Mana Zilnica

Căci pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la timpul cuvenit, a murit pentru cei nelegiuiți.

Hristos … a suferit o singură dată pentru păcate, Cel Drept pentru cei nedrepți.

Romani 5.6; 1 Petru 3.18

Mijlocitorul

Domnul Isus Hristos a venit în lume ca să fie Mijlocitor între om și Dumnezeu. El a suferit pentru păcat o dată pentru totdeauna, ca să ne aducă la Dumnezeu. Niciodată nu vom putea înțelege ce a însemnat pentru El ca, în sfințenia Sa de Dumnezeu, să împlinească această lucrare, pentru a reface legătura ruptă prin păcat între Dumnezeu și om. Niciodată nu vom înțelege disprețul suportat de Domnul Isus de a fi numărat în rândul nelegiuiților, al tâlharilor, nici singurătatea și durerea despărțirii Lui de Dumnezeu. Totuși, Domnul Isus a mers până la capăt, suferind moartea și încă moarte de cruce, fără să dea înapoi. El a mers pe drumul suferinței și al morții, ca să nu mai mergem noi pe acest drum. El a fost despărțit de Dumnezeu, ca să nu mai fim noi despărțiți de Dumnezeu. Astfel, în urma suferințelor și a morții Domnului Isus, toți cei care credem în El am beneficiat de pacea Lui.

„Dar El era străpuns pentru nelegiuirile noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El și prin rănile Lui suntem vindecați” (Isaia 53.5).

Slăvit să fie Dumnezeul care ne-a dăruit un Mântuitor așa de mare, care, în urma suferințelor, a morții, a despărțirii Sale de Dumnezeu, ne-a asigurat nouă, celor ce credem în El, tămăduirea de boala păcatului, iertarea, pacea și viața veșnică!

Citirea Bibliei: Numeri 18.1-19 · Matei 12.1-14

coordonatori Bob & Debby Gass

TU EȘTI CONECTAT CU CERUL – Fundația S.E.E.R. România

„Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor” (1 Ioan 2:1)

Luna și stelele pe care le vezi pe cerul senin sunt doar niște picături în vastitatea universului. Soarele nostru este una din cele peste 100 de miliarde de stele care formează galaxia Calea Lactee. Și probabil că există nu mai puțin de 100 de miliarde de galaxii – dintre care miliarde de galaxii probabil că au sute de milioane de planete asemănătoare cu planeta noastră. Telescopul spațial Hubble ne trimite imagini ale unor galaxii aflate la 13 miliarde de ani-lumină. Undeva, pe-acolo, ar putea fi și casa pregătită de Domnul Isus pentru noi, nu crezi?! Și toate acestea au fost create pentru că Dumnezeu a rostit o singură propoziție: „Să fie!…” (vezi Geneza 1).

Dar există ceva și mai uimitor: Cel care a creat toate acestea te iubește, și se îngrijește de fiecare detaliu al vieții tale. Când ești slab, El este tare. Când greșești, El te iartă. Biblia ne liniștește că „dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre” (1 Ioan 2:1-2). Harul lui Dumnezeu este cu adevărat uimitor și nu trebuie să faci nimic pentru a-l merita. Fiindcă Dumnezeu este Tatăl tău, poți merge oricând acasă și vei fi întâmpinat de El. Ești „conectat” cu Cel care „în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:15-16).

Tu ești conectat la mila și la harul Său nemărginit! Fii uimit și încântat și astăzi de cât de extraordinar este faptul acesta!

de Jean Koechlin

Iov 32:1-22

Elifaz, Bildad şi Ţofar şiau epuizat argumentele. La rândul său, Iov a tăcut! Acum intră în scenă o nouă persoană: Elihu, al cărui nume înseamnă „Dumnezeu Însuşi„. Prin gura sa urmează să vorbească Duhul lui Dumnezeu (1 Petru 4.11).

