22 Martie 2021
Hristos Isus, speranța noastră.
1 Timotei 1.1
Puterea practică a speranței noastre creștine (3)
Domnul Însuși folosește momentul incert al revenirii Sale ca pe un imbold la fidelitate. Când vorbește despre Sine ca fiind Cel care pleacă într-o țară străină, pentru a primi o împărăție, și după ce împarte „minele” slujitorilor Săi, cuvintele Sale sunt: „Puneți-le în negoț până Mă voi întoarce” (Luca 19.12,13). De asemenea, El spune: „Fericit este robul acela pe care stăpânul lui, când va veni, îl va găsi făcând așa” (Matei 24.46).
Acestea sunt doar câteva exemple cu privire la semnificația practică a adevărului cu privire la venirea lui Hristos pentru cei ai Săi. O examinare a tuturor pasajelor care tratează acest subiect va arăta că acest adevăr pătrunde în fiecare detaliu al vieții și umblării creștine. Prin urmare, a-l ignora înseamnă a pierde cea mai puternică motivație pentru sfințenie care ne este oferită în Scriptură. Mai mult, acest adevăr este parte integrantă a creștinismului, de aceea creștinul care nu a primit adevărul venirii Domnului este în necunoștință cu privire la caracterul poziției în care se află și cu privire la plinătatea harului lui Dumnezeu. Este venirea lui Hristos nădejdea ta? Poate exista o altă speranță mai plină de bucurie pentru cel credincios? A fi față în față cu Acela pe care Îl iubim fără să-L vedem! A fi asemenea Lui și a fi împreună cu El pentru totdeauna! Cu siguranță că, dacă inimile noastre răspund chiar și într-o slabă măsură la ceea ce El este pentru noi și la dragostea Lui, vom tânji după momentul în care El Se va bucura pe deplin de rodul muncii sufletului Său, atunci când ne va lua la Sine Însuși și când bucuria noastră va fi perfectă, avându-L pe Cel care este Obiectul dragostei noastre.
Fie ca El să-i aducă pe tot mai mulți dintre ai Săi în savurarea practică a acestei binecuvântări și să-i facă, prin harul Său, să-L aștepte, menținând în tot acest timp adevărul în puterea lui vie și umblând în separare de rău, pe calea ascultării în pustie!
E. Dennett
Pot totul în Hristos, care mă întărește.
Căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic.
Filipeni 4.13; Ioan 15.5
„Pot totul în Hristos”
G. Silwood a fost un predicator al evangheliei în Anglia. O boală grea l-a țintuit ani de zile la pat. În ultimii ani ai vieții, durerile erau aproape insuportabile, dar el suporta totul cu mare răbdare, cerând puterea necesară de la Mântuitorul lui.
Într-o zi, un defăimător al lui Dumnezeu i-a trimis un bilețel cu întrebarea: „Cine a fost Isus?”. Silwood i-a răspuns:
„Nu mai am puterea de a intra în detalii despre ce spune Scriptura cu privire la Domnul Isus, nu pot răspunde îndeajuns la întrebarea: Cine a fost Isus? Totuși, aș dori să vă scriu în toată simplitatea ce înseamnă El pentru mine acum, când zac pe patul de boală. Zilnic constat că, în toată teama mea și în toate suferințele mele, care fără El ar fi insuportabile, El mă mângâie, mă susține și mă păzește. În nopțile nedormite și în zilele cu dureri, El este întotdeauna cu mine, El, Mântuitorul meu drag. În zilele când am fost sănătos și puteam lucra, am aflat că El este exact așa cum spune despre Sine. Și acum, în slăbiciune și boală, constat mai mult ca oricând că El este o realitate vie.
Pot să vă adresez o întrebare ca răspuns la întrebarea dumneavoastră? Ați ajuns vreodată în situația mea – să fiți la doar un pas de veșnicie? Dacă da, ați simțit în necredința dumneavoastră acea mângâiere, bucurie și liniște pe care eu le am acum în Domnul Isus? Ceea ce este Domnul Isus pentru mine în aceste împrejurări nu pot să vă descriu în cuvinte. Chiar în fața morții sunt mângâiat și fericit. Puteți spune și dumneavoastră același lucru?”
