13 Aprilie 2021
Am putere pentru toate, în El, care mă întărește.
Filipeni 4.13
Resursa zilnică pentru nevoile noastre (2)
Am privit mai înainte la felul în care Dumnezeul și Tatăl nostru ne oferă resurse îmbelșugate pentru nevoile noastre. Astăzi vom vedea alte câteva lucruri pe care El ni le oferă zilnic, în urma rugăciunilor noastre.
Putere – Ne lipsește puterea pentru astăzi? El ne poate da putere fizică, dacă de aceasta avem nevoie, însă nevoia noastră cea mai acută este după puterea spirituală, pentru a îndura dificultățile și încercările cu care ne confruntăm pe calea noastră. „Întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale, pentru orice răbdare și îndelungă-răbdare, cu bucurie” (Coloseni 1.11). El poate să ne dea putere pentru orice răbdare și îndelungă-răbdare de care avem nevoie. Așa cum s-a spus deseori, răbdarea este necesară pentru împrejurări, iar îndelunga-răbdare este necesară în relațiile noastre cu oamenii. El poate să ne întărească nu numai pentru a răbda încercarea, ci și pentru a o răbda cu bucurie. Ce Mântuitor minunat avem!
Pace – Filipeni 4.6,7: „Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri; și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, va păzi inimile voastre și gândurile voastre în Hristos Isus”. Trăim într-o lume în care pacea lipsește și așteptăm ziua în care Prințul păcii, Domnul Isus, va domni în această lume (Isaia 9.6). Însă, în timp ce așteptăm acea zi, putem cunoaște pacea lui Dumnezeu, care ne va păzi inimile și gândurile. Dacă ceva ne tulbură, dacă ceva ne îngrijorează, trebuie să aducem acel lucru la Dumnezeu, Tatăl nostru. Putem arunca asupra Lui toate îngrijorările noastre, fiindcă El Însuși îngrijește de noi (1 Petru 5.7). Și, deși poate nu vom primi întotdeauna răspunsul pe care-l așteptăm sau pe care-l dorim, El ne promite că ne va da în fiecare zi pacea Sa, care ne va păzi inimile și gândurile, așa încât, în loc de tulburare, vom avea odihnă.
K. Quartell
A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său și a făcut din noi o împărăție, preoți pentru Dumnezeul Său și Tatăl, a Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor! Amin.
Apocalipsa 1.5,6
O cântare pe care nici tu nu o cunoști (2)
Vocea îi era slabă și a trebuit să aștept câtva timp răspunsul, care a venit încet:
— Păi, întotdeauna m-am purtat frumos cu soția și cu copiii mei și n-am făcut rău nimănui intenționat.
— Aceasta este foarte bine, am spus eu, și este un lucru prețios să poți afirma astfel de lucruri; spune-mi însă ce fel de loc crezi tu că este raiul și ce vor face cei care se vor afla acolo?
— Ei bine, a spus el, cred că acolo nu există păcat și nici tristețe. Trebuie să fie un loc fericit, iar toți cei de acolo cântă.
După ce am deschis Biblia la Apocalipsa 1.5 i-am spus:
— Da, cei care sunt în cer cântă și îți voi citi o cântare de-a lor: „A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său„. Vezi, ei Îl laudă pe Mântuitorul lor, pe Acela care i-a iubit și care a murit pentru ei. O voi citi din nou: „A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său„. Vreau să înțelegi un lucru: ei nu spun niciun cuvânt despre ce au făcut ei – nu auzim decât ce a făcut El. Mântuitorul i-a iubit și a murit pentru ei. Acum să presupunem că ai fi acolo, ajuns în felul în care ai spus – fiindcă ai fost bun cu familia ta și așa mai departe; aceasta înseamnă că va pătrunde acolo un om care n-a fost niciodată spălat de păcatele sale în sângele lui Isus. Nu te-ai putea deci alătura cântării lor, nu-i așa?
Citirea Bibliei: Deuteronom 26.1-19 · Galateni 3.21-29
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DUMNEZEU TE PREGĂTEȘTE – Fundația S.E.E.R. România
„Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui” (Evrei 12:8)
Cuvântul ebraic pentru „încercare” provine de la un cuvânt care înseamnă „a privi atent la ceva, a se uita.”
Așa că, alungă ideea că Dumnezeu nu vede zbaterea ta! Dimpotrivă, El este implicat sută la sută. El vede nevoile de mâine și prin urmare, folosește circumstanțele în care te afli pentru a crea încercarea de astăzi. Nu are autoritatea de a face astfel? El este Olarul, noi suntem lutul; El este Păstorul, noi suntem oile; El este viticultorul, noi suntem mlădițele; El este Învățătorul, noi suntem ucenicii. Ai încredere în învățătura Sa! Te va scoate cu bine la liman!
Și nu uita: toate încercările sunt trecătoare! Ele au o durată limitată. Biblia spune: „În ea voi vă bucuraţi mult, cu toate că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări.” (1 Petru 1:6). Și iată încă un gând pe care trebuie să-l reții: Tu nu poți scurta perioada încercării, dar poți în mod sigur s-o prelungești prin mândrie și încăpățânare, împotrivindu-te lecției pe care vrea Dumnezeu să ți-o dea. Dacă așa vrei, Dumnezeu nu-ți va refuza opțiunea, dar nici nu te va proteja de consecințele ei. Nu ai fi nici primul, nici ultimul elev care trebuie să repete un an școlar. Te poți duce la biserică duminica și poți participa formal la studierea Cuvântului lui Dumnezeu, și-n același timp să respingi principiile adevărului și să cauți o cale ușoară de scăpare. Dar nu merge așa, să știi! „O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă” (Proverbele 13:15).
Urmează calea lui Dumnezeu, este cea mai bună. Întotdeauna!
de Jean Koechlin
Proverbe 9:1-18
Cuvântul care „era la început cu Dumnezeu”, şi care „era Dumnezeu„, a coborât pentru a le vorbi oamenilor şi pentru a li-L descoperi pe Tatăl (este măreţul subiect al Evangheliei după Ioan). Însă acest Cuvânt care nu a rămas singur cu Dumnezeu, ci „şi-a construit casa” (v. 1) în mijlocul oamenilor (Ioan 1.14 notă: „Şi-a ridicat cort printre noi”), este totodată Înţelepciunea. Ea întâi invită la masă: „Veniţi… mâncaţi… beţi„ (v. 5, comp. cu Ioan 6.51). Cel dintâi lucru pe care îl oferă Înţelepciunea este înviorarea (apoi învăţătura, îndrumarea, instrucţia). Domnul Isus întâi umple inimile şi apoi duhul şi mintea, deoarece, dacă dragostea pentru El nu se află înaintea „poruncilor Lui„, nici pe acestea nu vom fi capabili să le păzim.
Învăţătura Înţelepciunii se deschide cu începutul. Şi ce găsim la început? Teama de Domnul (v. 10), altfel spus, conştientizarea autorităţii Celui care ne învaţă! Din respect pentru Dumnezeu, trebuie să dăm importanţă fiecărui cuvânt al Său şi acest respect să nu ne lipsească niciodată când citim Biblia.
În lume, o altă voce caută să-i <abată> pe oameni: este cea a nebuniei (şi a păcatului)! Împrumutând înfăţişarea Înţelepciunii (comp. v. 4 cu 16), ea ne oferă posibilitatea să ne bucurăm de „plăcerile trecătoare ale păcatului„ (Evrei 11.25). Dar să privim mai de aproape la feţele invitaţilor ei: la masa sinistrului ei ospăţ stau morţii (v. 18; 2.18,19).
Mana Zilnica 