7 Aprilie 2021
Cât de plăcute sunt locașurile Tale, Doamne al oștirilor! Sufletul meu dorește și chiar tânjește după curțile Domnului; inima mea și carnea mea strigă după Dumnezeul cel viu … Ferice de cei care locuiesc în casa Ta; ei Te vor lăuda fără încetare! … Pentru că mai bună este o zi în curțile Tale decât o mie în altă parte. Aș vrea mai bine să stau în pragul casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutății.
Psalmul 84.1,2,4,10
Leviții (10) – O altă alegere crucială
Psalmul 84 este unul dintre cei doisprezece psalmi compuși de fiii lui Core. Core era un levit din familia lui Chehat, familie care avea misiunea să care obiectele cortului prin pustie. În Numeri 16 vedem că tatăl lor, Core, a fost instigatorul și conducătorul unei răzvrătiri împotriva rânduielii pe care Dumnezeu o instituise. Core era de părere că el, și nu Aaron, ar fi trebuit să fie mare preot, și tot el i-a influențat pe mulți rubeniți – vecini de-ai săi din tabără – pentru a se răzvrăti împotriva lui Moise, conducătorul instituit de Dumnezeu.
Core și toți cei care s-au răzvrătit împreună cu el au fost mistuiți de judecata înfricoșătoare a lui Dumnezeu. Poporul a fost avertizat să se depărteze de corturile lor, ca să nu moară împreună cu ei. „Dar fiii lui Core n-au murit”, citim în Numeri 26.11. Ei au luat partea lui Dumnezeu, nu pe a tatălui lor. Samuel și nepotul său Heman, cântărețul, s-au tras din această familie. Separarea de rău este și astăzi o necesitate absolută pentru o viață creștină fericită.
Citind psalmii pe care ei i-au scris, în special Psalmul 84, suntem cu totul recunoscători pentru alegerea pe care au făcut-o. Ei n-au căutat un loc înalt pentru ei înșiși, ci au prețuit locașul lui Dumnezeu și privilegiul de a sluji în curțile Domnului. O zi în curțile Sale, spuneau ei, era mai bună decât o mie în altă parte. Simțim și noi lucrul acesta? Este o zi petrecută în slujire pentru El mai bună decât una petrecută în distracție și în relaxare?
E. P. Vedder, Jr.
Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide.
Matei 7.7
Stăruința tatălui în rugăciune
Un țăran credincios avea un fiu pe care îl iubea mult și se ruga zi și noapte pentru întoarcerea lui la Dumnezeu. Fiul era deseori plecat de acasă din cauza serviciului. Într-o zi era iarăși acasă. Tatăl s-a hotărât să-i vorbească despre lucrurile divine. Supărat și respingător, fiul i-a spus:
— Tată, eu nu aș vrea să-mi mai vorbești despre aceste lucruri. Ori nu-mi vei mai vorbi despre aceste lucruri, ori sunt forțat să nu mai vin pe acasă.
Foarte întristat de comportamentul fiului său, tatăl i-a spus:
— Dragul meu, departe de mine gândul să te jignesc! De aceea, în viitor nu-ți voi mai vorbi despre Isus al meu. Vreau totuși să-ți spun doar atât: Nu va trece nicio zi în care să nu mă rog pentru tine.
După câteva luni, fiul se afla iarăși la părinții lui. Dimineața, când și-a părăsit camera, a auzit din încăperea alăturată vocea tatălui său. Curios, s-a apropiat de ușa întredeschisă. Și a auzit cum tatăl lui, cu vocea tremurândă, se ruga lui Dumnezeu pentru fiul său rătăcit. Atunci, mândria inimii acelui tânăr a fost frântă. Convins de starea lui păcătoasă, el a intrat în cameră și a îngenuncheat lângă tatăl său și I-a cerut lui Dumnezeu iertare pentru vina lui.
Desigur, sunt mulți părinți credincioși care se roagă pentru copiii lor. Chiar și pentru cei ajunși la adolescență se roagă poate mama sau tata. Dumnezeu ascultă aceste rugăciuni și, la momentul potrivit, îi va determina pe acești tineri să deschidă Mântuitorului ușa inimii lor. El dorește să-i atragă la El prin dragostea Lui. Să stăruim în rugăciune pentru copiii noștri! Niciun efort nu este în zadar!
Citirea Bibliei: Deuteronom 21.10-23 · Galateni 1.1-9
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎNTOARCE-TE LA DUMNEZEU – EL NU TE VA DEZAMĂGI! – Fundația S.E.E.R. România
„În mijlocul strâmtorării am chemat pe Domnul: Domnul m-a ascultat” (Psalmul 118:5)
La vârsta de douăzeci și șase de ani, Thomas a pus bazele unei edituri și a fondat Convenția Națională a Corurilor Gospel din Statele Unite. A lucrat cu câțiva dintre cei mai mari cântăreți din istoria muzicii gospel, incluzând-o pe Mahalia Jackson. Dar într-o noapte, după ce a cântat în fața unei audiențe din Saint Louis, cineva i-a înmânat o telegramă care spunea: „Soția ta tocmai a murit.” Ea murise în timpul nașterii. Thomas s-a întors degrabă acasă, în Chicago, dar fiul său nou-născut a murit și el în ziua următoare. A căzut în depresie, a evitat să se mai întâlnească cu oameni și s-a mâniat pe Dumnezeu. „Aveam impresia că Dumnezeu a fost teribil de nedrept cu mine! Nu mai doream să-L slujesc sau să mai scriu muzică gospel!” Apoi, un prieten l-a luat cu el la o școală de muzică din apropiere. În acea seară, Thomas s-a așezat la pian și a început să cânte și să se roage… Și-a vărsat inima înaintea lui Dumnezeu… și ce cuvinte minunate a rostit! „Doamne drag, ia-mă de mână, condu-mă Tu. Ajută-mă să stau în picioare, căci am obosit. Sunt un om slab, sunt epuizat; prin furtună, prin noapte, condu-mă spre lumină: Ia-mă de mână, Doamne drag și du-mă acasă!”
Thomas A. Dorsey a mărturisit că Domnul l-a vindecat în acea seară în timp ce cânta la acel pian. Și-apoi, el a continuat să compună – peste o mie de cântări!, și a devenit unul dintre cei mai influenți compozitori creștini din toate timpurile. Dar asta s-a întâmplat după ce L-a chemat pe Dumnezeu în ajutor! Și psalmistul a făcut la fel: „În mijlocul strâmtorării am chemat pe Domnul: Domnul m-a ascultat.” Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: întoarce-te la Dumnezeu, cheamă-L – și El nu te va dezamăgi!
de Jean Koechlin
Proverbe 4:20-27; 5:1-23
Simţurile celui credincios (ilustrate în aceste versete de organele vitale) trebuie să rămână în totalitate sub controlul Înţelepciunii. Această Înţelepciune, drag prieten creştin, îţi este pusă la dispoziţie de Dumnezeu (Iacov 1.5), pentru că tu ai răspunderea să-ţi controlezi urechile (v. 20), ochii (v. 21,25), picioarele (v. 26,27; vezi Psalmul 119.101), gândurile, buzele (cap. 5.2) şi, mai presus de toate, inima, centrul motor care guvernează întreaga fiinţă (v. 23). Ţine de tine ca inima să nu-ţi fie prinsă (în cursă). Câţi nu şi-au irosit viaţa şi nu au vărsat lacrimi amare, pentru că, în tinereţea lor, au lăsat să se dezvolte în ei afecţiuni care nu erau după voia Domnului…
Dacă buzele sunt poarta de ieşire a inimii, ochii sunt principala poartă de intrare. Să veghem ca ochii noştri să privească drept înainte, spre Isus, ţinta alergării credinţei (Evrei 12.2)! În felul acesta, nici-o lăcomie nu va putea găsi acces de bunăvoie în inima noastră.
Versetul 8 şi următoarele descriu mizeria celui care se lasă deturnat de „străină”, a celui care şi-a dat anii „celui nemilos” (v. 9). I-am dat şi noi deja prea mulţi ani lui Satan, înainte de convertirea noastră. Am mai dori oare să reintrăm sub stăpânirea lui…?
Mana Zilnica 