Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “februarie 28, 2021”

28 Februarie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Așa trebuie să fie înălțat Fiul Omului.

Ioan 3.14


„Trebuie”, pentru gloria lui Dumnezeu, însă „trebuie”, de asemenea, fiindcă omul este un păcătos pierdut! Din cauză că este păcătos și că-L respinge pe Dumnezeu, omul se dovedește a fi atât de rău, încât remediul pentru el nu poate fi nimic altceva decât răstignirea Domnului.

Fiul trebuie să fie înălțat – solemnă cerință a dreptății! Ochii lui Dumnezeu sunt prea curați pentru a privi nelegiuirea. Fiul lui Dumnezeu a vorbit ceea ce cunoștea – și cât de perfect cunoștea El! Dumnezeu nu poate îngădui niciun rău, nici măcar un gând nepotrivit, iar noi toți avem o mulțime de gânduri nepotrivite. Hristos a coborât din cer și a zis: „Fiul Omului trebuie să fie înălțat”. Ce cuvinte binecuvântate de har! Și remarcați completa supunere a sufletului Său, adâncimea dragostei Sale și pacea Lui, când privește la necesitatea de a bea acel pahar al mâniei, ca să nu-l bem noi!

Mai târziu, când totul urma să aibă loc, El Și-a îndreptat fața să meargă la Ierusalim; apoi, în Ghetsimani, când ceasul se apropiase, sudoarea I s-a făcut ca niște picături mari de sânge, care cădeau la pământ. Aici însă, la începutul lucrării Sale, El afirmă lucrul pentru împlinirea căruia venise din ceruri. El a venit să facă voia Tatălui Său, iar acea voie era mântuirea noastră.

Vedem, de asemenea, cum harul se înalță pe deplin deasupra întregii noastre ruine. Descoperim că păcatul care apăsa asupra conștiinței și inimii noastre este chiar lucrul pentru care Hristos a murit. El l-a luat asupra Lui, iar acum evanghelia proclamă faptul că binecuvântatul Domn Isus a luat locul meu înaintea lui Dumnezeu și a fost „făcut păcat”, El, Cel care „n-a cunoscut păcatul”. Îl văd atârnând pe cruce, luând astfel locul meu, dând socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru mine, și înțeleg astfel că n-a mai rămas absolut niciun lucru care ar putea să-mi împiedice intrarea înaintea lui Dumnezeu.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când au ajuns la locul numit Căpățâna, L-au răstignit acolo, pe El și pe făcătorii de rele: unul la dreapta și altul la stânga.

Luca 23.33



Ce se vede lămurit la cruce?

La crucea de pe Golgota, ura oamenilor împotriva lui Dumnezeu a atins punctul culminant. Atât iudeii, cât și romanii, atât învățații, cât și tâlharii, toți L-au disprețuit pe Domnul Isus. Respingerea și dușmănia lor au fost atât de mari, încât L-au omorât pe Domnul vieții.

În același timp, acolo, la cruce, a strălucit cel mai puternic dragostea lui Dumnezeu față de oameni. Dumnezeu L-a dat la moarte pe singurul și preaiubitul Său Fiu pentru păcătoși, pentru dușmanii Săi. Răutatea oamenilor nu L-a oprit pe Dumnezeu să-L jertfească pe Fiul Său pentru salvarea celor pierduți.

Moartea pe cruce a Domnului Isus a descoperit și sfințenia lui Dumnezeu. În cele trei ore de întuneric, Mântuitorul a purtat pedeapsa pentru păcatele noastre și a fost făcut păcat pentru noi. Atunci Dumnezeu Și-a întors fața de la El, pentru că Dumnezeu este prea curat și prea sfânt ca să vadă răul.

La cruce, Isus Hristos a suportat suferințe nespus de mari. El a suportat dureri trupești și a suferit cumplit din cauza disprețului batjocoritorilor. Suferința Sa a fost și mai mare atunci când a stat în judecata divină pentru păcatele noastre. Cât de mult L-a durut să fie părăsit de Dumnezeu!

