care te vor face să te simți inconfortabil și vinovat, dacă le vei face? Cartea Proverbelor ne avertizează în mod repetat cu privire la tovărășiile nepotrivite: „Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!” (Proverbele 1:10) Expunerea constantă la atitudini și valori greșite va aduce consecințe nefaste în viața ta. Întotdeauna e mai ușor să tragi pe cineva în jos, decât să-l ridici. Așadar, ce fel de prieteni ar trebui să păstrezi? Categoric, pe aceia care scot tot ce e mai bun din tine, care te încurajează și fac din tine un om mai bun.

„Dar nu ar trebui să iubim pe toată lumea?” poate vei întreba. Ba da, dar nu trebuie să ți-i faci prieteni, să te bizui pe ei, să-i asculți, să te deprinzi cu căile lor greșite și să devii ca ei. Când vorbim de alegerea prietenilor, iată porunca biblică după care trebuie să trăiești (Psalmul 119:63): „Sunt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine, şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.” Așa să ne ajute Dumnezeu!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 2:1-22


Înainte de a lua în mâini” educarea „fiului”, Înţelepciunea îi testează înclinaţiile: este „fiul” hotărât să se lase învăţat, pentru a găsi cunoştinţa lui Dumnezeu? (v. 5); se supune el de bunăvoie disciplinei din această „şcoală”?; pentru că, în adevăr, nicio învăţătură nu este profitabilă dacă nu este însoţită de dorinţa de a dobândi cunoştinţă şi nici dacă lipseşte conştientizarea importanţei ei. În felul acesta ne putem explica cum se poate întâmpla ca un şcolar rău să devină dintr-o dată un bun elev: se schimbă brusc din momentul când ajunge să înţeleagă că viitorul lui depinde de munca lui.

Înţelepciunea şi priceperea ni se oferă ele însele. Dumnezeu nu limitează darurile Duhului Său (Ioan 3.34). În acelaşi timp însă, noi trebuie să le urmărim, să le căutăm activ prin rugăciune (v. 3; comp. cu 1 Corinteni 14.1). Versetele 1-4 îl invită pe cel credincios să facă un efort înşeptit: dacă vei primi cuvintele…, păstra poruncile…, pleca urechea…, îndrepta inima…, striga…, căuta…, cerceta… Într-adevăr, dacă inima noastră nu este angajată ferm şi personal, cea mai bună educaţie nu ne va putea păzi mult timp (v. 10,11; vezi Daniel 1.8). Tendinţa noastră va fi să ne adaptăm mediului în care ne vom afla: vom fi la discreţia influenţelor negative (v. 1222); şi, de asemeni, ziua plecării de acasă ar putea marca o întorsătură fatală pentru noi (citiţi 1 Corinteni 15.33).

2 Aprilie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile.

Cântarea Cântărilor 2.15


Știm cu toții că vulpile mici nu rămân mici. Ele cresc, în timp ce strică viile, și devin vulpi mari. Există multe feluri de vulpi care doresc să strice via Domnului, atacându-i pe cei care lucrează în această vie. Imaginea viei ne este familiară din parabolele Domnului Isus. Ea face referire la lucrarea Domnului, pe care El ne-a încredințat-o.

Una dintre aceste vulpi este ispita sexuală. Ea este extrem de periculoasă, fiindcă îl poate distruge pe lucrător și lucrarea lui. De aceea, atunci când apostolul Pavel i-a dat instrucțiuni lui Timotei și i-a spus să-i trateze pe bătrâni ca pe niște tați, pe femeile bătrâne ca pe niște mame, pe tineri ca pe niște frați, cu privire la femeile tinere, el spune: „ca pe niște surori, cu toată curăția” (1 Timotei 5.1,2). Împăratul Solomon a vorbit mult despre acest păcat în proverbele sale – „Să nu ți se abată inima pe căile ei, să nu rătăcești pe cărările ei. Pentru că ea a doborât pe mulți, rănindu-i, și toți cei uciși de ea au fost puternici” (Proverbe 7.25,26). El văzuse prea bine ce i se întâmplase tatălui său, precum și tragedia care a urmat pentru el și pentru familia sa.

Deși credinciosul poate fi în final restabilit în părtășia cu Domnul, dacă își mărturisește păcatul și dacă se pocăiește și se smerește cu adevărat, totuși lucrarea lui poate suferi pentru tot restul vieții sale. Viața socială de azi și starea morală joasă din lume permit ca această vulpe să strice ușor via noastră. Însă Îi mulțumim lui Dumnezeu că cel credincios are Duhul Sfânt locuind în el, iar prin Duhul Sfânt, el poate da morții faptele și dorințele cărnii. Pe măsură ce privim la Domnul Isus și suntem hrăniți din Cuvântul Său, Cel care este în noi Se va dovedi mai mare decât toată puterea lui Satan și a cărnii.

