Mana Zilnica

15 Martie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Să faci veșminte sfinte lui Aaron, fratele tău, pentru glorie și pentru podoabă.

Exod 28.2

Există șase mari părți ale hainelor lui Aaron, însă vom privi doar la unele dintre ele (vedeți versetul 4) și facă Domnul să dorim să cercetăm aceste lucruri cu tot mai mare sârguință! Lucrarea Duhului Sfânt este de a ni-L revela pe Hristos și gloria Sa prin aceste imagini din Vechiul Testament (Ioan 16.14; 1 Corinteni 10.11).

Să privim la efod. El ne vorbește despre binecuvântata Persoană a Domnului Isus Hristos. Era țesut cu fire de aur, de albastru, de purpuriu, de stacojiu și de in subțire (Exod 28.5).

Aur – Domnul Isus este o Persoană divină, Dumnezeu arătat în trup. Aurul vorbește de asemenea despre dreptatea Lui divină.

Albastru – culoarea cerului. „Al doilea Om” – Domnul Isus – „este din cer” (1 Corinteni 15.47). De multe ori ni se spune în Evanghelia după Ioan că El a venit „de sus”.

Purpuriu – culoarea regală. Hristos este „Împăratul împăraților și Domnul domnilor”. El este Prințul împăraților pământului.

Stacojiu – culoarea gloriei pământești, în special în relație cu Israel. Domnul Isus este „Fiul lui David”.

In subțire – acesta vorbește despre umanitatea sfântă a Domnului Isus, despre dreptatea și puritatea Lui ca Om.

Pe fiecare umărar al efodului era o ferecătură de aur, în care era așezată o piatră de onix. Pe aceste două pietre erau scrise numele fiilor lui Israel. Acest lucru simbolizează puterea Domnului Isus de a-i purta pe cei ai Săi înaintea lui Dumnezeu și de-a lungul pustiei lumii.

Apoi, atașat de efod, era un pieptar în care se aflau douăsprezece pietre prețioase (versetul 29). Hristos ne reprezintă înaintea lui Dumnezeu în cer. Noi suntem pe inima Lui. Nimic nu ne poate despărți de „dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru” (Romani 8.39).

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toți au păcătuit și n-au ajuns la slava lui Dumnezeu, fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

Romani 3.23,24

Harul lui Dumnezeu pentru tine

Fiecare om are o istorie personală: s-a născut într-un anumit loc din această lume, a avut o tinerețe mai mult sau mai puțin fericită, a devenit adult. Nu știu cum a decurs până acum viața ta, dacă ai avut succese sau înfrângeri, dar un lucru îl știu sigur din proprie experiență: o viață fără Dumnezeu nu oferă împlinire adevărată.

De la o anumită vârstă, fiecare om este responsabil de ceea ce face. Acest lucru este valabil nu numai pentru conviețuirea în societate, ci și cu privire la cerințele lui Dumnezeu față de creaturile Sale.

Și tu trebuie să dai socoteală lui Dumnezeu pentru viața ta. Poate te consideri un om cumsecade, drept. Dar sentința lui Dumnezeu este aceasta: „Toți s-au abătut și au ajuns niște netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar” (Romani 3.12). Dacă ești sincer cu tine însuți, știi că aceste cuvinte se potrivesc de minune cu viața ta. Dumnezeu nu poate aproba unele lucruri pe care le-ai făcut.

Deși L-ai jignit prin toată nedreptatea din viața ta, Dumnezeu îți oferă harul Său.

• Dacă accepți sentința Sa asupra vieții tale și mărturisești înaintea Lui păcatele tale, El te va ierta.

• Dacă crezi în Isus Hristos, care a murit pentru tine la cruce, Dumnezeu te declară un om drept.

Vino degrabă la Mântuitorul care nu alungă pe nimeni!

Citirea Bibliei: Deuteronom 6.16-7.6 · Matei 22.34-46

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU FORȚA O RELAȚIE! – Fundația S.E.E.R. România

„Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri” (1 Ioan 2:19)

Fiecare relație din viața ta își are un motiv și un anotimp. Dedicarea ta față de familie trebuie să fie pe viață; celelalte relații este foarte probabil că vor avea limită de timp. Așadar, când cineva pleacă, nu încerca să-l convingi să rămână cu tine, să te iubească, să te sune, să-i pese de tine, să vină să te vadă sau să păstrați legătura. Destinul tău nu este legat de cei ce te părăsesc.

Apostolul Ioan scrie: „Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Căci dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci au ieşit, ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri.” Oamenii te părăsesc pentru că nu sunt legați de tine. Și dacă nu sunt legați de tine, nu trebuie să încerci să-i faci să rămână. Asta nu înseamnă că sunt oameni răi, ci doar că un capitol din viața ta se încheie. Trebuie să știi când s-a terminat o relație, și când să spui „la revedere”, convins că orice relație pe care Dumnezeu vrea s-o ai, El Se va îngriji de ea! Nu mai insista să rămână – lasă-i să plece! A te agăța de o relație a cărei rațiune nu mai există, nu va face decât să te rănească.

După ce Lot l-a părăsit, Avraam a ajuns la un alt nivel al binecuvântării lui Dumnezeu. Orpa a părăsit-o pe Naomi și s-a întors în Moab, dar Rut a rămas cu ea – și ambele au primit binecuvântarea lui Dumnezeu.

Trebuie să știi cine face parte din viața ta și cine nu. Dacă ții cu dinții de cineva al cărui loc nu este în viața ta, și care n-a fost menit pentru asta, cuvântul pentru tine astăzi este acesta – lasă-l să plece!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 27

Implorările pe care le auzim răzbătând prin acest psalm nu seamănă deloc cu rugăciunile pline de încredere pe care un creştin le poate adresa astăzi Dumnezeului şi Tatălui său. Teama de a nu rămâne fără răspuns, groaza din faţa morţii, frica de a nu fi luat odată cu cei răi, precum şi apelul către judecarea celor răi redau aici sentimentele israelitului credincios din zilele de la urmă. Această mare strâmtorare nu va putea face altceva decât să scoată încă o dată în evidenţă răspunsul pe care îl primeşte cel credincios şi bucuria pe care i-o prilejuieşte acestuia primirea unui răspuns (v. 6-9).

„Domnul este tăria mea”, declară
în v. 7, iar în v. 8: „Domnul este tăria lor”. Experienţa este mai întâi individuală
şi apoi colectivă. Să ne amintim de un episod din istoria lui David, autorul psalmului nostru. La întoarcerea la Ţiclag, el găseşte cetatea incendiată şi pe toţi locuitorii ei duşi în captivitate; însoţitorii săi vorbesc să-l ucidă cu pietre; se află într-o mare strâmtorare. Şi atunci se întăreşte în Domnul Dumnezeul său (1 Samuel 30.6). Asemeni lui David, experimentarea întregii noastre slăbiciuni este uneori necesară pentru a conştientiza că toată puterea noastră este în Domnul (2 Corinteni 12:10). Remarcăm, de asemeni, că răspunsul lui Dumnezeu aduce lauda în inima celui credincios. În ce ne priveşte, să nu uităm vreodată să Io exprimăm Domnului (Isaia 25:1)!