Insuficienţa omului a fost pe deplin demonstrată. La Iov sa manifestat incapacitatea de a face faţă încercărilor; la prietenii săi, deşertăciunea mângâierii omeneşti. De vreme ce „înţelepciunea pământească” sa dovedit neputincioasă, „înţelepciunea de sus” urmează să se pronunţe prin intermediul lui Elihu (Iacov 3.1417). Şi, în faţa acestui om mai tânăr decât ei, cei patru bătrâni vor rămâne umiliţi.

Elihu are simţul buneicuviinţe. A aşteptat cu răbdare sfârşitul cuvântărilor precedente. Tinerii trebuie în special să ştie să asculte. Aceasta este primul semn al înţelepciunii (Iacov 1.19). Cunoştinţa şi experienţa celor mai bătrâni sunt, în general, mai bogate decât ale lor! Este apoi un semn simplu al politeţii.

Totuşi, aceste considerente nul împiedică pe Elihu să fie umplut de o dreaptă mânie. Gloria lui Dumnezeu fusese pusă sub semnul întrebării de către Iov şi de către însoţitorii acestuia, iar omul credincios al lui Dumnezeu nui poate trata cu blândeţe. El nici nui va flata, nici nui va părtini: două pericole care ne ameninţă şi pe noi întotdeauna (v. 21).

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

30 ian. 2021

30 Ianuarie 2021

Dar vine un ceas, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; pentru că și Tatăl caută astfel de închinători ai Lui. Dumnezeu este Duh și cei care I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr.

Ioan 4.23,24

În ce privește închinarea – cea mai înaltă manifestare de care duhul omului este capabil – este important să ne amintim că există o mare diferență între felul cum ea este prezentată în Vechiul Testament față de Noul Testament. În dispensațiile trecute, Dumnezeu a rămas ascuns în mare măsură. Înțelepciunea și providența Lui s-au manifestat în actul creației, iar dragostea Lui a fost văzută în grija față de cei care s-au încrezut în El. Harul Său a fost declarat de profeți ca ceva care urma să fie revelat. În consecință, în acea vreme nu a existat un acces imediat în prezența lui Dumnezeu. Perdeaua dinăuntru nu era încă ruptă, iar cuvintele Sale față de Israel au fost: „Nu te apropia de locul acesta” (Exod 3.5) și „Închinați-vă de departe” (Exod 24.1).

După venirea lui Hristos însă, totul s-a schimbat. Harul și adevărul sunt acum revelate. Perdeaua este ruptă, iar intrarea în Locul Preasfânt este acum revelată clar. În duh, orice credincios este invitat să se apropie „cu o deplină siguranță a credinței” (Evrei 10.19-22). Închinarea noii creații este întemeiată pe lucrarea încheiată a binecuvântatului nostru Domn. În duh intrăm în prezența imediată a Tatălui, deplin conștienți că suntem fii ai Săi. Închinarea este mult mai mult decât rugăciunea sau decât savurarea slujirii prin Cuvânt. Ea este preocuparea în adorare cu Dumnezeu Însuși, nu doar pentru a-I mulțumi pentru darurile Sale, ci pentru ceea ce El este. Iată ceea ce caută Tatăl.

Nivelul închinării coboară atunci când devenim preocupați cu lucrurile exterioare, chiar și cele ale creștinismului. Închinarea atinge punctul cel mai înalt atunci când duhurile noastre sunt absorbite în contemplarea perfecțiunilor Dumnezeului etern, în lumina crucii și a mormântului gol.

H. A. Ironside

Ce va da un om în schimb pentru sufletul său?

Marcu 8.37

Afirmațiile lui Dumnezeu

Biblia este bogată în afirmații ale lui Dumnezeu, pe care ar trebui să ni le însușim. Amintim aici câteva dintre ele:

Fiecare om are un suflet, care va continua să existe și după moarte.

Sufletul este cel mai de preț bun de care dispune omul.

Există o veșnicie. Mulți oameni cred aceasta, dar și mai mulți dau la o parte acest cuvânt incomod.

Cine nu și-a pus aici, pe pământ, viața în ordine cu Dumnezeu, în veșnicie va ajunge la judecată. Grozăviile acestei judecăți divine nu se pot nici descrie și nici percepe cu înțelepciunea omenească.

În starea veșnică, nimeni nu mai are vreo influență asupra destinului său.

Câtă vreme este pe pământ, omul trebuie să-și rezolve aici problema împăcării lui cu Dumnezeu. Timpul potrivit este chiar astăzi.

Este un singur preț de răscumpărare pentru suflet: sângele lui Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu.

Numai Hristos ne poate răscumpăra din păcat și din judecată. Faptele bune și o viață așa-zisă corectă nu sunt suficiente niciodată.

Să răspundem cu sinceritate la întrebarea Fiului lui Dumnezeu: „Ce va da un om în schimb pentru sufletul său?”.

Citirea Bibliei: Numeri 17.16-28 · Matei 11.20-30

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNVAȚĂ MEREU! – Fundația S.E.E.R. România

„Inima celor pricepuţi caută ştiinţa” (Proverbele 15:14)

Se spune că uităm peste 80% din ceea ce învățăm la școală și la facultate. Se ridică astfel întrebarea: „Atunci, de ce să ne mai ostenim? Chiar merită educația să investim atât de mult în ea?” Merită! Există nenumărate motive valide pentru învățare, chiar dacă uitarea își va lua și ea tributul. Iată cinci dintre cele mai importante argumente:

1) Funcția cea mai importantă a procesului de învățare este autodisciplina și controlul pe care le cultivă. Studenții sârguincioși învață să urmeze indicații, să îndeplinească cerințe și să-și canalizeze facultățile mentale spre scopuri constructive. Acestea sunt capacități de care ai nevoie pentru a reuși în viață.

2) Chiar dacă nu ținem minte toate faptele și conceptele, știi că ele există și știi unde să le găsești. Așa că știi de unde poți extrage informația, atunci când vei avea nevoie de ea, mai târziu…

3) Faptul că ai învățat mai demult te ajută să înveți mai ușor în prezent. Fiecare exercițiu mental îți facilitează mai multe indicii asociative, de care poți lega idei și concepte viitoare; de asemenea, poți fi transformat prin procesul de învățare.

4) Creierul tău este ca programarea computerului. În realitate, nu se uită nimic. Informația este încă depozitată în creier și se va reactiva atunci când este stimulată în mod corespunzător.

5) Ești modelat de influența celor care te învață.

Biblia spune: „Inima celor pricepuţi caută ştiinţa” (Proverbele 15:14). Poate ți-ai dori să se descopere un proces mai simplu de modelare a minții omenești, care să înlocuiască experiența anevoioasă și dureroasă a educației. Dar până se va inventa „pilula pentru învățare”, va trebui să te mulțumești cu vechea abordare. Așadar, continuă să înveți!

de Jean Koechlin

Iov 31:1-12; 31:29-40

În cap. 29, Iov desfăşurase pe larg binele pe carel făcea; aici expune în amănunt răul pe care nul făcea: sa ferit şi de imoralitate (v. 112), şi de nedreptate (v. 1315), şi de egoism (v. 1523) şi de idolatrie (v. 2428). Întrun fel sau în altul, el se laudă, uitând că numai Dumnezeu ne dă putere să facem binele şi tot El ne păzeşte şi să nu facem răul.

Bineînţeles că, dacă ar exista vreun om care să aibă dreptul să se sprijine pe lucrările lui, acela ar fi, mai mult ca sigur, Iov. Pavel a scris aceleaşi lucruri despre sine în Filipeni 3.4. Dar a adăugat: „cele care îmi erau câştig leam socotit pierdere, datorită lui Hristos…„ (Filipeni 3.7). Avantajele sale naturale de bun israelit, dreptatea sa anterioară de fariseu conştiincios, pe toate acestea el le consideră de atunci gunoaie. De altfel, Dumnezeu nu a mai fost nevoit să i le îndepărteze, precum lui Iov; prin har, Pavel pusese deja deoparte tot ce nu era Hristos.