La cruce s-a văzut gloria morală a Domnului Isus. El a suportat în liniște batjocura dușmanilor Săi. El a fost ascultător de Dumnezeu și a făcut întotdeauna voia Tatălui Său. La sfârșit Și-a dat viața, în semn de dăruire deplină pentru Dumnezeu și din dragoste nemărginită față de om.

Citirea Bibliei: Numeri 36.1-13 · Matei 18.21-35

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NEVOIA DE POCĂINȚĂ – Fundația S.E.E.R. România

„Când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire, şi de care cineva nu se căieşte niciodată.” (2 Corinteni 7:10)


Există o diferență între mărturisirea păcatului și căința pentru păcat. În Scriptură, cuvântul „pocăință” înseamnă „schimbarea minții”, dar și a faptelor. Prin mărturisirea păcatului recunoști ceea ce ai săvârșit; prin pocăință te întorci de la el. Iar vestea bună este că iertarea lui Dumnezeu nu are margini. În clipa în care o ceri, o primești. Cu toate acestea, Dumnezeu nu dorește să mai repeți tiparele păcătoase din nou și din nou. Aici intervine „întristarea după voia lui Dumnezeu”… Despre ea, apostolul Pavel scrie: „tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frământare a trezit în voi!” (2 Corinteni 7:11). Scopul întristării după voia lui Dumnezeu este să te facă să te strădui mai mult atunci când vine vorba de schimbarea comportamentului. Când lași păcatul să intre în viața ta, violezi esența neprihănirii tale. „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21).

În momentul în care Dumnezeu te-a mântuit, El te-a făcut efectiv „neprihănirea lui Dumnezeu în Hristos.” Tu ai un duh nou care locuiește într-un trup vechi, ne-înnoit… iar când îi permiți păcatului să intre în viața ta, el va murdări exact esența ființei tale! Lucrul acesta va produce în tine o întristare după voia lui Dumnezeu, care duce la pocăință și la întoarcerea de la păcat. Nu te mulțumi să spui: „E un obicei de care nu pot scăpa, dar e în regulă, pentru că Dumnezeu mă va ierta!” Da, te va ierta, dar El nu dorește să intri într-un ciclu al păcatului, pocăinței, iertării și apoi al repetării păcatului. El dorește să fii puternic și eficient în slujirea Lui, de aceea El te cheamă la o trăire creștină profundă. Așadar, străduie-te să duci o viață de „neprihănit în Hristos”!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 14, 15


Cu adevărat nebun este cel care, în faţa tuturor mărturiilor pe care Dumnezeu i le dă cu privire la puterea şi dragostea Lui, îşi închide ochii, îşi împietreşte inima şi declară: Nu este Dumnezeu” (14.1; Psalmul 10.4; Ieremia 5.12); şi chiar dacă nu toţi oamenii sunt atei, tuturor, fără excepţie, le lipseşte adevărata pricepere: pentru că niciunul nuL caută pe acest Dumnezeu (a Cărui existenţă totuşi Io recunosc), până nu lucrează El la inimă.

Ce îngrozitor este acest tablou al umanităţii, aşa cum îl poate contempla Dumnezeu din ceruri! Dar să nu uităm că această rasă rebelă şi coruptă prin natura ei este cea din care facem parte şi noi, tu şi eu.

După trista constatare din Psalmul 14, „nu este niciunul care să facă binele”, Psalmul 15 poate să pună întrebarea: „Cine va locui în cortul Tău…?” Romani 3, care citează v. 13 din Psalmul 14, descoperă gloriosul adevăr care ne priveşte şi pe noi: dintre aceşti oameni „dovediţi păcătoşi” Dumnezeu îi îndreptăţeşte pe gratis, fără plată, pe cei care cred (Romani 3.1012, 2226).

Trăsăturile israelitului credincios sunt şi cele pe care harul trebuie să le producă întrun creştin: dreptate şi adevăr, în umblare, în fapte şin cuvinte; bunăvoinţă faţă de aproapele nostru; aprecierea binelui şi a răului potrivit măsurii divine (citiţi Isaia 33.15,16).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: