Mana Zilnica

12 Aprilie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a mustrat Marea Roșie, și ea a secat; și i-a trecut prin adâncuri ca prin pustie.
Și preoții care purtau chivotul legământului Domnului au stat neclintiți pe loc uscat, în mijlocul Iordanului. Și tot Israelul a trecut pe uscat, până când toată națiunea a terminat de trecut Iordanul.

Psalmul 106.9; Iosua 3.17

Este evident pentru orice credincios care citește cu atenție Scriptura că există o legătură puternică între trecerea Mării Roșii și traversarea Iordanului. Legătura se găsește în moartea și în învierea Domnului Isus, însă ele au efecte în mod clar diferite și este foarte important să le distingem.

Marea Roșie simbolizează punerea noastră deoparte pentru Dumnezeu, afară din lume, fiind făcuți astfel străini și călători prin ea. Traversarea Iordanului simbolizează moartea și învierea noastră împreună cu Hristos, iar efectele ei sunt mult mai ample. Ea simbolizează acea lucrare măreață care ne pune în stăpânirea binecuvântărilor noastre cerești, înainte de a ajunge în cer. Ni se oferă astfel conștiența faptului că aparținem cerului, însă avem de dus o luptă înainte de intrarea în odihnă.

În ambele simboluri avem nu numai faptul că Hristos a murit și a înviat, ci și aplicația acestui adevăr la sufletele noastre, prin Duhul.

Pe de o parte, trecerea Mării Roșii înseamnă faptul că am murit cu Hristos și suntem vii pentru Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, ca o chestiune de îndreptățire. Suntem astfel îndreptățiți față de păcat și eliberați de puterea lui Satan. Nu ne mai temem deci de judecata lui Dumnezeu. De cealaltă parte, traversarea Iordanului înseamnă introducerea noastră în plinătatea poziției lui Hristos, chiar de pe acum, în locurile cerești. Pe baza acestui lucru, Duhul Sfânt ne poate familiariza cu lucrurile cerești. Prin urmare, suntem chemați să ne gândim la lucrurile de sus, fiind umpluți cu acele lucruri care, fără îndoială, pe de o parte sunt o chestiune în întregime de credință și, pe de altă parte, sunt o realitate.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața.

Ioan 3.36

O cântare pe care nici tu nu o cunoști (1)

Cu câțiva ani în urmă, într-o seară, o femeie m-a rugat să merg cu ea și să-l vizitez pe soțul ei care era foarte bolnav. Pe drum ea mi-a spus că el era foarte îngrijorat cu privire la sufletul lui, știind că în curând avea să moară. Când am intrat în cameră, l-am găsit așezat pe un scaun cu spătar, fiindcă nu putea sta culcat fără să tușească. După câteva cuvinte cu privire la suferința lui trupească, l-am întrebat despre sufletul său – dacă credea că suferințele sale se vor sfârși atunci când va pleca din această lume.

— Ei bine, a spus el, cred că șansele mele de a ajunge în cer sunt destul de bune.

— Crezi că raiul este o realitate? l-am întrebat.

— Da.

— Este adevărat că există un iad?

— Da, este adevărat, a răspuns el.

— Și este adevărat că tu ai un suflet nemuritor care în curând va fi într-unul din aceste două locuri pentru totdeauna?

— Da, a răspuns el cu promptitudine.

— Tocmai ai spus că tu crezi că șansele tale de a ajunge în cer sunt destul de bune. Tu crezi că raiul este o realitate, că iadul este și el o realitate și că sufletul tău, prețios și nemuritor, va fi în curând fericit pentru totdeauna în rai. Trebuie să fie un motiv pentru aceasta. Vrei să mi-l spui și mie?

Citirea Bibliei: Deuteronom 25.11-19 · Galateni 3.15-20

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DE CE SĂ STUDIEZI BIBLIA? (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:17)

Studiul biblic te echipează pentru scopul pe care ți l-a dat Dumnezeu în viață. Apostolul Pavel îi scria lui Timotei: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16-17). Deci, Pavel era convins că „toată Scriptura este de folos” – de folos, pentru ce? Păi, cum am citit:

1) Pentru doctrină și pentru învățătură. Scriptura îți structurează gândirea și lucrul acesta este crucial, deoarece dacă nu gândești corect, nu trăiești corect. De fapt, ceea ce crezi determină modul în care te comporți!

2) Pentru mustrare. Scriptura îți spune unde ai depășit limitele. La fel ca un arbitru care fluieră „offside” sau „fault”, Biblia ne învață ce este păcatul și ce dorește Dumnezeu pentru viața noastră.

3) Pentru îndreptare. Ai în casă un dulap în care depozitezi vechituri și lucruri inutile? Le îngrămădești pe toate înăuntru, apoi într-o zi uiți, deschizi ușa și… vrruum! – totul se rostogolește afară? În acel moment spui: „La revedere! Mai bine arunc tot gunoiul ăsta!” Biblia are un astfel de rol; ea deschide ușile dulapului vieții tale și inițiază un proces de purificare!

4) Pentru învățătură în neprihănire. După ce ne-a corectat cu privire la aspectele negative, apostolul Pavel ne oferă îndrumări pozitive, de urmat, pe măsură ce avansăm în viață. Motivul? „Pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” Ți-ai dorit vreodată ca viața ta să fie mai eficientă pentru Isus Hristos? Dacă da, ce ai făcut ca să te pregătești? Studiul biblic este mijlocul principal prin care poți deveni un slujitor eficient al lui Isus Hristos. Nimic nu-l poate înlocui!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 8:22-36

Cele pe care „le-a pregătit Dumnezeu pentru aceia care-L iubesc„ (1 Corinteni 2.9) izvorăsc din Hristos. El este „Înţelepciunea lui Dumnezeu (care este) în taină, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veacuri spre gloria noastră” (1 Corinteni 2.7; 1.30). Versetele 22-31 ridică cortina de peste evenimentele derulate înainte de lucrurile create şi ne poartă atât de departe cât pot pătrunde gândurile noastre.

Înţelepciunea era deja acolo, o Persoană alături de Dumnezeu: Fiul alături de Tatăl, întro plinătate reciprocă de dragoste şi de bucurie, pentru a concepe, apoi pentru a înfăptui împreună actul creaţiei. De aici mai învăţăm un lucru extraordinar: înainte să fi existat un singur om, înainte chiar să fi fost pământul, pentru a-l susţine, înainte şi de „începutul pulberii lumii„, noi, tu şi eu, eram deja cunoscuţi şi iubiţi. „Desfătările Mele erau în fiii oamenilor„ (8.31) este minunata declaraţie a Preaiubitului lui Dumnezeu dinainte de a exista timpul. El nu voia să Se bucure singur de dragostea Tatălui. De aceea, întreaga lucrare pe care plănuise să o facă urmărea acest scop: să-i introducă pe oamenii salvaţi şi făcuţi desăvârşiţi în propria Sa fericire, în gloria lui Dumnezeu, Tatăl Său.