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Aveți credință în Dumnezeu!

Marcu 11.22



A crede în Dumnezeu și a-L crede pe Dumnezeu

A crede în Dumnezeu înseamnă, mai întâi, să crezi că El există cu adevărat. În Biblie ni se cere să credem că Dumnezeu există, chiar dacă nu-L putem vedea. Dar această credință în Dumnezeu cuprinde mai mult: dacă credem în Dumnezeul cel viu, suntem dispuși să ne supunem autorității Sale. Atunci recunoaștem dreptul Său de a decide asupra vieților noastre. Noi suntem datori să-I dăm socoteală pentru tot ceea ce facem.

A-L crede pe Dumnezeu înseamnă a considera adevărat ceea ce spune El. Dumnezeu ne-a comunicat gândurile Sale în Biblie. Dacă Îl credem pe Dumnezeu, recunoaștem această carte ca fiind Cuvântul Său scris și deci o autoritate divină. Dumnezeu i-a inspirat, prin Duhul Său, pe scriitorii cărților Bibliei și astfel putem fi siguri că avem în mână adevărul divin.

Adevărul biblic nu este lingușitor pentru noi, oamenii: „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și a oricărei nedreptăți a oamenilor, care înăbușă adevărul în nedreptate” (Romani 1.18). Dumnezeul cel sfânt trebuie să pedepsească păcatul și nedreptatea. Judecata va veni în curând asupra tuturor celor care nu și-au rezolvat problema cu Dumnezeu. Acum, Dumnezeu încă mai așteaptă și „dorește ca niciunul să nu piară, ci ca toți să vină la pocăință” (2 Petru 3.9).

Să privim realitatea în față și să ne întoarcem la Dumnezeu, mărturisindu-ne păcatele înaintea Sa! Dumnezeu așteaptă să venim la El, ca să ne poată elibera din lanțurile lui Satan. Numai brațul Lui o poate face!

Citirea Bibliei: Deuteronom 18.1-22 · Matei 27.27-38

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVĂȚÂND DIN GREȘELILE ALTORA (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc… de Samson…” (Evrei 11:32)


Samson a avut un potențial incredibil, dar nu a știut să-l valorifice corect. Cum asta? Din mai multe motive. El nu a reușit să-și controleze pornirile. A fost puternic din punct de vedere fizic, dar slab din punct de vedere moral. Apoi, a trecut cu vederea principiile lui Dumnezeu în mod deliberat, iar viața sa a devenit un ciclu de eșecuri… din care n-a învățat nimic – și a continuat să facă aceleași greșeli la nesfârșit. Pentru el era un fel de joc: „Cât de tare mă pot apropia de foc, fără să mă ard?” Dalila, o prostituată filisteană care l-a prins în mreje, l-a presat continuu să-i spună care este sursa puterii sale, și de fiecare dată s-a apropiat și mai mult de adevăr. Samson s-a jucat cu ispita, jucându-se cu Dalila – și în cele din urmă „s-a ars”!

Și noi facem la fel când spunem lucruri precum: „Ce rău poate să-mi facă?… doar de data asta!” Adevărul este că niciunul dintre noi nu-și plănuiește eșecul. Eșecul vine de la sine – și treptat. E un proces pas cu pas, pe măsură ce devenim tot mai slabi. Viața noastră nu se năruie într-o zi. Problemele se adună în timp, deoarece refuzăm să învățăm din greșeli. S-ar putea să spui: „Dar acesta este un domeniu din viața mea pe care nu-l pot controla! Așa sunt eu!” Răspuns greșit! Vrei să știi răspunsul corect? „El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin.” (Isaia 40:29).

În cele din urmă, Samson s-a întors la Dumnezeu, iar Domnul a rupt ciclul eșecurilor, i-a dat puterea să facă ceea ce trebuie, și l-a făcut învingător.. chiar dacă a plătit cu viața! Dumnezeu va face și din tine un biruitor – când te vei întoarce la El!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 1:20-33


Înţelepciunea şi-a luat ca obligaţie educarea fiilor ei (a ucenicilor ei), însă, în aceeaşi măsură, ea se îndreaptă şi spre cei din afară, pentru a-i invita şi pe alţii să devină ucenici. Dumnezeu nu a dat Cuvântul Său numai pentru îndrumarea (sau: instrucţia, corectarea, disciplinarea, atenţionarea) celor credincioşi. Biblia este în acelaşi timp Evanghelia harului, care le arată celor neconvertiţi calea mântuirii. Priviţi Înţelepciunea <şi prin ea pe Domnul Isus> cum caută cu stăruinţă sufletele, pretutindeni pe unde sunt ele rătăcite! Sunt cunoscute acele locuri zgomotoase, în care lumea petrece pentru a uita, mai cu seamă dacă le vom fi frecventat şi noi înainte de întoarcerea noastră la Dumnezeu. Pentru a-Şi face auzit glasul peste toată această gălăgie, Înţelepciunea strigă (comp. cu Ioan 7.37 şi 12.44); şi acest Cuvânt pe care Dumnezeu îl vesteşte pretutindeni are un dublu efect: mântuire pentru unii şi condamnare pentru alţii (comp. cu Fapte 17.3234).

Pentru cei care refuză să asculte (şi, vai, sunt numeroşi aceştia), aceeaşi voce care astăzi face să răsune chemarea stăruitoare a harului va deveni într-o zi ironică şi cutremurătoare (v. 26). Atunci va fi prea târziu (comp. v. 28 cu Amos 8.12). Însă cei care ascultă vor locui în siguranţă, fără să se teamă de judecată (v. 33), şi vor fi beneficiarii promisiunii din v. 23: „Voi revărsa Duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele…”

1 Aprilie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Stăruiți în rugăciune, veghind în ea cu mulțumire, rugându-vă totodată și pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o ușă a Cuvântului, ca să vorbim taina lui Hristos, pentru care și sunt legat, ca s-o fac cunoscut așa cum trebuie să vorbesc.

Coloseni 4.2-4


O ușă deschisă (2)

Iată un subiect excelent pentru adunarea de rugăciune: să cerem ca Dumnezeu să deschidă o ușă celor care predică și dau învățătură din Cuvântul lui Dumnezeu; și, de asemenea, să cerem ca acest Cuvânt să fie prezentat în cel mai clar mod cu putință.

Pavel era obișnuit să caute uși care fuseseră deschise de Dumnezeu. El a văzut una în Efes, deși era însoțită de multă împotrivire (1 Corinteni 16.9). Într-o altă ocazie, el a amintit de sosirea sa în Troa, unde Domnul îi deschisese o ușă (2 Corinteni 2.12). Deși aceasta era o oportunitate, Pavel nu era liniștit în duhul său, fiindcă nu-l găsise acolo pe Tit, cu vești de la corinteni, și de aceea n-a rămas mult în acea cetate. Totuși, el știa că o ușă îi fusese deschisă. Acum Pavel le scrie colosenilor, din închisoarea de la Roma, și ne-am fi așteptat ca el să se roage ca Dumnezeu să-i deschidă o ușă pentru a ieși din închisoare, însă nu această ușă o căuta el mai întâi. El a căutat mereu un prilej de a vorbi despre Hristos. Cealaltă parte a cerinței lui Pavel era ca el să poată prezenta taina așa cum trebuia să vorbească. Când Dumnezeu ne deschide o ușă pentru lucrare, trebuie să fim pregătiți să o folosim. Dorința lui Pavel după îndrăzneală (Efeseni 6.18-20) se potrivește bine cu acest pasaj din Coloseni.

Mai târziu, Domnul Isus S-a prezentat ca fiind „Cel care deschide și nimeni nu poate să închidă” și le-a spus credincioșilor fideli: „Ți-am pus înainte o ușă deschisă și nimeni nu poate să o închidă” (Apocalipsa 3.7,8). În slujirea noastră pentru Domnul trebuie să fim atenți să nu încercăm să ne deschidem singuri uși, ci mai degrabă să ne rugăm ca Domnul să le deschidă pentru noi și să ne conducă prin ele.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Poate cineva să stea într-un loc ascuns, încât să nu-l văd Eu? zice Domnul.
Căci El vede până la marginile pământului, zărește totul sub ceruri.

Ieremia 23.24; Iov 28.24



Dumnezeu vede totul

Deși mama i-a interzis să folosească foarfeca bună, Lena a luat-o din sertar fără să ceară voie. Dorea să taie o foaie de hârtie. Deodată, Lena a observat că a tăiat fața de masă. A pus repede foarfeca în sertar, a aruncat hârtia la coșul de gunoi, s-a retras în camera ei și s-a ascuns sub pătură. Când mama a observat fața de masă tăiată, a căutat-o pe fiica ei. A venit la ea în cameră, a ridicat pătura și a întrebat-o: „Lena, ce ai făcut?”.

Biblia relatează cum Adam și Eva, primii oameni, au încălcat porunca lui Dumnezeu. Ei au mâncat din rodul pomului cunoștinței binelui și răului. Imediat au știut că sunt vinovați înaintea lui Dumnezeu. Deoarece s-au temut de El, ei s-au ascuns. Dar Dumnezeu i-a găsit și l-a tras la răspundere mai întâi pe Adam. Apoi s-a adresat femeii: „Ce ai făcut?” (Geneza 3.1-13)

Și astăzi, mulți oameni se ascund de Dumnezeu. Unii încearcă să-L ocolească, tăgăduindu-I existența. Alții se ascund în spatele toleranței omenești față de rău, considerând astfel că pot scăpa de pedeapsă.

Dar Dumnezeu ne vede întotdeauna. Lui nu-I scapă absolut nimic din vedere. El cunoaște tot răul pe care îl fac oamenii și cât de curând îi va trage la răspundere pentru tot ceea ce au făcut. Să ieșim din ascunzătoarea noastră, să recunoaștem înaintea Lui păcatele noastre și să primim din partea Lui harul iertării!

Citirea Bibliei: Deuteronom 17.8-20 · Matei 27.11-26

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AJUTĂ-I PE CEI NEVOIAȘI! – Fundația S.E.E.R. România

„Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.” (Matei 25:45)


Biblia ne spune că, într-o zi, Dumnezeu ne va evalua pe fiecare dintre noi și ne va răsplăti potrivit inclusiv cu modul în care ne purtăm cu cei din jurul nostru aflați în suferință și în nevoi. De aceea, trebuie să ne gândim serios cum putem să-i ajutăm. Thomas Barnardo a fost un filantrop irlandez care a făcut din asta scopul prioritar al vieții sale, și a devenit unul dintre marii eroi creștini ai sec. al XIX-lea. În timpul slujirii sale printre cei săraci și lipsiți de adăpost din cartierul londonez East End, a construit o casă pentru copiii nevoiași, care adăpostea patru sute de băieți și fete. Apoi a transformat Edinburgh Castle, o clădire din zonă renumită pentru divertismentul dezmățat și consumul de alcool, și l-a transformat într-o cafeterie muncitorească, ce adăpostea și un centru de evanghelizare și activități creștine. A construit un sat pentru fete care a adăpostit peste nouă mii de tinere în timpul vieții sale. În total, peste șaizeci de mii de copii și tineri au beneficiat de cele peste 90 de centre de formare profesională și cămine pe care le-a fondat el. În cazurile extreme, când găsea copii aflați în mâna unor oameni plini de cruzime, el îi „răpea” – o tactică interzisă de lege, dacă erau implicați părinții. Dar Thomas Barnardo asculta de o lege superioară – legea lui Dumnezeu. Lucrul acesta l-a făcut vulnerabil în fața acuzațiilor penale și a confruntărilor crunte pentru custodie. În cele din urmă, legea țării s-a schimbat, dar nu și Barnardo. Printre cei care-au beneficiat de slujirea sa transformatoare s-au numărat destui avocați, doctori, muzicieni, comandanți de nave, oameni de afaceri și miniștri de mai târziu, toți aceștia fiind scoși dintr-o viața promiscuă și nevoiașă.

Te-ai gândit vreodată că și tu poți schimba lumea? Și-o poți face chiar de astăzi – implicându-te în viața cuiva care are nevoie de ajutor!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 1:1-19


Folosindu-Se de cel mai înţelept dintre cei mai înţelepţi, de Solomon (despre a cărui înţelepciune citim în 1 Împăraţi 4.29-34), Dumnezeu nea dăruit Proverbele”, Cartea Înţelepciunii”, carte care se adresează tuturor, dar în mod deosebit tânărului (v. 4). Da, ţie, tânăr credincios ajuns la vârsta reflectării şi a judecăţii personale, îţi este dedicată cartea aceasta! A fost scrisă special pentru tine, pentru că a sosit momentul orientării tale, a alegerilor tale decisive. În şcoala lui Dumnezeu, unde se urmăreşte educarea ta în spirit creştin, sub autoritatea şi exemplul părinţilor tăi (v. 7-9), cartea Proverbe constituie unul dintre manualele de bază. Ea conţine definiţii, reguli (şi aplicaţii ale lor), exerciţii, exemple de urmat şi altele care nu trebuie urmate. Înţelepciunea (Cuvântul cu care ea se identifică) este în acelaşi timp o Persoană care învaţă şi care îndrumă paşii acelora pe care ea îi numeşte fiii Săi.

Asemeni cărţii psalmilor, care începea cu punerea deoparte a celui credincios (Psalmul 1.1), şi aici vom putea vedea cum cea dintâi instrucţiune dată fiului îl previne să evite calea celor păcătoşi, a celor care caută să-l ispitească spunându-i: Vino cu noi” (v. 11). Înţelepciunea îi arată unde duce această cale şi îl pune în gardă: „fiul meu, să nu porneşti la drum cu ei” (v. 15; citiţi Efeseni 5.11)!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: