30 Martie 2021
30 Martie 2021
Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră, un ajutor în necazuri, întotdeauna ușor de găsit.
Psalmul 46.1
Pare că, odată cu trecerea timpului, grijile vieții acesteia nu se împuținează, ci, dimpotrivă, se înmulțesc și se complică tot mai mult. Știm că trebuie să le aducem înaintea Domnului, însă avem dificultăți în această privință. De ce? Fiindcă nu ne încredem în El, sau ne gândim că nu ne înțelege, ori credem că nu are suficientă putere. De aceea ne simțim deseori copleșiți, lipsiți de ajutor și de orice putere.
Deci, când ne plecăm pe genunchi înaintea Domnului în rugăciune, putem avea deplină încredere că El Se va îngriji de toate lucrurile care ne privesc, că ne va conduce pe calea cea dreaptă. Apoi, cu recunoștință și cu bucurie, putem aștepta cu răbdare. Da, fiindcă Îl avem ca Tată pe Dumnezeul universului, care L-a dat pentru noi pe singurul Său Fiu, ca să ne răscumpere pentru Sine, cum nu ne va da, împreună cu El, toate?
Domnul Isus a spus: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Pentru că jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară” (Matei 11.29,30). Putem fi de acord că nimeni nu poate fi mai calificat decât El să ne ajute în toate problemele noastre. Și nu numai că poate, ci El dorește să facă aceasta. Ce bucurie să știm că, atunci când venim la El cu îngrijorările noastre, El ne va ajuta, ne va călăuzi, ne va da resursele și răspunsurile necesare! Să ne formăm obiceiul de a merge înaintea Lui cu tot ceea ce ne frământă, iar apoi, cu răbdare, cu bucurie și cu încredere, să găsim odihnă pentru sufletele noastre!
D. L. Moody a spus: «Adu-ți cererile înaintea lui Dumnezeu și apoi spune: „Facă-se nu voia mea, ci a Ta!”. Cea mai prețioasă lecție pe care am învățat-o în școala lui Dumnezeu a fost să-L las pe Domnul să aleagă pentru mine».
B. Prigge
Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui față de oameni, El ne-a mântuit nu pentru faptele pe care noi le-am făcut în dreptate, ci pentru îndurarea Sa, … pentru ca, îndreptățiți prin harul Lui …
Tit 3.4-7
Nimic nu valorează
Poate zici: „Ah! Eu cred în Dumnezeu; am fost botezat; am luat prima împărtășanie; m-am căsătorit religios; asist la slujbele religioase atunci când pot; sunt milos. Ce vreți mai mult?”.
Tu crezi în existența lui Dumnezeu: este bine, dar aceasta nu este de ajuns pentru a fi mântuit. Un om nu ajunge un copil al lui Dumnezeu prin împlinirea unor ritualuri sau îndatoriri religioase, ci prin nașterea din nou.
Isus a fost răstignit împreună cu doi tâlhari, unul la dreapta Lui și altul la stânga. Unul dintre ei s-a dus de pe Golgota direct în paradis, fără să fie botezat, fără să fi împlinit îndatoriri religioase, fără să fi făcut fapte bune; dimpotrivă, el fusese un răufăcător care își merita osânda. De altfel, el a avut dreptate când și-a recunoscut vina. Ce a făcut pentru a merita raiul? Absolut nimic! De ce a primit el făgăduința de a intra în paradis? Pentru că și-a pus toată încrederea în Isus și L-a recunoscut ca fiind Mântuitorul său. N-avea niciun merit personal, dar se bizuia pe meritele Mântuitorului.
Iată ce este credința în Isus Hristos! Fără îndoială, pe tine nu te-au condamnat semenii tăi, cum s-a întâmplat cu tâlharii. Dar, ca fiecare om păcătos, tu meriți judecata lui Dumnezeu. Procedează ca acest om: Întoarce-te cu pocăință la Domnul Isus, Mântuitorul! El nu alungă pe nimeni, indiferent că suntem la fel de păcătoși ca tâlharul de pe cruce sau că doar am mințit uneori, din necesitate. Problema constă nu în mărimea păcatului, ci în faptul că toți am păcătuit – mai mult sau mai puțin – și că toți avem nevoie de iertare chiar și pentru cea mai mică greșeală.