Să remarcăm numeroasele provocări din text, rămase fără răspuns; ele par să implice toate gândurile bune pe care le avea Iov despre sine şi despre lucrările lui din trecut.

La încheierea acestei expuneri a tuturor meritelor sale, Iov îşi pune solemn semnătura şi Îl provoacă sfidător pe Dumnezeu săi răspundă (v. 35).

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

29 ian. 2021

29 Ianuarie 2021

Dar cărarea celor drepți este ca lumina strălucitoare, care luminează tot mai mult, până când ziua e deplină.

Proverbe 4.18

Vedem cum unii credincioși își încep viața într-un fel nepotrivit, însă, mai apoi, după ce învață să se judece sub mâna lui Dumnezeu, își sfârșesc alergarea bine și, uneori, într-un mod chiar strălucit. Așa au stat lucrurile cu Iacov, ale cărui zile au fost „puține și rele” (Geneza 47.9), însă a cărui viață s-a încheiat cu o viziune deplină a gloriei. Mai frecvent însă vedem credincioși care încep bine și sfârșesc rău. Aceasta este istoria lui Lot, care, neavând credința lui Avraam, a mers totuși pe același drum cu el. Viața lui a slăbit tot mai mult din punct de vedere moral, din cauza dragostei lui față de bunurile pământești, și s-a încheiat într-un fel rușinos (Geneza 19).

Așa au stat lucrurile și cu Ghedeon, care la început a fost smerit și a avut curajul să-și curețe casa de dumnezeii străini, apoi l-a condus pe Israel la biruință împotriva lui Madian, însă la sfârșitul vieții a făcut ca întreaga sa casă și întreg poporul să păcătuiască prin intermediul unui efod ce devenise o cursă pentru ei (Judecători 6–8).

Între aceste două căi o vedem pe cea de mijloc, a credinciosului care, de la început și până la sfârșit, umblă fără să eșueze în duhul de sfințenie personală. Pe o astfel de cale a mers Avraam. Rareori practica sa a contrazis credința sa, iar el și-a judecat umblarea atunci când ea a dus la întreruperea comuniunii sale cu Dumnezeu.

Așa a fost, însă în mod perfect, și calea Slujitorului perfect, Hristos. Nu găsim acolo nicio imperfecțiune, ci doar încredere absolută, ascultare completă, dependență perfectă, dreptate practică ireproșabilă, sfințenie divină pură într-un Om, credință nezdruncinată, dragoste necuprinsă, nădejde neabătută. Când privim la o astfel de cale, nu putem face altceva decât să ne închinăm. Însă putem de asemenea să-L urmăm, iar El ne dă puterea pentru aceasta. Între noi și El va fi întotdeauna diferența dintre imperfect și perfect, dintre finit și infinit. Iar câtă vreme ochii noștri vor fi ațintiți asupra Lui, vom găsi secretul unei umblări care să-L glorifice până la sfârșit.

H. L. Rossier

Cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui. O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte îl face cunoscut altei nopți, fără grai, fără cuvinte; totuși glasul lor este auzit.

Psalmul 19.1-3

Pe acestea le-a pictat fiul meu

Proprietarul unei vile impunătoare a primit în vizită o rudă mai îndepărtată, care acum îl vizita pentru prima oară. Dar acesta înjura întruna. La întrebarea proprietarului dacă nu se teme că Îl supăra pe Dumnezeu cu astfel de vorbe, vizitatorul a răspuns că nu, pentru că nu L-a văzut niciodată pe Dumnezeu.

A doua zi dimineața, cei doi bărbați se uitau la câteva tablouri. „Pe acestea le-a pictat fiul meu”, a spus proprietarul. Vizitatorul era încântat. Dar acesta era doar începutul. În cursul zilei, cei doi au avut ocazia să admire și alte lucrări pe care fiul le făcuse în diferite locuri – în grădină, în interiorul casei și chiar în oraș.

