21 Aprilie 2021
Deoarece toate câte au fost scrise mai înainte au fost scrise spre învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin încurajarea Scripturilor, să avem speranță.
Romani 15.4
S-a spus că Biblia este medicamentul folosit de Duhul Sfânt pentru a vindeca inimile zdrobite. Doar Cuvântul lui Dumnezeu are putere de a ne înviora și de a ne încuraja să mergem înainte. Atunci când citim Biblia, când medităm la ea și când ne bizuim pe ea, căpătăm lumină, putere, răbdare și încurajare.
Oamenii din ziua de azi caută ceva care să le ofere speranță și să-i ajute să-și continue drumul în viață. Este ușor să cădem în cursa de a le spune ceea ce credem că vor să audă. Este la fel de ușor să le spunem istorioare sau experiențe personale, care par să ajute pentru moment. Însă doar Cuvântul lui Dumnezeu, care este „viu și lucrător” (Evrei 4.12), are putere să schimbe viețile. Chiar și apostolul Pavel, când a fost invitat să vorbească pentru încurajarea și îndemnarea poporului, le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu (Fapte 13.15).
Este important pentru noi să știm că, oricât de sinceri am fi sau oricât de pline de iubire ar fi cuvintele noastre, noi nu avem puterea de a pătrunde inima, așa cum o au cuvintele „inspirate de Dumnezeu” (2 Timotei 3.16). Dacă dorim să fim o încurajare pentru cei ai Domnului, trebuie să fim noi înșine mai întâi plini de Cuvântul lui Dumnezeu, ca să putem folosi acele versete potrivite, care să fie un ajutor la timp de nevoie. Pavel le-a spus celor din adunarea din Tesalonic: „Încurajați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4.18). De aceasta avem nevoie, dacă dorim să-i încurajăm și noi astăzi pe cei ai Domnului.
T. Hadley, Sr.
Pentru că ai preț în ochii Mei, … dau oameni pentru tine și popoare pentru viața ta. Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine!
Isaia 43.4,5
Ori plini de încredere, ori lipsiți de încredere
Un credincios, când și-a simțit sfârșitul, a mai avut o singură dorință, pe care și-a exprimat-o în versurile de mai jos:
Fii cu mine, acum, când se înserează,
Se-ntunecă, Doamne, ia-mă-n brațe,
Alt scut n-am afară de Tine,
Sprijinul tuturor, fii cu mine!
Nu același lucru l-a putut spune unul dintre pasagerii de pe „Titanic”. În scrisoarea sa, el își arată tristețea sufletului în fața morții:
… Stau pe punte ca un copil. Ultima barcă a plecat. Orchestra cântă un marș. Câțiva oameni lângă mine se roagă. Ne scufundăm. Sfârșitul se apropie! …
În fața noastră stau doar aceste alternative: ori să fim plini de încredere, ori să fim lipsiți de încredere. Totul depinde de atitudinea noastră față de Domnul și Mântuitorul sufletelor noastre. Dacă atitudinea noastră înseamnă credință și încredere în Hristos, sufletele noastre vor putea auzi cuvintele Domnului: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu mâna dreaptă a dreptății Mele” (Isaia 41.10). Dacă nu avem credință, ne rămân doar cuvintele disperate: „Sfârșitul se apropie!”.
Iar aceste adevăruri sunt valabile nu numai înaintea plecării noastre de pe pământ, ci, prin toate greutățile vieții, încrederea în Mântuitorul este cel mai puternic suport.
Citirea Bibliei: Deuteronom 30.15-31.6 · Galateni 6.11-18
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NICIODATĂ NU ESTE PREA TÂRZIU (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Domnul, Dumnezeul tău… îţi va da putere să le câştigi” (Deuteronomul 8:18)
Visul faimosului inventator Samuel Morse era să ajungă, într-o bună zi, pictor. A mers chiar la Paris în urmărirea visului său. Cu ani în urmă, Jedidiah Morse, tatăl său (care era pastor) îl sfătuise folosindu-se de cuvintele Ducelui de Chesterfield: „Dedică-te unui singur lucru odată. Atenția constantă și concentrată asupra unui singur subiect este semnul cert al unui geniu!” Prin urmare, Morse s-a dedicat picturii. Însă după o serie de eșecuri, în cele din urmă a abandonat-o. Momentul de ruptură a apărut când a pierdut dreptul de-a realiza o pictură murală istorică a Capitoliului din Washington, D.C.; atunci a renunțat definitiv la pictură.
Scriind despre Samuel Morse în cartea sa „O călătorie mai măreață”, istoricul David McCullough menționează: „El trebuia să se dedice unui singur lucru odată, așa cum îl învățase tatăl său. Astfel, acest „singur lucru” urma să fie telegraful. Dacă nu ar fi renunțat la pictură în momentul acela, nu ar fi apărut niciun telegraf electromagnetic Morse.” Relativ târziu în cariera sa, Samuel Morse a renunțat la pictură pentru a se concentra asupra inventării telegrafului, iar mai apoi inventând limbajul intitulat codul (sau alfabetul) Morse, care a transformat modul în care comunică lumea.
Biblia ne asigură, prin Moise, că „Domnul, Dumnezeul tău… îţi va da putere să le câştigi.” Iar vestea bună este că la Dumnezeu nu există limită de vârstă! El îți poate da succes la începutul, la mijlocul sau chiar la sfârșitul vieții. Dar pentru a reuși într-un alt domeniu, tu trebuie să fii dispus să renunți la domeniul în care ai eșuat!
de Jean Koechlin
Proverbe 14:1-16
„Înţelepciunea femeilor„ este privită vizavi de casa lor (v. 1). În secolul nostru, când femeia căsătorită îşi caută un rol important în mai toate domeniile, mai puţin în propriul ei cămin, este important de subliniat ce învăţătură ne dă Biblia şi în această privinţă (Tit 2.5). Oare să fie nevoie de mai puţină înţelepciune divină când este vorba de educarea copiilor noştri?! Chiar dacă obligaţiile zilnice din gospodărie le par unora prea umilitoare şi prea monotone, ele au mare preţ înaintea Domnului.
Mai multe versete redau, în continuare, modul în care este văzută nebunia în ochii lui Dumnezeu. Felul Său de a o privi nu are nimic comun cu criteriile lumii (1 Corinteni 1.19,20). Una dintre caracteristicile nebunului este că îşi bate joc de păcat (v. 9), iar aceasta echivalează cu dispreţuirea crucii prin care sa plătit înlăturarea păcatului. Şi nu există insultă mai mare la adresa lui Dumnezeu decât dispreţuirea crucii!
Versetul 13 defineşte, prin contrast, bucuria celui necredincios şi a celui credincios. Creştinul are speranţă şi aceasta îi menţine bucuria în inimă chiar şi când trece prin necazuri; el poate fi uneori întristat, dar întotdeauna se bucură (2 Corinteni 6.10). Pentru cel din lume însă, „chiar când râde, inima este plină de durere„ (v. 13). Ce sărmană şi sinistră bucurie, care nu face altceva decât să mascheze, pentru o clipă, perspectiva înspăimântătoarei judecăţi care va veni!
Mana Zilnica 