Citirea Bibliei: Deuteronom 16.1-17 · Matei 26.59-75
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
EXERCIȚIUL FIZIC – Fundația S.E.E.R. România
„Deprinderea trupească este de puţin folos” (1 Timotei 4:8)
Pe măsură ce avansăm în vârstă și ajungem la patruzeci, cincizeci ori șaizeci de ani, avem tendința să devenim tot mai sedentari, și să facem glume pe acest subiect; de exemplu: o femeie și-a luat angajamentul de-a nu mai transpira. O alta a spus că singurul motiv pentru care ar accepta să facă jogging ar fi dac-ar fi obligată să arate mai bine la propria-i înmormântare. Un șofer și-a lipit următorul abțibild pe mașină: „Mă îndrept spre cincizeci și asta înseamnă destul exercițiu fizic.” Dar, de-ajuns cu gluma! Biblia ne spune că: „deprinderea trupească este de puţin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare.” Înseamnă însă asta oare că nu este important să te îngrijești de trupul tău? Nu, ci înseamnă că trebuie să păstrezi un echilibru!
Ce rost ar avea să te străduiești ca să-ți dezvolți virtuțile unui sfânt, dacă mori înainte de vreme cu arterele blocate? Tu spui: „Dar nu-mi place să alerg și să ridic greutăți!” Atunci primește următoarea veste bună: În urma unor studii medicale recente, s-a descoperit că o persoană care alocă patruzeci și cinci de minute pe zi făcând treburi casnice, cum ar fi tunsul gazonului, va fi mai longevivă decât cei care sunt inactivi. Ar fi chiar extraordinar dacă ai merge la piață pe jos sau cu bicicleta. Dacă nu reușești să-ți întreții mașina, nu ai niciun drept să dai vina pe fabricant. Și dacă nu reușești să-ți întreții trupul, care este templul Duhului Sfânt, nu ai niciun drept să dai vina pe Dumnezeu.
Tu spui: „Dar eu cred în vindecare divină!” Și Dumnezeu promite lucrul acesta în Cuvântul Său (vezi Iacov 5:14-15). Însă El se așteaptă să-ți folosești credința – dar și înțelepciunea. Așadar, lasă telecomanda din mână, ridică-te de pe canapea și apucă-te de curățenie sau de plimbare sau de reparații. Nu numai locuința, ci și trupul tău vor arăta mai bine, și chiar e posibil să trăiești mai mult!
de Jean Koechlin
Psalmul 40
Psalmul 40 este unul glorios. Hristos, Omul înviat, ia cuvântul pentru a dezvălui „lucrările minunate„
şi „gândurile„ lui Dumnezeu îndreptate înspre noi (El Se asociază cu ai Săi: v. 5). Acest lucru îl putem vedea în patru tablouri succesive.
Primul tablou ne poartă în eternitatea trecută (v. 6 şi 7, citate în Evrei 10.59). Fiul, singurul vrednic să reglementeze chestiunea păcatului, Se prezintă pentru a fi Robul ascultător: „Iată, vin…” „şi a venit…”, confirmă Efeseni 2.17.
Următorul tablou ni-L arată pe Isus pe pământ: El vesteşte şi împlineşte „toată dreptatea” (Matei 3.15), dă mărturie despre Dumnezeul bunătăţii şi al adevărului, vorbeşte despre credincioşia Sa şi despre salvarea Sa. Întreaga viaţă a lui Hristos este rezumată în v. 8-10.
În cel de-al treilea tablou, Salvatorul este înaintea noastră în ceasul solemn, când trebuie să strige: „Nelegiuirile Mele M-au ajuns…” (v. 12). Nelegiuirile Mele…? O, El Se încarcă cu nelegiuirile noastre, ale mele şi ale tale, şi acestea sunt şi prea numeroase, după ce, în Psalmul 38.4, le-am văzut ca fiind şi prea apăsătoare.
Ultimul tablou ne readuce la v. 1-3, unde „groapa pieirii” şi „noroiul mocirlei” fac loc Stâncii învierii. Hristos, eliberat din moarte prin puterea lui Dumnezeu, pe care a aşteptat-o cu răbdare, Îşi cântă lauda şi îi invită şi pe oameni să I se alăture, pentru a-L celebra în acelaşi fel (v. 3).
Mana Zilnica 