Vizitatorul întreba de fiecare dată: „Cine a făcut aceasta?”, și mereu primea răspunsul: „Fiul meu!”. La final, vizitatorul a exclamat: „Ce fericit ești să ai un astfel de fiu!”. — „Dar cum poți să spui așa ceva?”, a întrebat proprietarul, „doar nu l-ai văzut niciodată!” — „Dar văd ceea ce a făcut el.” — „Atunci du-te la fereastră și uită-te la ce a făcut Dumnezeu. Nici pe El nu L-ai văzut niciodată, dar poți să admiri lucrările Lui!”

Noi nu L-am văzut pe Dumnezeu, dar putem să vedem în fiecare zi creația Lui și să recunoaștem în aceasta existența și măreția Sa. Fiecare dintre noi este chemat să creadă că Dumnezeu, Creatorul Atotputernic, este și un Dumnezeu Mântuitor măreț, care L-a dat pe Fiul Său Isus Hristos, ca să ne conducă la El.

Citirea Bibliei: Numeri 16.25-17.15 · Matei 11.10-19

coordonatori Bob & Debby Gass

AI VREUN PLAN PENTRU VIAȚA TA? – Fundația S.E.E.R. România

„Planurile omului harnic nu duc decât la belşug” (Proverbele 21:5)

Fără un plan pentru viața ta, ea te va lua prin surprindere. Unii își planifică viața pe zile. Se trezesc, își fac lista cu lucrurile pe care le au de făcut – și trec la treabă. Alții își planifică viața pe o săptămână întreagă. Se uită în calendarul săptămânii, își verifică întâlnirile, își revizuiesc țelurile și apoi se pun pe treabă.

Expertul în leadership John Maxwell scria: „La începutul fiecărei luni, stau o jumătate de zi și îmi stabilesc agenda pentru următoarele 40 de zile. Pentru mine, patruzeci de zile funcționează mai bine decât treizeci. În felul acesta, am parte de o introducere în luna următoare și nu sunt surprins. Încep prin a-mi revizui programul de călătorii și activitățile planificate cu familia. Apoi revizuiesc proiectele, lecțiile și alte obiective pe care doresc să le îndeplinesc în timpul acelor cinci sau șase săptămâni. După aceea, încep să aloc zile și perioade pentru solitudine, citit, scris, muncit, întâlniri cu oamenii etc. Mi-am pus în orar și activități recreative, cum ar fi să văd o expoziție, să urmăresc o partidă, un meci – sau să joc golf. De asemenea aloc timp și pentru lucrurile neprevăzute. Iar când termin, voi putea să spun aproape tot ce voi face, pe ore, în săptămânile care vor urma. Acesta este unul din motivele pentru care am reușit să realizez atâtea.”

Poate gândul de a-ți planifica programul pentru următoarele 40 de zile te copleșește, dar începe măcar prin a-ți planifica ziua. Apoi fă-ți planuri pe o săptămână, pe două săptămâni… apoi pe o lună, pe un an etc. Și dacă Îl consulți mereu pe Dumnezeu, „El îţi va netezi cărările.” (Proverbele 3:6).

de Jean Koechlin

Iov 30:1-31

Câtă deosebire între acest capitol şi cel precedent! Copleşit de onoruri, bucurânduse de o popularitate măgulitoare, Iov se trezeşte, de pe o zi pe alta, obiect al dispreţului şi al bătăii de joc. Lumea este ipocrită şi trădătoare. Cei credincioşi care au crezut căşi pot pune nădejdea în ea, fie şi pentru un moment, au ajuns, mai devreme sau mai târziu, la această dureroasă concluzie. Inima omului găseşte plăcere în nenorocirea altora. Nu se bucurau oamenii cu răutate de înjosirea Domnului Isus? (comp. v. 9 cu Psalmul 69.12).

