1 Aprilie 2021
Stăruiți în rugăciune, veghind în ea cu mulțumire, rugându-vă totodată și pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o ușă a Cuvântului, ca să vorbim taina lui Hristos, pentru care și sunt legat, ca s-o fac cunoscut așa cum trebuie să vorbesc.
Coloseni 4.2-4
O ușă deschisă (2)
Iată un subiect excelent pentru adunarea de rugăciune: să cerem ca Dumnezeu să deschidă o ușă celor care predică și dau învățătură din Cuvântul lui Dumnezeu; și, de asemenea, să cerem ca acest Cuvânt să fie prezentat în cel mai clar mod cu putință.
Pavel era obișnuit să caute uși care fuseseră deschise de Dumnezeu. El a văzut una în Efes, deși era însoțită de multă împotrivire (1 Corinteni 16.9). Într-o altă ocazie, el a amintit de sosirea sa în Troa, unde Domnul îi deschisese o ușă (2 Corinteni 2.12). Deși aceasta era o oportunitate, Pavel nu era liniștit în duhul său, fiindcă nu-l găsise acolo pe Tit, cu vești de la corinteni, și de aceea n-a rămas mult în acea cetate. Totuși, el știa că o ușă îi fusese deschisă. Acum Pavel le scrie colosenilor, din închisoarea de la Roma, și ne-am fi așteptat ca el să se roage ca Dumnezeu să-i deschidă o ușă pentru a ieși din închisoare, însă nu această ușă o căuta el mai întâi. El a căutat mereu un prilej de a vorbi despre Hristos. Cealaltă parte a cerinței lui Pavel era ca el să poată prezenta taina așa cum trebuia să vorbească. Când Dumnezeu ne deschide o ușă pentru lucrare, trebuie să fim pregătiți să o folosim. Dorința lui Pavel după îndrăzneală (Efeseni 6.18-20) se potrivește bine cu acest pasaj din Coloseni.
Mai târziu, Domnul Isus S-a prezentat ca fiind „Cel care deschide și nimeni nu poate să închidă” și le-a spus credincioșilor fideli: „Ți-am pus înainte o ușă deschisă și nimeni nu poate să o închidă” (Apocalipsa 3.7,8). În slujirea noastră pentru Domnul trebuie să fim atenți să nu încercăm să ne deschidem singuri uși, ci mai degrabă să ne rugăm ca Domnul să le deschidă pentru noi și să ne conducă prin ele.
S. Campbell
Poate cineva să stea într-un loc ascuns, încât să nu-l văd Eu? zice Domnul.
Căci El vede până la marginile pământului, zărește totul sub ceruri.
Ieremia 23.24; Iov 28.24
Dumnezeu vede totul
Deși mama i-a interzis să folosească foarfeca bună, Lena a luat-o din sertar fără să ceară voie. Dorea să taie o foaie de hârtie. Deodată, Lena a observat că a tăiat fața de masă. A pus repede foarfeca în sertar, a aruncat hârtia la coșul de gunoi, s-a retras în camera ei și s-a ascuns sub pătură. Când mama a observat fața de masă tăiată, a căutat-o pe fiica ei. A venit la ea în cameră, a ridicat pătura și a întrebat-o: „Lena, ce ai făcut?”.
Biblia relatează cum Adam și Eva, primii oameni, au încălcat porunca lui Dumnezeu. Ei au mâncat din rodul pomului cunoștinței binelui și răului. Imediat au știut că sunt vinovați înaintea lui Dumnezeu. Deoarece s-au temut de El, ei s-au ascuns. Dar Dumnezeu i-a găsit și l-a tras la răspundere mai întâi pe Adam. Apoi s-a adresat femeii: „Ce ai făcut?” (Geneza 3.1-13)
Și astăzi, mulți oameni se ascund de Dumnezeu. Unii încearcă să-L ocolească, tăgăduindu-I existența. Alții se ascund în spatele toleranței omenești față de rău, considerând astfel că pot scăpa de pedeapsă.
Dar Dumnezeu ne vede întotdeauna. Lui nu-I scapă absolut nimic din vedere. El cunoaște tot răul pe care îl fac oamenii și cât de curând îi va trage la răspundere pentru tot ceea ce au făcut. Să ieșim din ascunzătoarea noastră, să recunoaștem înaintea Lui păcatele noastre și să primim din partea Lui harul iertării!
