Mana Zilnica

Mana Zilnica

30 Aprilie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Ferice de omul a cărui putere este în Tine: în inima lor sunt croite drumuri! Trecând prin valea plângerii, ei o fac un izvor; și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări. Ei merg din putere în putere, se înfățișează înaintea lui Dumnezeu în Sion.

Psalmul 84.5-7


„În inima lor sunt croite drumuri” – aceste drumuri (căi) pot fi aspre, căci trec prin valea plângerii, însă ce mai contează, dacă ele duc acasă? Dacă inima mea este în întregime concentrată asupra sfârșitului călătoriei, dificultățile de pe cale contează puțin, căci acea cale mă conduce acolo unde doresc să fiu, iar o cale diferită, mai ușoară și mai plăcută, dar care duce în altă direcție, nu va avea atracție pentru mine, fiindcă nu mă conduce acasă. Acest lucru, dacă este bine ținut minte, oferă multă hotărâre și statornicie caracterului creștinului. În felul acesta, valea plângerii este schimbată într-un izvor pentru noi și adesea găsim o resursă îmbelșugată de binecuvântare spirituală în chiar încercările prin care trecem.

Aceste încercări nu sunt, bineînțeles, plăcute, însă ele sunt mijloace de a zdrobi inimile noastre naturale și de a ne face potriviți pentru a primi binecuvântarea pe care Dumnezeu dorește să ne-o dea. Apoi ploaia timpurie acoperă totul cu binecuvântări, făcând ca întreaga noastră cale să fie un continuu izvor de înviorare și de ajutor. În felul acesta, partea noastră este o cale aspră, însoțită de puterea și de ajutorul lui Dumnezeu, după care suntem conduși din putere în putere – o putere pusă la încercare de nevoile de pe cale, însă mereu reînnoită prin harul Dumnezeului nostru – până ne vom înfățișa înaintea Lui, în Sion.

Singurul lucru pentru creștin în această lume este calea către glorie, care conduce afară din această lume. Pe această cale este cu neputință să cădem, iar lucrurile care ne pricinuiesc lacrimi devin pentru noi mijloace de har și de înviorare din partea Duhului; apele vii de sus ne redau curajul, iar toate acestea datorită faptului că Unsul Se află acolo.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toate mulțimile care veniseră la priveliștea aceea, când au văzut cele întâmplate, s-au întors bătându-se în piept.

Luca 23.48



Priveliștea de la cruce

În acea zi de vineri, înainte de sărbătoarea de Paște, ar fi putut avea loc această discuție: „Ai auzit? Romanii au anunțat pentru dimineața aceasta o execuție. Tocmai L-au condamnat la moarte pe Isus. Va fi crucificat cu încă doi. El a salvat pe atâția. Se va putea salva și pe Sine?”.

Mulți oameni s-au dus la locul de execuție, la Golgota, pentru a privi acel spectacol. Așa ceva nu se putea vedea în fiecare zi. Soldații romani i-au adus pe cei trei condamnați la moarte și i-au crucificat. Pe Isus L-au pus pe o cruce la mijloc, iar deasupra Lui au prins inscripția: Acesta este Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor. Din toate părțile se auzeau batjocuri: S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum. Totul a durat trei ore, apoi deodată s-a produs ceva ciudat. Spre amiază s-a făcut dintr-odată întuneric beznă. Cu puțin timp înainte, soarele încă mai ardea, dar apoi, pentru trei ore, a domnit un întuneric înfricoșător. Atunci, de pe cruce, s-a auzit un glas tare: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Puțin mai târziu, Isus a murit, zicând: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez Duhul”.

Cei care asistau erau cufundați în gândurile lor; se băteau în piept și se întrebau ce înseamnă toate acestea. Căpitanul roman, care și el era prezent, și-a revenit repede și a spus: „Cu adevărat, Omul Acesta era drept!” (Luca 23.47). El a văzut de aproape moartea Fiului lui Dumnezeu!

