9 Aprilie 2021
Și, purtându-Și crucea, El a ieșit la locul numit „al Căpățânii”, care în evreiește se numește „Golgota”, unde L-au răstignit, și cu El pe alți doi, de o parte și de alta, și în mijloc pe Isus.
Ioan 19.17,18
Trei cuvinte aramaice (3) – Golgota: Locul Căpățânii
Există trei cuvinte aramaice în Noul Testament care sunt asociate cu suferințele lui Hristos: Ghetsimani, Gabata și Golgota. Am văzut în meditațiile precedente că Ghetsimani înseamnă „teascul de ulei” și că Gabata înseamnă „loc înălțat”. Cel de-al treilea cuvânt, Golgota, înseamnă „locul căpățânii”.
Numele este derivat de la forma unei stânci care se afla aproape de locul unde Domnul a fost răstignit și care semăna cu un craniu. Acest lucru poate fi adevărat, însă există o semnificație spirituală mai adâncă a acestui „loc al căpățânii”. Craniul este un simbol bine cunoscut al morții în multe culturi ale lumii. Este folosit, de exemplu, de formațiuni militare, ca un însemn care simbolizează puterea lor de a aduce moartea asupra dușmanilor lor.
Realitatea tristă este că toți oamenii zac sub puterea morții: „printr-un singur om, păcatul a intrat în lume, și prin păcat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că toți au păcătuit” (Romani 5.12). Hristos însă a devenit Om și a murit, pentru ca, prin moarte, să-l desființeze pe cel care are puterea morții, adică pe diavolul.
Puterea lui Satan a fost anulată (Evrei 2.14,15), iar moartea – vrăjmașul cel din urmă – va fi înlăturată pentru totdeauna din universul lui Dumnezeu, prin lucrarea triumfătoare a lui Hristos (1 Corinteni 15.26; Apocalipsa 21.4).
B. Reynolds
Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii.
2 Corinteni 6.2
„Trebuie să iau decizia acum”
La sfârșitul unei evanghelizări desfășurate în apropierea unei mine, un miner a venit la predicator și l-a întrebat cuprins de teamă: „Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit?”. Duhul lui Dumnezeu îi arătase în timpul expunerii că este un păcătos pierdut. Atunci slujitorul Domnului i-a explicat încă o dată, cât mai simplu posibil, calea mântuirii, dar în sufletul minerului a rămas tot întuneric. Între timp se făcuse ora 23:00 și predicatorul l-a rugat pe bărbat să meargă acasă și să revină a doua zi. Cu o privire plină de spaimă, minerul a răspuns: „Nu, nu plec! Trebuie să iau decizia acum, în noaptea aceasta, sau niciodată!”. Astfel vorbirea lor s-a prelungit. Se făcuse ora 3:00 noaptea. Slujitorul lui Dumnezeu era deznădăjduit. Deodată însă credința salvatoare a pătruns ca o lumină în sufletul bărbatului. Bucuria și pacea îi umpleau inima și a exclamat fericit: „Acum m-am hotărât”.
În acea zi, acel miner fericit a intrat la lucru în mină. Deodată, cu o zguduitură puternică, o mare parte din galerie s-a rupt și a îngropat mulți mineri, printre care și pe acesta. Numaidecât au început lucrările de salvare a celor îngropați. Unul dintre primii care au fost scoși a fost minerul întors de curând la Dumnezeu. El mai trăia, căci se auzea cum șoptea încet: „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu! Azi-noapte m-am hotărât”. Acestea au fost ultimele sale cuvinte, pentru că a murit pe drumul către spital.
Permiteți ca această întâmplare să vorbească conștiinței dumneavoastră! Probabil vreți să vă pocăiți cândva. De ce nu astăzi, de ce nu acum? Nu știm dacă mai ajungem ziua de mâine! Hotărâți-vă astăzi, căci astăzi mai este „ziua mântuirii”!
Citirea Bibliei: Deuteronom 23.1-26 · Galateni 2.1-10
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
REZIDEȘTE-ȚI INTEGRITATEA! – Fundația S.E.E.R. România
„Dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi…” (Luca 19:8)
Zacheu se îmbogățise cerând de la oameni taxe mai mari decât pretindeau stăpânii romani, iar diferența și-o băga în buzunar. Dar după ce s-a întâlnit cu Domnul Isus, Zacheu a putut spune: „Dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” Iar Domnul Isus a dat verdictul: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta” (Luca 19:9).
Integritate nu înseamnă să regreți, să diminuezi consecințele dureroase, ori să încerci să controlezi nivelul daunelor. Integritate înseamnă pocăință sinceră, presupune adoptarea unor schimbări și a unui mod de viață care garantează faptul că în viitor vei face lucrurile diferit! Scriind despre integritate, un pastor menționa: „Oamenii se uită în jurul lor și văd promiscuitate, avort, boli cu transmitere sexuală… și deplâng dispariția integrității. Ei văd demnitari corupți, lideri luând mită, investitori care folosesc informația din interior ca să câștige averi nespus de mari… și astfel, se lamentează cu privire la dispariția integrității. Oamenii citesc despre soții bătute, soți fără loc de muncă și copii abuzați… și se întreabă ce s-a întâmplat cu dragostea!”
Biblia ne spune: „Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă” (Proverbele 11:3). A-ți reface integritatea înseamnă a recunoaște smerit că uneori gândurile tale nu ar putea fi tipărite pe hârtie, sau că ai greșit față de cineva și ar trebui să îndrepți lucrurile. Se estimează că 50% dintre creștinii americani trișează în declarația de venituri! Și se pare că tot cam același este și procentajul celor care nu declară că-L urmează pe Hristos!
Integritatea înseamnă cine ești tu, de fapt, atunci când nu te vede nimeni. Iov a zis: „N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toţi paşii mei? Dacă am umblat cu minciuna, de mi-a alergat piciorul după înşelăciune, să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!” (Iov 31:4-6).
Așadar, cum stai cu integritatea? Rezidește-o, începând de astăzi!
de Jean Koechlin
Proverbe 6:20-35
Încă de la începutul cărţii, tânărului creştin i-a fost amintit (tot ca o îndatorire de frunte, imediat după teama de Domnul) să asculte de părinţi şi să li se supună lor (cap. 1.8,9). Versetele 20-22 fac o revenire asupra acestui subiect important, pentru a da învăţăturii oferite de tată şi de mamă acelaşi loc pe care Deuteronom 11.18,19 îl atribuie cuvintelor lui Dumnezeu (vezi şi Proverbe 23.22). A asculta de părinţi înseamnă, în lumina acestor versete, a asculta de Dumnezeu: lucru nu numai „drept” (Efeseni 6.1), ci şi „plăcut în Domnul„ (Coloseni 3.20). Fie ca această ascultare să se vadă în căminele creştine cu atât mai mult cu cât ea dispare atât de repede în lumea zilelor noastre! (2 Timotei 3.2). Influenţei căminului i se opune încă o dată cea a femeii străine, care personifică păcatul (cap. 2.16; 5.3,20, apoi 7.5). Să nu fim surprinşi de aceste avertismente repetate. Ştim din experienţă că ispitele îşi înnoiesc atacul; şi vor fi cu atât mai puternice, cu cât vor întâlni în gândurile sau în obiceiurile noastre necurăţii nejudecate.
La rândul ei, lenea deschide larg porţile pentru poftele cărnii, aşa cum putem învăţa şi din istoria lui David şi a îngrozitorului său păcat (2 Samuel 11).
Mana Zilnica 