23 Aprilie 2021
Dar acum, la sfârșitul veacurilor, El S-a arătat o singură dată, înlăturând păcatul prin jertfa Sa.
Evrei 9.26
A ști că suntem înviați împreună cu Hristos este mai mult decât a ști că suntem iertați. Iertarea înseamnă curățirea de orice păcat (și acesta este cel dintâi lucru de care avem nevoie). Vina este în întregime înlăturată prin lucrarea lui Hristos de pe cruce; iar noi n-am contribuit cu nimic la această lucrare, decât cu păcatele și cu nelegiuirile noastre. „Fără vărsare de sânge nu este iertare” (Evrei 9.22). Dacă n-am fi desăvârșiți în conștiințele noastre înaintea lui Dumnezeu, Hristos ar trebui să sufere de mai multe ori. Și ce ar putea acum să înlăture păcatul, dacă el n-ar fi deja înlăturat? Niciodată nu putem urî și judeca îndeajuns păcatul (aceasta ține de lucrarea Duhului în noi), dar aici vorbim despre înlăturarea lui o dată pentru totdeauna.
El a venit întâia dată ca să poarte păcatul; când va veni a doua oară, El nu va mai avea nimic de-a face cu păcatul, ci va veni ca să ne ia la Sine. Noi ne aflăm între cea dintâi venire a lui Hristos, când El a săvârșit răscumpărarea pe cruce și S-a dat pe Sine Însuși ca să înlăture păcatul, și cea de-a doua venire a Lui, când, pe baza lucrării Sale, va veni să ne ia la Sine. Iar între aceste două evenimente, Duhul Sfânt Se află aici pe pământ, ca să ne dea conștiența deplină a eficacității lucrării pe care Hristos a făcut-o la cruce, precum și nădejdea slavei strălucite și binecuvântate în care vom intra la a doua Lui venire. Nu deținem nimic între aceste două evenimente, în afară, desigur, de Duhul Sfânt și de lucrarea Lui. Dar în ce privește lucrarea lui Hristos, El este acum în prezența lui Dumnezeu, deoarece totul s-a încheiat. Nu există progres al valorii sângelui lui Hristos, nici al măsurii îndreptățirii din partea lui Dumnezeu, pe care o avem în Hristos.
Creștinul este deci o persoană aflată între cea dintâi venire a lui Hristos și cea de-a doua venire a Lui. El privește înapoi, la lucrarea desăvârșită pe care Hristos a înfăptuit-o, și privește înainte, știind că va fi cu El și asemenea Lui.
J. N. Darby
Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide. Căci oricine cere primește; cine caută găsește; și celui ce bate i se va deschide.
Matei 7.7,8
Cum L-am găsit pe Dumnezeu
O tânără povestește:
„Am crescut într-o familie religioasă, dar eu nu eram credincioasă. La 20 de ani am început să-L caut pe Dumnezeu. Atunci m-am atașat de «martorii lui Iehova». Patru ani am studiat cu ei Biblia, memorând multe versete biblice, dar în viața mea nu apărea nicio schimbare în bine. Până la urmă am pus Biblia deoparte și nu m-am mai interesat de Dumnezeu.
Mai târziu m-am căsătorit, dar curând s-au ivit probleme în familia noastră. În această situație am auzit câțiva creștini vorbind despre Dumnezeu, dar vestea mi se părea prea frumoasă pentru a fi adevărată. Într-o zi am luat iarăși Biblia să o studiez. Cine însă vestea adevărul? Cine avea dreptate? Martorii lui Iehova sau prietenii mei creștini?
Cum să-L găsesc pe Dumnezeu? Eram disperată. Atunci m-am rugat din toată inima ca Dumnezeu, dacă există cu adevărat, să-mi arate unde Îl pot găsi. În următoarele ore am găsit în căsuța poștală o invitație la o conferință creștină. M-am dus acolo și în ziua aceea am înțeles că Isus murise pentru mine. M-am recunoscut păcătoasă înaintea Lui și L-am rugat să mă ierte de toate păcatele mele.
După aceea, viața mea s-a schimbat în întregime. Pacea și dragostea au intrat în căminul meu. Dumnezeu a umplut inima mea cu o pace adâncă. Și soțul meu și-a predat Domnului Isus viața și până la urmă și alți membri din familia mea. Da, Dumnezeu a fost bun cu noi!”