Sunt toate acestea pentru noi numai un spectacol, o poveste veche și interesantă? Sau am recunoscut că Hristos a trebuit să moară, pentru ca noi să fim salvați?

Citirea Bibliei: 1 Samuel 1.1-11 · Efeseni 3.14-21

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IMPORTANȚA CALVARULUI (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării” (1 Corinteni 1:18)


Faptul că Isus Hristos a murit pe cruce, pentru păcatele noastre, pare o nebunie pentru unii. Filozofia lor sună în felul următor: „Dacă nu pot înțelege, nu pot accepta.” Și iată ce nu înțeleg ei, sau înțeleg greșit: că mântuirea vine numai prin credință. „Dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor” (Matei 18:3).

Credința simplă, ca a unui copil, în lucrarea mântuitoare a lui Hristos pe cruce este tot ce trebuie. Se spune că un student a primit nota zero la test. Supărat, el i-a zis profesorului: „Nu merit nota aceasta!” Profesorul a zâmbit amar și i-a spus: „Sunt de acord, însă nu am o notă mai mică decât zero pe care să ți-o pot da!” Aceasta este părerea lui Dumnezeu despre înțelepciunea noastră. „Înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3:19). Se spune că în timpul unei inundații, un bărbat stătea pe acoperișul casei sale și se ruga: „Doamne, Te rog, salvează-mă.” În scurt timp a trecut pe-acolo o barcă, și cel ce vâslea s-a oferit să-l ducă într-un loc sigur. Dar el a spus: „Nu, Dumnezeu va avea grijă de mine!” Apele au continuat să crească trecând dincolo de brâu. Deodată, un elicopter a apărut deasupra lui și din el i s-a aruncat o scară de care să se agațe; răspunsul lui a fost: „O, nu, Dumnezeu va avea grijă de mine!” La scurt timp după aceea, bărbatul acela s-a înecat. Când a ajuns în fața lui Dumnezeu, el L-a întrebat: „De ce nu m-ai salvat?” Dumnezeu i-a răspuns: „Ți-am trimis o barcă și un elicopter. Ce mai voiai?”

La cruce, Dumnezeu a făcut tot ceea ce era necesar ca să te salveze. Tot ce ai tu de făcut este să te încrezi în Isus Hristos, și vei primi darul salvării și al vieții veșnice!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Isaia 5:1-17


O emoţionantă parabolă ne serveşte drept ilustraţie pentru grija Domnului faţă de poporul Său. Israel este viţa Preaiubitului lui Dumnezeu. Sădită, apoi curăţită şi întreţinută cu cea mai afectuoasă îngrijire, ea nu a dat decât struguri sălbatici, care nu sunt buni de mâncat şi care nu au valoare. În parabola Sa cu privire la vierii cei răi, Domnul va exprima dezamăgirea totală pe care o va încerca Preaiubitul în via lui Israel, El, Cel care avea toate drepturile asupra ei (Luca 20.9-16).

Aceste versete sunt însă un arătător tot atât de sensibil şi asupra nerecunoştinţei noastre. Este ca şi cum Domnul, după tot ce a făcut pentru noi, luând în socoteală toate harurile pe care ni le-a pus la dispoziţie din copilărie, ne întreabă cu tristeţe pe unul sau pe altul dintre noi: Ce aş mai putea să fac pentru tine şi nu ţiam făcut? Nu am oare dreptul să aştept rod bun de la tine? Şi totuşi, tu nu ai rodit nimic pentru Mine!

Cunoaştem mijlocul de a aduce roade: este rămânerea strâns legaţi de „Viţă”. În timp ce Israel, viţa neroditoare, a fost înlăturată, Hristos este Viţa cea adevărată, iar Tatăl Său este Viticultorul (Ioan 15.1…).

Începând cu v. 8, cartea Isaia deschide o pagină de vai-uri”. Sunt tristele consecinţe ale refuzului de a asculta de Dumnezeu, atât pentru Israel, cât şi pentru om în general.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: