Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “martie 29, 2021”

29 Martie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Să nu muți semnul de hotar al aproapelui tău, pe care l-au pus cei de demult în moștenirea ta pe care o vei moșteni în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău ca s-o stăpânești.

Deuteronom 19.14


Hotarul este folosit pentru a desemna limite. În cazul lui Israel, el delimita partea fiecăruia în țara promisă. A muta hotarul însemna să furi din moștenirea altuia și să-l privezi astfel de posesiunea sa și de savurarea ei.

Găsim o expresie similară în Proverbe 22.28: „Nu muta vechea piatră de hotar pe care au pus-o părinții tăi”. Expresia „vechea piatră de hotar” este o imagine frumoasă a ceea ce Dumnezeu a stabilit, fiindcă „oameni sfinți ai lui Dumnezeu au vorbit sub puterea Duhului Sfânt” (1 Petru 1.21). Când omul încearcă să stabilească lucruri pe care nu le-a fixat Dumnezeu, nu face altceva decât să mute piatra de hotar.

Există o aplicație practică pentru noi în acest îndemn din Vechiul Testament. Moștenirea și binecuvântările noastre sunt în Hristos (Efeseni 1.3). Aceste binecuvântări spirituale ne sunt făcute cunoscut prin Cuvântul lui Dumnezeu. Binecuvântările sunt multe, precum mântuirea prin har și prin credință, siguranța celui credincios și venirea lui Hristos, pentru a numi doar câteva dintre ele. Dar dacă cineva adaugă sau scoate din Cuvântul lui Dumnezeu, este ca și cum ar muta hotarul aproapelui său. Alterând Cuvântul lui Dumnezeu, alterez capacitatea altuia de a cunoaște cu exactitate posesiunea sa în Hristos. Ce mulți învățători falși predică astăzi o evanghelie coruptă și doctrine care nu sunt potrivite Cuvântului lui Dumnezeu, pentru profitul lor personal!

Pe de altă parte, trebuie să fim atenți nu numai să nu mutăm hotarul, ci și să-i ajutăm pe toți cei credincioși să vadă cu exactitate unde sunt așezate hotarele, astfel încât să-și cunoască binecuvântările spirituale în locurile cerești, în Hristos, și moștenirea lor minunată, pentru ca împreună să putem spune: „Frânghiile de măsurat mi-au căzut în locuri plăcute, da, am o moștenire frumoasă” (Psalmul 16.6).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar Dumnezeu Își arată dragostea Sa față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.

Romani 5.8



Dumnezeu mă iubește așa cum sunt

Doroteea povestește:

„Dintotdeauna mi-am dorit să fiu iubită necondiționat, să fiu acceptată așa cum sunt, dar mi s-a spus că trebuie să lupt și să muncesc pentru orice lucru în viață.

Am avut părinți iubitori. Totuși, am simțit că trebuie să le câștig simpatia prin performanțele mele. Mai târziu am făcut tot posibilul să cuceresc inima unui bărbat simpatic. Ne-am căsătorit, dar căsătoria nu a funcționat așa cum mi-am dorit. Până la urmă ne-am despărțit. M-am îmbolnăvit de anorexie nervoasă, iar această stare m-a adus la marginea mormântului. Atunci am strigat către Dumnezeu: «Dacă exiști, ajută-mă. Am eșuat. Nu mai pot».

La scurt timp după ce am rostit această rugăciune am scăpat de acea tulburare provocată de aversiunea față de mâncare. Dumnezeu mi-a arătat dragostea Sa, deși eu nu puteam face nimic pentru a o merita. Totuși, am simțit că între mine și Creatorul meu era ceva. M-am rugat din nou: «Te rog, ajută-mă să recunosc ce este acest ceva».

Când m-au invitat câțiva prieteni la o adunare creștină, m-am dus cu ei. Acolo am înțeles ce anume mă despărțea de Dumnezeu: păcatul. Dar am aflat și că Dumnezeu iubește necondiționat: El L-a dat la moarte pe Fiul Său pentru mine, ca eu să fiu eliberată de vina mea. Cu adâncă mulțumire am primit darul lui Dumnezeu și am crezut că Isus Hristos a luat asupra Sa pedeapsa pentru păcatele mele, din dragoste pentru mine.”

