29 Aprilie 2021
Și eu am fost la voi în slăbiciune și în teamă și în mare tremur; și cuvântul meu și predicarea mea nu stăteau în cuvintele convingătoare ale înțelepciunii, ci în dovada Duhului și a puterii, încât credința voastră să nu fie în înțelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu.
1 Corinteni 2.3-5
Vestirea evangheliei (2)
Motivul pentru care Pavel nu a folosit înțelepciunea omenească atunci când a predicat evanghelia a fost că dorea ca ascultătorii lui să aibă credința întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. „Credința vine din auzire, iar auzirea prin Cuvântul lui Dumnezeu” (Romani 1.17) – Pavel știa bine acest lucru, de aceea nu dorea să predice altceva decât Cuvântul, făcând astfel ca doar puterea lui Dumnezeu să fie la lucru. Credința ascultătorilor săi era astfel o demonstrație clară a Duhului și a puterii – a puterii lui Dumnezeu pentru mântuire.
Există multe lucruri încurajatoare pentru noi în aceste versete. Puterea de a da mărturie nu este în noi, ci în Dumnezeu. Încrederea și curajul de a vorbi nu sunt de la noi, ci de la Dumnezeu. Capacitatea nu este nici ea de la noi, ci vine doar de la Dumnezeu. Problema este că privim la noi înșine și la simțămintele noastre și că ne oprim aici. Pavel se încredea în Dumnezeu și vorbea, în ciuda simțămintelor sale. Făcând astfel, Duhul lui Dumnezeu lucra, fiindcă el folosea Cuvântul lui Dumnezeu pentru a vesti mărturia lui Dumnezeu. Deci nu este vorba de vas, nici de capacitatea lui, ci de mesaj, de mesajul Cuvântului lui Dumnezeu cu privire la Fiul lui Dumnezeu, folosit de Duhul lui Dumnezeu pentru a lucra în suflete. Prin urmare, nu trebuie să privim la noi înșine pentru a declara mărturia lui Dumnezeu, ci trebuie să privim cu încredere doar la Dumnezeu Însuși.
Și, de vreme ce este lucrarea Duhului lui Dumnezeu să mântuiască, nu a noastră, chiar dacă găsim dificil să spunem câteva cuvinte, să fim încrezători că Dumnezeu Își va face lucrarea! Dacă vestim adevărul din Cuvânt cu privire la Domnul Isus, putem fi siguri că Duhul Sfânt va lucra în cei care ascultă. Rezultatul poate fi respingere, indiferență sau credință, însă noi să avem grijă să proclamăm virtuțile lui Hristos (1 Petru 2.9)!
A. Leclerc
Căci, iată, iarna a trecut, ploaia a încetat, s-a dus, florile se arată pe câmp, timpul cântării a venit … roadele în smochin se pârguiesc și viile înflorite își răspândesc mireasma.
Cântarea Cântărilor 2.11,12
Primăvara
În aceste zile, natura se trezește la o nouă viață. După un timp lung de iarnă, totul înverzește și înflorește. Ce încântare pentru ochi! În mod deosebit, pomii încărcați cu flori bucură ochiul și vestesc apropierea verii. Dar florile nu rămân mult timp, pentru că, dacă ar rămâne, nu ar exista niciodată fructul mult așteptat.
Nu este tot așa în viața oamenilor? Cât de mult am dori să rămânem tot tineri, să savurăm, în floarea vârstei, viața! Dar viața trebuie să parcurgă și perioade de coacere, ca să aducă adevăratul rod pentru oamenii din jur, dar mai întâi pentru Dumnezeu. De aceea, fiecare nouă primăvară este un apel pentru noi toți să ne predăm viața la timp lui Dumnezeu. Cine se apropie prin credință de Fiul Său, Isus Hristos, este în legătură cu El, precum o mlădiță în legătură cu vița. Numai așa putem aduce rod pentru Dumnezeu. „Eu sunt vița; voi, mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă; căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic”, spune Domnul (Ioan 15.5).
Cât de bogată și de binecuvântată este o viață care poate fi caracterizată de cuvintele profetului Osea: „De la Mine îți vei primi rodul” (Osea 14.8)! Aceasta este o viață împlinită, al cărei rod nu se termină odată cu existența pământească, ci are statornicie înaintea lui Dumnezeu în veșnicie.
O, ce ferice de acela care
Soarbe întruna din Tine, viu Izvor!
El e ca pomul verde-ntotdeauna,
Care-și dă roada la timp și din belșug!
Citirea Bibliei: Deuteronom 34.1-12 · Efeseni 3.8-13
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
IMPORTANȚA CALVARULUI (2) – Fundația S.E.E.R. România
„Noi propovăduim pe Hristos cel răstignit” (1 Corinteni 1:23)
Apostolul Pavel scrie: „Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi Grecii caută înţelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemaţi, fie Iudei, fie Greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:22-24).
Nu există o cale a evreilor prin care poți fi mântuit, sau o cale a neamurilor prin care poți fi mântuit; există doar calea crucii! Cu toții avem aceeași nevoie. Nevoia noastră este să cunoaștem adevărul Scripturii și să împlinim ce ni se spune. Avem nevoie de înțelepciunea de a ști ce să facem și avem nevoie de putere ca să facem lucrul acela. Și Hristos ni le oferă pe ambele. Billy Graham a predicat odată în fața unei mari mulțimi de oameni în Dallas, Texas, dar foarte puțini au fost cei care au răspuns la mesajul său. În timp ce părăsea scena, un bătrân i-a zis: „Mesajul tău a fost bun, dar nu ai predicat despre cruce.” Întors în camera sa, Billy Graham a plâns și a luat următoarea hotărâre: „Nu voi mai rosti nicio predică dacă în centrul ei nu se află crucea!” Începând din acea zi, Dumnezeu l-a folosit pentru a câștiga mai mulți oameni pentru Hristos decât orice alt predicator din istorie.
În fiecare om există „ego-ul”, sau sinele, suficient de mare încât să-și dorească să „contribuie” la mântuire prin fapte bune. Dar asta nu se poate! Compozitorul Robert Lowry ne-a lăsat minunatul imn: „Ce mă spală de păcat? Numai sângele lui Isus. Ce mă face alb, curat? Numai sângele lui Isus. O, fluviu minunat, ce spală de păcat, Cu Tatăl m-a-mpăcat, Prin Sfânt sângele lui Isus!”
de Jean Koechlin
Isaia 3:16-26; 4:1-6
Versetele 18-23 vă învaţă, tinerelor, că tentaţiile modei nu au apărut odată cu epoca noastră. Este oare ceva mai greu de suportat şi în acelaşi timp mai ridicol (vedeţi sf. v. 16) decât această preocupare exagerată cu propria persoană sau decât această căutare neobosită de a atrage atenţia şi admiraţia altora? Dumnezeu subliniază deşertăciunea tuturor acestor podoabe şi mofturi. Înseamnă atunci că o creştină nu trebuie să aibă grijă de „împodobirea” sa? Dimpotrivă, chiar Cuvântul o învaţă şi în ce fel să o facă. „Faptele bune” (1 Timotei 2.9,10) şi „un duh blând şi liniştit„ (1 Petru 3.2-6) sunt o podoabă morală de mare preţ înaintea lui Dumnezeu, fără a pierde din vedere că felul nostru de a ne comporta şi de a ne îmbrăca nu Îi este indiferent.
Intervenţia Domnului în favoarea poporului Său, la finalul istoriei sale, aminteşte de grija cu care i-a însoţit încă de la început (comp. v. 5 cu Exod 13.21,22). Este ca şi cum le-ar afirma: nu am încetat să vă am înaintea ochilor Mei!
Aici se încheie prefaţa cărţii Isaia: sa deschis prezentându-ne ruina morală a lui Iuda şi a Ierusalimului, precum şi judecăţile care se vor abate asupra lor, şi se închide prezentându-ne restaurarea lor şi gloria lui Hristos („Odrasla Domnului”, izvorul şi puterea vieţii – v. 2).
Mana Zilnica 