Citirea Bibliei: Deuteronom 11.1-17 · Matei 24.37-51
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DEZVOLTAREA INTELECTUALĂ – Fundația S.E.E.R. România
„Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept” (Proverbele 9:9)
Astăzi vom arunca o privire asupra frânării dezvoltării intelectuale. Uneori folosim versete precum: „Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte” (1 Corinteni 1:27) drept scuză, pentru faptul că nu ne dezvoltăm mintea și nu creștem din punct de vedere intelectual. Dumnezeu a zis: „Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă” (Osea 4:6). Creșterea intelectuală este însoțită de un sentiment de împlinire – un sentiment pe care nu-l avem altfel. Când știi că ai crescut în cunoaștere și pricepere, nu mai ești vulnerabil în fața criticilor, și a disprețuitorilor. Simțul valorii proprii nu mai depinde de aprobarea celorlalți, pentru că unitatea de măsură după care te evaluezi este alta – creșterea personală!
Autorul Proverbelor spune: „O inimă pricepută dobândește ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa” (Proverbele 18:15). „Urechea care aude, şi ochiul care vede, şi pe una şi pe cealaltă, Domnul le-a făcut.” (Proverbele 20:12). Trebuie să remarcăm și să reținem că învățăm prin ascultare și observație! Și nu vorbim aici despre orele petrecute în fața televizorului care încețoșează creierul și împiedică puterea conversației.
Biblia spune: „După cum fierul ascute fierul, tot aşa şi omul ațâță mânia altui om” (Proverbele 27:17). Pentru a crește și a avea o minte ascuțită, tu ai nevoie de oameni, în viața ta, care să te cizeleze.
Trei activități-cheie îți vor determina viitorul:
a) Timpul pe care îl petreci cu Dumnezeu;
b) Relațiile pe care le formezi;
c) Cărțile pe care le citești. Iar cartea căreia trebuie să-i aloci cel mai mult timp este Biblia.
Incă un gând: De fiecare dată când citești și primești un gând bun sau experimentezi un moment de înțelegere, scrie-l, notează-l – altfel îl vei pierde.
de Jean Koechlin
Psalmul 34
Pentru a ne arăta că toate circumstanţele, inclusiv cele mai umilitoare, ne pot conduce, în final, la a-L binecuvânta pe Dumnezeu, Duhul S-a folosit de un episod neplăcut din istoria lui David (când şi-a schimbat purtarea înaintea lui Abimelec), pentru a-i dicta apoi cuvintele acestui psalm. Să-l imităm pe „acest întristat„. Să învăţăm, asemeni lui, să preamărim oricând şi oriunde Numele Dumnezeului nostru.
În v. 11 Îl vedem pe Domnul cum, cu tandreţe, ne strânge în jurul Său, spunându-ne: „Veniţi, fiilor, ascultaţi-Mă…„ El are un cuvânt de încurajare pentru fiecare dintre noi. Pe cel aflat în pericol îl linişteşte prin v. 7, 15 şi 17 (vezi Isaia 63.9). Un altul cunoaşte lipsuri materiale? El răspunde la îngrijorarea lui prin v. 9 şi 10. Cineva trece prin doliu sau prin durere? El îi arată la Cine se găseşte mângâierea (v. 18). Dorinţa Lui este să ne întărească încrederea în Tatăl Său, astfel încât să-L lăudăm împreună cu El (v. 3). „Gustaţi” ne spune El „cât de bun este Domnul” (comp. cu 1 Petru 2.3).
Dar Domnul ştie că avem nevoie şi de îndemnarea Sa, de aceea ne îndeamnă: „Păzeşte-ţi limba de rău, … depărtează-te de rău şi fă binele, … caută pacea şi urmăreşte-o„ (v. 13,14; vezi 1 Petru 3.10-12). Petru, citând în epistola sa din Psalmul 34, nu preia şi partea cu care se încheie acest pasaj (v. 21), pentru că astăzi este ziua harului. Judecata anunţată în finalul psalmului urmează să vină.
Mana Zilnica 