Citirea Bibliei: Deuteronom 17.8-20 · Matei 27.11-26
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
AJUTĂ-I PE CEI NEVOIAȘI! – Fundația S.E.E.R. România
„Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.” (Matei 25:45)
Biblia ne spune că, într-o zi, Dumnezeu ne va evalua pe fiecare dintre noi și ne va răsplăti potrivit inclusiv cu modul în care ne purtăm cu cei din jurul nostru aflați în suferință și în nevoi. De aceea, trebuie să ne gândim serios cum putem să-i ajutăm. Thomas Barnardo a fost un filantrop irlandez care a făcut din asta scopul prioritar al vieții sale, și a devenit unul dintre marii eroi creștini ai sec. al XIX-lea. În timpul slujirii sale printre cei săraci și lipsiți de adăpost din cartierul londonez East End, a construit o casă pentru copiii nevoiași, care adăpostea patru sute de băieți și fete. Apoi a transformat Edinburgh Castle, o clădire din zonă renumită pentru divertismentul dezmățat și consumul de alcool, și l-a transformat într-o cafeterie muncitorească, ce adăpostea și un centru de evanghelizare și activități creștine. A construit un sat pentru fete care a adăpostit peste nouă mii de tinere în timpul vieții sale. În total, peste șaizeci de mii de copii și tineri au beneficiat de cele peste 90 de centre de formare profesională și cămine pe care le-a fondat el. În cazurile extreme, când găsea copii aflați în mâna unor oameni plini de cruzime, el îi „răpea” – o tactică interzisă de lege, dacă erau implicați părinții. Dar Thomas Barnardo asculta de o lege superioară – legea lui Dumnezeu. Lucrul acesta l-a făcut vulnerabil în fața acuzațiilor penale și a confruntărilor crunte pentru custodie. În cele din urmă, legea țării s-a schimbat, dar nu și Barnardo. Printre cei care-au beneficiat de slujirea sa transformatoare s-au numărat destui avocați, doctori, muzicieni, comandanți de nave, oameni de afaceri și miniștri de mai târziu, toți aceștia fiind scoși dintr-o viața promiscuă și nevoiașă.
Te-ai gândit vreodată că și tu poți schimba lumea? Și-o poți face chiar de astăzi – implicându-te în viața cuiva care are nevoie de ajutor!
de Jean Koechlin
Proverbe 1:1-19
Folosindu-Se de cel mai înţelept dintre cei mai înţelepţi, de Solomon (despre a cărui înţelepciune citim în 1 Împăraţi 4.29-34), Dumnezeu nea dăruit „Proverbele”, „Cartea Înţelepciunii”, carte care se adresează tuturor, dar în mod deosebit tânărului (v. 4). Da, ţie, tânăr credincios ajuns la vârsta reflectării şi a judecăţii personale, îţi este dedicată cartea aceasta! A fost scrisă special pentru tine, pentru că a sosit momentul orientării tale, a alegerilor tale decisive. În şcoala lui Dumnezeu, unde se urmăreşte educarea ta în spirit creştin, sub autoritatea şi exemplul părinţilor tăi (v. 7-9), cartea Proverbe constituie unul dintre „manualele„ de bază. Ea conţine definiţii, reguli (şi aplicaţii ale lor), exerciţii, exemple de urmat şi altele care nu trebuie urmate. Înţelepciunea (Cuvântul cu care ea se identifică) este în acelaşi timp o Persoană care învaţă şi care îndrumă paşii acelora pe care ea îi numeşte fiii Săi.
Asemeni cărţii psalmilor, care începea cu punerea deoparte a celui credincios (Psalmul 1.1), şi aici vom putea vedea cum cea dintâi instrucţiune dată fiului îl previne să evite „calea celor păcătoşi„, a celor care caută să-l ispitească spunându-i: „Vino cu noi” (v. 11). Înţelepciunea îi arată unde duce această cale şi îl pune în gardă: „fiul meu, să nu porneşti la drum cu ei” (v. 15; citiţi Efeseni 5.11)!
Mana Zilnica 