Citirea Bibliei: Deuteronom 15.7-23 · Matei 26.47-58

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TOT CE AI NEVOIE CA SĂ TRĂIEȘTI – Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia” (2 Petru 1:3)


Apostolul Petru scrie: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia.” Pentru a trăi o viață deplină, avem nevoie de câteva lucruri:

1) Ceva în plus. Aici este vorba de principiul încă unei mile, propovăduit de Domnul Isus: „dacă cineva îți cere să mergi cu el o milă, mergi cu el două.” (vezi Matei 5:41) și acesta necesită două lucruri:

a) Efort suplimentar. Îndrumătorul și autorul Art Williams a spus: „Vei învinge 50% din oameni muncind din răsputeri, 40% dacă ești o persoană onestă, integră și dacă lupți pentru o cauză, iar restul de 10% prin luptă.” Dacă vrei să ieși învingător, ia hotărârea de a face mereu „ceva în plus”!

b) Timp suplimentar. „Dacă zăboveşte (proorocia), aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit” (Habacuc 2:3). Gutzon Borglum, sculptorul care a creat monumentul național de pe Muntele Rushmore, dedicat președinților Americii, a fost întrebat dacă își consideră lucrarea ca fiind perfectă. El a răspuns: „Nu astăzi. Nasul președintelui Washington este cu doi centimetri și jumătate mai lung. Dar e bine și așa… pentru că se va eroda, și peste zece mii de ani va fi exact cum trebuie!”

2) Un al doilea lucru de care avem nevoie pentru a trăi o viață deplină este să dăm tot ce avem mai bun. Andrew Carnegie a spus: „Nu are rost să ajuți oameni care nu vor să se ajute singuri. Nu poți împinge pe cineva în sus, pe o scară, dacă nu este dispus s-o urce.”

3) Al treilea lucru de care ai nevoie pentru a trăi o viață deplină este: mentorul potrivit. Apostolul Pavel a scris: „Urmaţi-mă pe mine” (Filipeni 3:17). Mentorii de valoare conduc prin exemplu; ei știu că pentru a fi urmați de alții, mai întâi trebuie să fie respectați. Ei știu dacă ești o persoană care învață vizual sau verbal. Ei știu dacă ai nevoie de o bătaie pe umăr sau să fii împins de la spate. Dacă ai un astfel de mentor, ești binecuvântat. Dacă nu, cere-I lui Dumnezeu să-ți trimită unul în viața ta – chiar astăzi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 39


Pentru a înfrâna voinţa proprie a unui credincios, Dumnezeu este uneori nevoit să recurgă la frâu şi la zăbală (Psalmul 32.9). Duhul impune tăcere firii noastre vechi, pentru a face să rodească şi să vorbească viaţa cea nouă (v. 1).

Când ni se face o nedreptate şi ne este poate cel mai greu să tăcem, să ne gândim la exemplul desăvârşit al Mielului care nu Şi-a deschis gura (v. 9; Psalmul 38.13; Isaia 53.7; 1 Petru 2.23).

Tu mi-ai dat zile cât un lat de mână (v. 5): scurtă este existenţa noastră şi, cu toate acestea, ea este risipită atât de prosteşte, de către atâtea persoane, în febrila agitaţie de a acumula bunuri pământeşti! (v. 6; Eclesiastul 2.21-23). Să fim atenţi la cele patru certitudini („în adevăr…) exprimate în v. 5, 6 şi 11! Omul este „doar o suflare” (v. 5 şi 11) şi, în plus, umblă ca o umbră…” (v. 6). De pe scena acestei lumi, curând, când drama umană va ajunge la final, personajele şi decorul vor fi puse deoparte. Chipul lumii acesteia trece (1 Corinteni 7.31). Ceea ce este adevărat, sigur şi nepieritor aparţine doar domeniului ceresc, invizibil (1 Petru 1.4). Înţelegând că nu poate aştepta nimic de la o astfel de lume, credinciosul îşi pune întrebarea: ce aştept eu, Doamne?” şi îşi dă el însuşi răspunsul: „Aşteptarea (speranţa) mea este în Tine (v. 7).”

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: