15 Aprilie 2021
Dar Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru dragostea Lui mare cu care ne-a iubit (fiind și noi morți în greșeli), ne-a adus la viață împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți) și ne-a înviat împreună și ne-a așezat împreună în cele cerești, în Hristos Isus.
Efeseni 2.4-6
Cât de minunată este poziția în care Dumnezeu ne-a așezat și în care suntem nu datorită a ceea ce noi am făcut, ci datorită a ceea ce El este și a făcut! De aceea siguranța noastră este deplină și suntem așezați în locurile cerești.
Cât de trist este când nu realizăm că aceasta este poziția noastră și ne trudim pentru a ne făuri o poziție înaintea lui Dumnezeu, în loc să ne odihnim în El și în lucrarea perfectă împlinită de Domnul Isus! Cei din poporul Israel trebuiau să aducă în mod constant jertfe pentru a se menține într-o relație corectă cu Dumnezeu, însă noi acum suntem în Hristos. El S-a adus jertfă o dată pentru totdeauna și este așezat la dreapta lui Dumnezeu – lucrarea este încheiată. Dacă nu trăim în puterea acestei realități, nu vom avea siguranță și nu ne vom putea bucura cu adevărat de binecuvântările noastre. Nu trebuie să ducem o viață de trudă, luptând să ne dobândim o poziție înaintea lui Dumnezeu, ci trebuie să înțelegem pe de o parte că relația noastră cu El este cu mult mai înaltă decât cea pe care Israel a avut-o cu Iahve și, pe de altă parte, că nu faptele și eforturile noastre sunt cele care ne mențin în această minunată poziție de odihnă, în poziția de a fi așezați în Hristos, în locurile cerești.
De asemenea, cât de trist este ca cei care înțeleg că au o astfel de poziție înaltă, în Hristos Isus, să trăiască o viață contrară ei! Poziția noastră este acolo, însă trăim noi în conformitate cu ea? Arată purtarea noastră că suntem așezați în Hristos Isus, sau suntem în continuare atât de legați de pământ, încât uităm de chemarea noastră cerească și trăim ca și cum nu ar exista nimic în afară de viața pământească? Susținem adevărul că Domnul vine, că vom fi cu El în cer pentru toată veșnicia, însă uităm că cerul este al nostru încă de pe acum. Trebuie să trăim ca Avraam, ca străini și călători! Nu stabilindu-ne locuința aici, pe pământ, ci ca ambasadori ai lui Hristos într-o țară străină! Facă Domnul ca aceasta să fie realitatea vieții noastre aici și acum!
A. Blok
Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.
Ioan 5.24
O cântare pe care nici tu nu o cunoști (4)
De acum era gata să renunțe la temeiul său și să recunoască pentru întâia oară ceea ce soția lui îmi spusese deja, anume că era îngrijorat cu privire la sufletul său și că voia ca toată această problemă să fie rezolvată. A mărturisit pe deplin că, în ciuda tuturor lucrurilor bune pe care le făcuse, era păcătos și avea nevoie de un Mântuitor. Cu bucurie i-am citit alt loc din Scriptură: „O, adevărat și cu totul demn de primit este cuvântul acesta: Hristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoși” (1 Timotei 1.15). El a repetat: „Ca-să-i-mântuiască-pe-cei-păcătoși!”.
— Da, am spus, ca să-i mântuiască pe cei păcătoși – nu ca să-i ajute pe cei păcătoși să fie mântuiți, ci ca să-i mântuiască pe cei păcătoși. El nu este un ajutor, ci un Mântuitor, iar Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Celui ce nu face fapte, ci crede în Cel ce îndreptățește pe păcătos, credința îi este socotită ca dreptate„. Omul a crezut. L-am părăsit în acea seară, după ce i-am citit și alte locuri din Scriptură, lăsându-l cu o nădejde nouă – nu bazată pe ceea ce făcuse el, ci crezând ceea ce Dumnezeu spune despre ce a făcut Hristos.
Dimineața următoare am venit din nou să-l văd. Cum am intrat, m-a privit cu fața plină de bucurie și a spus: De acum voi avea și eu o cântare! Ea va fi: „A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său„. A mai fost împreună cu noi cam o săptămână, după care a adormit fericit în Domnul.
Acum, către fiecare dintre noi se îndreaptă această întrebare: vei putea și tu să cânți această cântare, sau va trebui să spui: mă chinuiesc în văpaia aceasta?
Citirea Bibliei: Deuteronom 28.1-14 · Galateni 4.12-20
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
IEȘI DIN BARCA TA! – Fundația S.E.E.R. România
„Petru a coborât din corabie” (Matei 14:29)
Evanghelistul Matei notează: „Petru a coborât din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.”
Astăzi, pune-ți aceste trei întrebări:
1) Care este barca mea? Este acel lucru care îți oferă cel mai intens sentiment de siguranță. Este lucrul în care ești tentat să-ți pui încrederea atunci când apar furtunile vieții. Pentru a ști care este barca ta, întreabă-te: „Care este lucrul ce-mi produce cea mai mare neliniște, dacă mă gândesc să-l las deoparte și să merg prin credință?”
2) Ce mă împiedică să ies din barca mea? Teama. Teama de oameni, teama de eșec, teama de critică, teama de lipsuri. Dar pentru a crește, pentru a înainta, trebuie să ajungi în teritorii noi – și de fiecare dată vei experimenta teama. Ea nu dispare niciodată. Însă de fiecare dată când vei ieși din barca ta, vei deveni tot mai destoinic și mai încrezător că teama nu are puterea de a te distruge. Deci, când Domnul Isus îți spune: „Vino!” începe să umbli, El nu te va lăsa să te îneci!
3) Ce voi pierde dacă rămân în barca mea? Destinul. Pentru a realiza ceea ce nu ai realizat încă, trebuie să încerci ceva ce n-ai încercat încă! Vor exista riscuri? Bineînțeles! Cei mai mari jucători de baseball ratează de două ori din trei încercări. Dar ei știu că dacă nu merg spre bază, nu vor experimenta niciodată bucuria de a face un tur complet. Trebuie să înțelegi acest lucru important: Dacă rămâi în barca ta, probabil că te vei ofili acolo, și vei ajunge să te întrebi ce s-ar fi putut alege de viața ta dacă ai fi fost dispus să cobori din barcă. Așadar, astăzi – ieși din „barca” ta!
de Jean Koechlin
Proverbe 10:16-32
Un om drept este recunoscut mai ales după limbajul său (comp. cu Matei 26.73). Acordăm noi suficientă atenţie acestui aspect, de a nu rosti vorbe grele, cuvinte necuviincioase sau nebune? (Efeseni 4.29; 5.4). Dacă suntem dintre aceia care obişnuim să spunem orice ne trece prin minte, atunci v. 19 şi 20 ni se adresează în special nouă.
„Limba celui drept este argint ales”: ea filtrează necurăţiile şi nu lasă să treacă decât ceea ce are valoare. În inima credinciosului pulsează două izvoare şi amândouă curg prin aceeaşi poartă a buzelor (Iacov 3.911): fântâna vieţii (v. 11; comp. cu Ioan 4.14), care îi poate înviora pe mulţi (v. 21), şi izvorul de necurăţie al cărnii, din care ţâşnesc toate gândurile rele (Matei 15.18-19; Proverbe 12.18). Înţelepciunea ne va arăta, prin intermediul învăţăturii ei, când să vorbim şi când să tăcem (de citit rugăciunea din Psalmul 141.3).
Versetele 24-30 compară sfârşitul celui rău cu al celui drept. Cel rău se teme (v. 24), dar teama lui nu este frica de Domnul, ci o groază nedefinită şi superstiţioasă, care are la orizont moartea, pentru care el nu este pregătit (Iov 15.20-21). Cât de diferită de aceasta este calea celui credincios! În ce priveşte viaţa prezentă, Dumnezeu îi împlineşte dorinţele drepte (v. 24), iar cât despre viitor, inima i se bucură într-o aşteptare fericită (v. 28).
Mana Zilnica 