26 Aprilie 2021
Și Domnul a vorbit lui Moise … zicând: „Poruncește fiilor lui Israel ca din moștenirea stăpânirii lor să dea leviților cetăți de locuit; și să dați leviților terenuri pentru cetăți, de jur-împrejurul lor. Și cetățile să fie ale lor spre locuire și terenurile lor să fie pentru animalele lor și pentru bunurile lor și pentru toate vietățile lor … Și, din cetățile pe care le veți da leviților, șase să fie cetăți de scăpare, pe care să le rânduiți pentru ucigaș, ca să scape în ele”.
Numeri 35.1-3,6
Leviții (12) – Cetățile de locuit
Pe patul de moarte, atunci când le-a dat binecuvântarea fiilor săi, Iacov a blestemat mânia lui Simeon și a lui Levi, spunând: „Îi voi împărți în Iacov și îi voi împrăștia în Israel” (Geneza 49.5-7). Vedem însă aici, în Numeri 35, cum Dumnezeu a schimbat aceste cuvinte în binecuvântare pentru leviți, după ce ei au stat de partea Lui. Simeon, un lider în necredincioșia idolatră față de Dumnezeu, nu a avut parte în această binecuvântare.
Porunca lui Dumnezeu a fost ca leviților să li se dea patruzeci și opt de cetăți dintre toate cetățile celorlalte seminții ale lui Israel. Aceste cetăți au fost date proporțional cu măsura moștenirii fiecărei seminții. Dumnezeu a poruncit ca, împreună cu cetățile, să le fie dată leviților o parte măsurată de ogor în jurul fiecărei cetăți, ca pășune pentru vitele lor. În felul acesta, Dumnezeu îngrijea de nevoile materiale ale slujitorilor Săi, în timp ce îi așeza să locuiască printre frații lor, aceasta fiind o potențială binecuvântare pentru toate celelalte seminții.
Printre cetățile leviților erau șase cetăți de scăpare, câte trei de fiecare parte a Iordanului. Crima trebuia pedepsită cu moartea, însă cel care omora pe cineva fără intenție, în mod accidental, putea fugi într-una dintre aceste cetăți și, dacă era judecat și găsit nevinovat, putea locui în siguranță acolo, ferit de mânia răzbunătorului sângelui.
Prin faptul că S-a rugat: „Tată, iartă-i, pentru că ei nu știu ce fac” (Luca 23.34), Domnul Isus l-a tratat pe Israel (și nu numai pe el, ci întreaga lume) ca ucigaș fără voie. Orice păcătos care vine cu pocăință și cu credință la El poate fi astfel pe deplin iertat.
E. P. Vedder, Jr.
Atunci Domnul a zis lui Moise: Iată, voi face să vă plouă pâine din ceruri. Poporul va ieși afară și va strânge cât îi trebuie pentru fiecare zi.
Exod 16.4
Putere pentru fiecare zi
Vizita medicului-șef la spital l-a determinat pe pacientul care avusese un grav accident să întrebe: „Domnule doctor, cât timp voi rămâne aici?”. Zâmbind, medicul a răspuns: „Deocamdată doar azi!”.
Odinioară, în călătoria prin pustie, Dumnezeu i-a dat poporului Israel un răspuns asemănător: „Va strânge cât îi trebuie pentru fiecare zi”. Mana a căzut zi de zi, suficientă pentru ziua respectivă.
Același răspuns ni-l dă Dumnezeu nouă astăzi. El nu ne dă putere în avans pentru o săptămână sau pentru o lună, ci El ne-o dă așa cum avem nevoie de ea zi de zi. El ne dă har luni pentru ziua de luni, iar marți pentru ziua de marți și așa mai departe. De ce să ne îngrijorăm cu privire la ce va fi mâine? Domnul Isus ne cere: „Nu vă îngrijorați pentru ziua de mâine”. Harul lui Dumnezeu este suficient pentru fiecare zi! Avem la dispoziția noastră ajutorul și conducerea Sa pentru ziua de azi.
Farurile unei mașini luminează pe o stradă întunecoasă doar un segment de drum. Mergând mai departe, farurile luminează următoarea bucată de stradă. Așa ajungem la țintă chiar și prin noapte, fără să fi fost deloc în întuneric, pentru că întreg drumul a fost luminos, cu toate că întotdeauna a fost luminată doar o scurtă porțiune de drum. Așa ne conduce Dumnezeu: porțiune cu porțiune, zi de zi.
Povara, oricât de apăsătoare ar fi, o purtăm până la lăsarea întunericului. Ne facem munca, oricât de grea ar fi, doar pe cea de astăzi. Prin puterea lui Dumnezeu putem să înaintăm, în credință și în dragoste, până când soarele apune. Este suficientă puterea asigurată pentru o zi!
Citirea Bibliei: Deuteronom 32.34-52 · Efeseni 2.11-16
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PERSPECTIVA LUI DUMNEZEU – Fundația S.E.E.R. România
„O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!”(Psalmul 27:13)
Când alegi să vezi lucrurile și problemele din perspectiva lui Dumnezeu, ceea ce simți se schimbă. Singurul lucru care te face să-ți păstrezi acele sentimente negative este gândirea ta.
„El este ca unul care îşi face socotelile în suflet. „Mănâncă şi bea” îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine” (Proverbele 23:7).
Când începi să deprinzi gândirea corectă, viața ta o va lua în direcția corectă. Dar nu uita: nu ai devenit un negativist peste noapte, și la fel nu vei deveni o persoană pozitivă peste noapte. Așadar, ce ai de făcut?
1) Înlocuiește-ți gândirea negativă cu gânduri „vrednice de cinste” (Filipeni 4:8). Ocupă-te de gândurile distrugătoare la fel cum te ocupi de muștele care te bâzâie când mergi la picnic – alungă-le! Prin exercițiu și perseverență, vei reuși. Poți lua această hotărâre!
2) Adu-ți aminte de bunătatea lui Dumnezeu față de tine din trecut, înainte de a te pregăti pentru viitor. Shakespeare a spus: „Ar fi bine să nu lași nici ziua, nici noaptea să treacă nebinecuvântate, și întotdeauna să-ți aduci aminte de ceea ce ți-a făcut Dumnezeu.”
Împăratul David a exclamat (Psalmul 27:13-14): „O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!… Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” Noi nu avem mai multe probleme decât alții, doar că ne gândim la ele mai des.
Oprește-te și repetă acest enunț! Ceea ce gândești produce ceea ce simți! Dacă nu crezi asta, încearcă să fii furios fără să ai gânduri pline de mânie, sau să fii trist fără să ai vreo supărare. Pentru a experimenta un sentiment, trebuie să întreții gândul care-l produce.
Această informație schimbă vieți – și ți-o va schimba și pe a ta, dac-o iei în seamă!
de Jean Koechlin
Isaia 1:18-31
Iată aici întreg harul divin strălucind asupra mizerabilului popor (ca, de altfel, asupra oricărui păcătos care se recunoaşte pierdut). Ieri l-am lăsat acoperit de plăgi şi de răni deschise, asemeni omului din parabolă căzut în mâinile tâlharilor (Luca 10.30). Astăzi, Domnul invită poporul săşi apere cauza în instanţă în faţa Lui. Să şi-o apere?! La ce bun? Ce-ar putea spune în apărarea sa? Vinovatul are gura închisă, nu poate vorbi; însă, în loc să-şi audă condamnarea, el poate auzi, pronunţată de Însuşi Judecătorul Său, promisiunea fără seamăn din v. 18. Este făgăduinţa care a adus pace în inimi fără număr: „Dacă vor fi păcatele voastre cum este cârmâzul, se vor face albe ca zăpada…„ Curăţirea aceasta se poate face numai prin sângele lui Isus Hristos (1 Ioan 1.7)! Dar peste toţi cei care refuză graţierea oferită se va abate pedeapsa executorie.
Versetul 21 şi următoarele descriu ce a devenit Ierusalimul, <cetatea credincioasă>: un bârlog de ucigaşi. Domnul va trebui să-l cureţe. Dar aceasta nu se va face, din nefericire, prin sângele răscumpărător, pentru că Ierusalimul nu l-a dorit, ci prin judecata care se va abate asupra călcătorilor de lege, după toată îndelunga-răbdare de care Dumnezeu a dat dovadă faţă de un popor răzvrătit.