Citirea Bibliei: Deuteronom 31.19-29 · Efeseni 1.9-14
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ÎN SALA DE AȘTEPTARE A LUI DUMNEZEU (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El” (Psalmul 37:7)
Când te afli în sala de așteptare a unui cabinet medical, există câteva lucruri pe care nu ai voie sau nu ar trebui să le faci; de exemplu: să încerci să tratezi alți pacienți sau să-i lași să te trateze ei pe tine; să ceri personalului de la recepție un stetoscop sau un aparat de măsurat tensiunea… așa cum n-ar fi deloc înțelept din partea ta să întrebi persoana de lângă tine: „Ce medicamente luați? Mă gândesc să le încerc și eu!” Se numește sală de așteptare deoarece asta ai de făcut: să aștepți.
Însă nouă nu ne place să așteptăm. Ne croim drum în trafic, căutând o bandă mai rapidă; în timp ce cuptorul cu microunde ne încălzește mâncarea, batem cu degetul în masă: „hai odată, hai odată.” Nu ne place să așteptăm nimic, nici măcar pe Dumnezeu. În Scriptură, când se vorbește despre relația noastră cu Dumnezeu, cuvântul „așteaptă” apare în mod constant. Și iată ce nu reușim noi să înțelegem: că în timp ce noi așteptăm, Dumnezeu lucrează. Domnul Isus a zis: „Tatăl Meu lucrează până acum” (Ioan 5:17). Anunțul ce tronează în sala de așteptare a lui Dumnezeu este (Psalmul 46:10): „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!”. Te poți opri – pentru că El este activ, și te poți odihni – pentru că El este ocupat.
A aștepta, biblic vorbind, nu înseamnă să-ți asumi ce e mai rău sau să te îngrijorezi, să te mânii, să ai pretenții sau să preiei controlul. Așteptarea nu este inactivitate. Așteptarea este efortul susținut de a rămâne concentrat pe Dumnezeu, prin rugăciune și credință. A aștepta înseamnă „să taci înaintea Domnului, să nădăjduiești în El și să nu te mânii.” Dumnezeu este Medicul Suprem. Te afli în sala Lui de așteptare. El știe mai bine decât tine ce te doare, și are leacul prin care să te vindece.
Așadar, încrede-te în El – și așteaptă!
de Jean Koechlin
Proverbe 15:1-15
Despre mijloacele de a ne înfrâna propria mânie am învăţat: acestea sunt răbdarea şi rugăciunea. Acum ne stă în atenţie un remediu pentru a stăvili mânia altora şi acest balsam incomparabil se numeşte „un răspuns blând„ (v. 1). Răspunsul umil şi paşnic al lui Ghedeon dat oamenilor din Efraim (Judecători 8.13) a fost cel mai în măsură să înăbuşe mânia lor; iar biruinţa câştigată atunci de acel om al credinţei nu a fost nicidecum una neînsemnată, câtă vreme Ghedeon era numit ofensativ „IerubBaal„ (Apere-se Baal), deoarece el însuşi dăduse prilej la aceasta. La polul opus, „un cuvânt aspru” (ofensator) provoacă răni (ofense) greu de vindecat.
Să ne oprim şi asupra v. 5, 10 şi 12 (precum şi v. 31,32): tema lor centrală este mustrarea şi corectarea, ca mijloace de avertizare, puse în calea noastră tocmai pentru ca, ţinând cont de ele, să evităm să începem din nou să facem răul. Chiar dacă aparenţele nu sprijină aceeaşi idee, cap. 13.24 afirmă că părinţii îşi manifestă dragostea faţă de copiii lor prin chiar faptul că îşi disciplinează copiii. Acelaşi adevăr îl prezintă şi Evrei 12.6, în care rolul de părinte Îl are Însuşi Dumnezeu. Secretul pentru a accepta mustrarea constă în a înţelege că ea izvorăşte dintro dragoste autentică şi că are în vedere „binele nostru”. Să nu fim ca batjocoritorul căruia „nu-i place să fie mustrat”(v. 12).
În v. 8 citim: „rugăciunea celor drepţi este desfătarea Sa”. Cine sunt aceşti drepţi, a căror rugăciune primeşte şi garanţia că va fi ascultată (1 Ioan 5.14,15)? Cei în care nu-şi găseşte loc voinţa proprie, ci doar voia lui Dumnezeu, căreia ei i se supun în întregime.
Mana Zilnica 