Mana Zilnica

20 Aprilie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnia va fi pe umărul Lui.

Isaia 9.6

Ce eliberare va fi pentru această lume atunci când Dumnezeu va îndepărta domnia omului căzut și va aduna împreună toate lucrurile din cer și de pe pământ în Hristos, Omul ales de El! Dreptatea și judecata vor caracteriza scaunul Său de domnie, iar lumea va experimenta o perioadă de pace și de prosperitate cum n-a mai fost niciodată.

Umărul exprimă puterea și siguranța; și, de vreme ce este capabil să poarte greutatea cârmuirii întregii lumi pe umărul Său, El poate cu siguranță să poarte și cârmuirea vieților noastre. Știm că atunci când El, Păstorul, a găsit oaia pierdută, a pus-o „pe umerii Săi, bucurându-Se” (Luca 15.5). Aceasta este o imagine frumoasă a ceea ce Domnul a făcut pentru noi, atunci când ne-a mântuit. Osteneala a fost a Lui, iar mântuirea este a noastră; și, punându-ne pe umerii Săi, El arată ce Mântuitor puternic este și cât de în siguranță sunt cei ai Săi. Ești îngrijorat cu privire la viitor? Cu privire la bătrânețe, la boală și la lipsa de resurse? El poate purta toate poverile noastre. De aceea psalmistul David a scris: „Aruncă asupra Domnului povara ta și El te va susține” (Psalmul 55.22).

Ceea ce Domnul a promis să facă pentru casa lui Iacov va face cu siguranță și pentru noi: „Ascultați-Mă, casă a lui Iacov și toată rămășița casei lui Israel, pe care v-am dus din pântece, pe care v-am purtat de la naștere: până la bătrânețe, Eu sunt Același, și până veți încărunți, Eu vă voi purta. Eu v-am făcut și Eu vă voi duce; da, vă voi purta și vă voi scăpa” (Isaia 46.3,4). Ce mângâietoare sunt aceste cuvinte! El nu va înceta niciodată să ne poarte, atât pe umerii Săi, cât și pe inima Sa!

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus a răspuns și i-a zis: Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.

Ioan 3.3

Nașterea din nou

În plină noapte, un fruntaș al iudeilor, pe nume Nicodim, a venit la Isus. Atunci Domnul i-a spus că, pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu, este necesară nașterea din nou. Altfel spus: Pentru a avea legătură cu Dumnezeu și cu Domnul Isus, omul trebuie să se nască din nou.

Acest adevăr a rămas valabil și în zilele noastre. Unii oameni cred în Dumnezeu și nu contestă că Domnul Isus ar fi trăit pe pământ. Totuși, credința în Dumnezeu este un lucru care îi interesează prea puțin pe oameni.

Nicodim Îl cunoștea pe Dumnezeu și știa și conținutul Cuvântului Său, dar îi lipsea relația personală cu El. O astfel de relație se formează atunci când Îl acceptăm pe Dumnezeu în viața noastră. Dar pot sta oare împreună minciunile și egoismul nostru cu sfințenia lui Dumnezeu? Aici este problema.

Dumnezeu are însă cheia de rezolvare și a acestei probleme. Este crucea de pe Golgota, unde Fiul Său a luat locul oamenilor păcătoși și unde judecata care trebuia să cadă asupra lor a venit asupra Lui. Domnul Isus trebuia să fie înălțat pe cruce, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.

Cine se apropie de Dumnezeu așa cum este și își recunoaște starea de vinovăție și crede în Mântuitorul va fi născut din nou. Astfel, primește viața veșnică și devine un copil în familia lui Dumnezeu: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1.12).

Citirea Bibliei: Deuteronom 30.1-14 · Galateni 6.1-10

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IA AMINTE ȘI ÎNVAȚĂ! – Fundația S.E.E.R. România

„Recunoaşte dar în inima ta că Domnul, Dumnezeul tău, te mustră cum mustră un om pe copilul lui.” (Deuteronomul 8:5)

Când asculți experiențele oamenilor aflați pe patul de moarte, ar trebui să fii atent și să înveți! Ei îți vor împărtăși lucruri care trebuie ținute minte: „Viața este fragilă și prețioasă. M-am hotărât să petrec mai puțin timp la locul de muncă și mai mult timp cu soția și familia. Simt o compasiune profundă pentru oameni, și am mai multă înțelegere și simpatie. Am ajuns să-L cunosc pe Domnul într-un mod personal și profund, pe care nu-l credeam posibil.” În loc să întrebe: „De ce, Doamne?!” ei au întrebat: „Ce vrei Tu să învăț din această experiență?” Iar asta nu înseamnă că învățăm încet, ci că uităm repede!

De aceea Dumnezeu i-a spus poporului Său: „Recunoaşteţi astăzi – ce n-au putut recunoaşte şi vedea copiii voştri – pedepsele Domnului, Dumnezeului vostru, mărimea Lui, mâna Lui cea tare şi braţul Lui cel întins.” (Deuteronomul 11:2) Așadar, în loc să-L rogi pe Dumnezeu să-ți îmbunătățească situația, mai bine cere-I s-o folosească pentru a te face o persoană mai bună. Viața este o cursă obligatorie, așa că ai face bine să te străduiești s-o termini onorabil. Dumnezeu lucrează în viața ta, fie că știi, fie că nu! „El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhnește bucuros pe copiii oamenilor.” (Plângerile lui Ieremia 3:33). Dumnezeu nu Se bucură de suferința ta, dar se bucură de creșterea ta.

„Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi…” (Filipeni 1:6). El nu va da greș! De ce? Pentru că El nu poate să greșească! El lucrează în noi „ce-I este plăcut” (Evrei 13:21). Fiecare provocare, mică sau mare, te echipează pentru viitorul pe care l-a pregătit Dumnezeu pentru tine – este gândul menit să te îmbogățească astăzi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 13:7-25

„Lumina celor drepţi se bucură” („arde voioasă” v. 9; comp. cu Psalmul 97.11). În adevăr, bucuria, dacă este în conformitate cu gândul lui Dumnezeu, face parte integrantă din mărturia pe care sunt chemaţi s-o dea copiii luminii. Un creştin trist este adesea un creştin posomorât, iar chipul îmbufnat este ca un ecran care ascunde strălucirea pe care trebuie s-o redea cel credincios.

„Dar lampa celor răi se va stinge„ (v. 9; 24.20). Lipseşte uleiul! La fel li s-a întâmplat şi fecioarelor nechibzuite din parabolă (Matei 25.8): le lipsea viaţa din Duhul, necesară pentru întreţinerea luminii.

„Din mândrie vine numai ceartă„ (v. 10). Când este vorba să ne explicăm disputele în care suntem prinşi, de obicei ne folosim de cu totul alte motive decât de cel al mândriei; cel mult, discernem orgoliul la adversarul nostru. Acest verset vine să ne trezească la realitate: Cearta trădează propriul meu orgoliu: vreau să am dreptate şi m-ar umili să cedez, când, de fapt, ar fi suficient doar să manifest Duhul lui Hristos, şi conflictul ar înceta îndată, iar victoria… ar fi repurtată (Matei 5.39,40; Geneza 13.8,9)

„Învăţătura înţeleptului este un izvor de viaţă” (v. 14). Suntem chemaţi să ne deschidem urechea spre aceia la care recunoaştem uşor înţelepciunea care vine de sus! Însă şi mai câştigaţi am fi dacă am merge cu ei (v. 20). Cât despre inima noastră, cu ce fel de legături este prinsă ea?