Binecuvântările pământeşti ale lui Iov putuseră să se ofilească, însă cele ale creştinului sunt „binecuvântări spirituale în locurile cereşti, în Hristos” (Efeseni 1.3), şi pe acestea nici Satan, nici lumea, nici chiar moartea nu le pot răpi vreodată. Iov, cel care gândea că evlavia sa îi dădea dreptul la prosperitate, merge acum până acolo încât se plânge de Dumnezeu. Suntem noi siguri că nu vom face niciodată aşa ceva? Şi încă pentru motive mai mărunte!

„Strig către Tine şi numi răspunzi” (v. 20) sunt şi cuvintele Psalmului 22.2. Dar ce contrast între amărăciunea lui Iov, cel care Îl învinuieşte pe Dumnezeu de sentimente de ură şi de cruzime (v. 21), şi supunerea desăvârşită a Domnului Isus, care nu Şia părăsit nici măcar o clipă încrederea în Dumnezeul Său.

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

28 ian. 2021

28 Ianuarie 2021

Să-ți desparți trei cetăți în mijlocul țării pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău ca s-o stăpânești. Să-ți pregătești calea și să împarți în trei părți hotarele țării tale pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău ca s-o moștenești, ca orice ucigaș să fugă acolo.

Deuteronom 19.2,3

Dumnezeu a pregătit o resursă pentru cel care omora un om accidental. Poporul trebuia să pună deoparte trei cetăți în țară, în care ucigașul fără voie să se poată refugia. Dacă însă cineva omora pe semenul său în mod premeditat, nu exista nicio posibilitate de refugiu; sângele nevinovat vărsat trebuia răzbunat, așa cum găsim în Geneza 9.5,6.

Acest lucru devine izbitor atunci când ne gândim la condamnarea nedreaptă la moarte a lui Hristos. Mai întâi, aceasta a fost crimă deliberată și premeditată. Citim că „preoții de seamă și bătrânii și tot sinedriul căutau mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să-L omoare” (Matei 26.59). Apoi Pilat însuși „știa că din invidie Îl dăduseră în mâna lui” (Matei 27.18). Domnul a arătat acest lucru într-o pildă: „Însă cetățenii Lui Îl urau” (Luca 19.14). Aceasta a fost o crimă premeditată, care a avut la bază ura și, sub conducerea mai-marilor, tot poporul s-a făcut vinovat de ea. Toți cei prezenți au strigat: „Răstignește-L!”. Iar când Pilat a încercat să se eschiveze de la responsabilitatea sa și să o așeze asupra lor, cu toții i-au răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri” (Matei 27.23-25). Judecata dreaptă a lui Dumnezeu însă avea să vină asupra tuturor acestora.

Dar ce cuvinte uimitoare de har auzim de pe buzele Domnului, când Se afla pe cruce: „Tată, iartă-i, căci ei nu știu ce fac” (Luca 23.34)! Ei știau foarte bine ce făceau, iar Cel care le vedea inimile cunoștea bine acest lucru, însă El L-a rugat pe Tatăl ca această crimă premeditată, comisă din ură împotriva Lui, să fie socotită ca o faptă pe care ei au comis-o fără să știe ce făceau. Acesta este un har negrăit față de toți acești criminali, care meritau judecata. Tot datorită acestui har este posibil acum ca toți păcătoșii vinovați, care se întorc de pe calea lor și aleargă la Hristos, să găsească un refugiu și un adăpost sigur de mânia viitoare.

A. Leclerc

Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că El răsplătește pe cei care Îl caută.

Evrei 11.6

Dumnezeu este gata să vă asculte

Chemați-L pe Domnul în încercările voastre, adresați-vă Lui în descurajarea sau în remușcările cugetului vostru! El vă va răspunde cu siguranță! Veți experimenta că El este, într-adevăr, un Dumnezeu viu. El răspunde rugăciunilor tuturor oamenilor, fără deosebire.

V-ați rugat lui Dumnezeu? Nu este vorba de a rosti o rugăciune învățată pe de rost, ci de a vă adresa personal și direct Creatorului – Cel care ne cunoaște și care Se interesează de noi – pentru a-I cere ajutorul într-o împrejurare deosebită, o boală gravă sau o situație presantă.

Dar, mai mult, creștinul știe că poate să-I vorbească Domnului și de micile greutăți zilnice. Noi avem un Dumnezeu foarte mare, care face lucruri foarte mari, și totuși nicio problemă a celor credincioși nu este prea mică pentru El. Noi nu-L vom obosi niciodată. Un copilaș care are încredere în tatăl său nu se va teme să-l deranjeze pentru a-i ascuți creionul, pentru a-i lega șiretul la încălțăminte sau pentru a-i răspunde la multele sale întrebări, chiar dacă sunt naive.

Căutați ajutorul și harul lui Dumnezeu, rugându-vă cu îndrăzneală, fiind siguri totodată că El vă ascultă fără nicio condiție! Vorbiți-I despre nevoile voastre, spuneți-I toate îndoielile care vă apasă! Nu așteptați ziua de mâine pentru a avea această legătură cu El! Adresați-vă Lui, El dorește să Se facă cunoscut în răspunsurile Sale!

Apoi nu uitați să-I mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate darurile de care aveți parte în fiecare zi și pentru tot ajutorul pe care îl primiți din partea Lui!

Citirea Bibliei: Numeri 16.1-24 · Matei 11.1-9

coordonatori Bob & Debby Gass

ATACURILE DIAVOLULUI (2) – Fundația S.E.E.R. România

„El (îngerul) mi-a arătat… pe Satana stând la dreapta lui, ca să-l pârască.” (Zaharia 3:1)

Uneori, atacurile lui Satan sunt evidente. În Vechiul Testament, profetul Zaharia scrie: „El (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua, stând în picioare înaintea Îngerului Domnului, şi pe Satana stând la dreapta lui, ca să-l pârască.” Satan preferă, de obicei, să acționeze incognito, așa că el te va ataca adesea prin oameni – mai ales prin cei pe care îi îndrăgești cel mai mult.

Biblia ne spune că: „În timpul cinei… diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă” (Ioan 13:2). Pe cine? Pe Isus, învățătorul lui. Așadar, care este cea mai bună linie de apărare? Cuvântul cel viu al lui Dumnezeu. Deși a fost expus ispitei la un nivel mai înalt decât vom experimenta oricare dintre noi vreodată, Domnul Isus a citat Scripturile de trei ori – și diavolul a plecat de la El. Când Satan îți atacă mintea printr-o ispită, o condamnare, îndoieli sau sentimente de inadecvare, Cuvântul lui Dumnezeu este un scut pe care nu-l poate străpunge.

Psalmistul a spus: „Dacă n-ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea” (Psalmul 119:92). Să observăm ce s-a întâmplat atunci când Domnul Isus a terminat lupta cu dușmanul: „Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri, şi au început să-I slujească” (Matei 4:11). Tu nu ești singur. Dumnezeu a pus în jurul tău îngeri ca să te păzească și să te ocrotească. Și îngerii „sunt toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea” (Evrei 1:14)

În timpul perioadelor de necaz, adu-ți aminte că ești fiu/fiică de Dumnezeu, și nu victimă. Investește-ți energia în crearea unor scopuri și vise noi. Stai treaz, veghează, fii conștient, productiv și concentrat. Emană credință. Și așteaptă-te ca încrederea ta să fie onorată în mod supranatural de Dumnezeu, care a promis că va interveni atunci când ai cea mai mare nevoie (vezi Isaia 59:19). Poate, chiar azi!

de Jean Koechlin

Iov 29:1-25

La începutul cărţii, Dumnezeu vorbise pe scurt despre cea dintâi stare a lui Iov. Acum, aceste versete completează tabloul; dar, de data aceasta, Iov îşi face portretul singur. Şi tot ce spune el despre lucrările sale este cu certitudine adevărat, astfel că acuzaţiile lui Ţofar (20.19) şi cele ale lui Elifaz (22.6,7,9) apăreau ca pure calomnii (comparaţi cu v. 12,13).

Oare cine ar putea astăzi să mai alinieze tot atâtea titluri demne de aprobarea lui Dumnezeu şi totodată şi de consideraţia oamenilor? Cu toate acestea, mulţumirea de sine cu care Iov îşi descrie condiţia precedentă arată că el îşi pusese inima acolo şi se glorifica prin aceasta. Încă nu învăţase, precum apostolul, „să fie mulţumit” în împrejurările în care se găsea; nu suportase nici pe departe să fie „smerit” sau „în lipsuri”, pe cât era „în belşug” (Filipeni 4.11,12). În plus, am putut remarca cum „eu”, „mă”, „îmi” vin unul după altul în aceste versete (de circa o sută de ori). Sunt cuvinte mici, dar care dezvăluie părerea înaltă pe care Iov o hrănea cu privire la propria persoană. Până în acel moment îşi ascunsese acest sentiment în străfundul inimii, sub o aparentă modestie, dar acum apare evident: explodează în plină zi. Aceasta Îi va permite lui Dumnezeu să îl elibereze, dar numai după ce Iov şio va mărturisi.

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

27 ian. 2021

27 Ianuarie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, negăsind nicio vină de moarte în El, i-au cerut lui Pilat ca El să fie omorât … Dar Dumnezeu L-a înviat dintre morți.

Fapte 13.28-30

Există anumite expresii în Scriptură care, deși simple, au un mare impact asupra cititorului. Una dintre ele este aceasta: „dar Dumnezeu”.

Fapte 13 arată cum Domnul Isus a fost condamnat de conducătorii religioși ai poporului, cum a primit sentința morții din partea guvernatorului roman și cum, în cele din urmă, a fost răstignit de către soldați. Speranțele tuturor celor care s-au încrezut în El păreau să fi fost îngropate în mormântul în care trupul Lui a fost pus. Vine apoi o schimbare totală a acestei triste relatări: „Dar Dumnezeu L-a înviat dintre morți”. Acest lucru a transformat crucea dintr-o tragedie într-un triumf, iar pe ucenici, din fugari plini de teamă, în martori îndrăzneți. Creștinii din toate veacurile au putut cânta cu bucurie: „El a înviat!”.

Efeseni 2 descrie natura umană controlată de Satan, guvernată de pofte și aflată sub mânia lui Dumnezeu. Istoria omului împreună cu experiența personală confirmă adevărul acestei descrieri. O schimbare radicală are însă loc atunci când cineva Îl primește pe Hristos: „Dar Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru dragostea Lui mare cu care ne-a iubit, … ne-a adus la viață împreună cu Hristos”. Prin El am primit eliberare de robia lui Satan, de poftele cărnii și de condamnare.

La sfârșitul vieții, apostolul Pavel, întemnițat pentru credința lui, s-a văzut părăsit de cei împreună-lucrători cu el și a trebuit să stea singur înaintea judecătorilor săi ostili. Ce l-a păzit să nu fie cuprins de descurajare și de amărăciune? Citim aici: „Dar Domnul a stat lângă mine și m-a întărit” (2 Timotei 4.17). Acesta este paradoxul creștinismului. Umblăm în mijlocul problemelor și nevoilor, dar Dumnezeu schimbă întreaga noastră perspectivă asupra situației.

G. W. Steidl

Doresc Eu moartea celui rău? zice Stăpânul Domnul. Nu doresc Eu mai degrabă ca El să se întoarcă de pe căile lui și să trăiască? … Căci Eu nu doresc moartea celui care moare, zice Stăpânul Domnul. Întoarceți-vă deci și veți trăi.

Ezechiel 18.23,32

Regele Henric al VIII-lea, salvat în ultimul moment

După o lungă suferință, la sfârșitul lunii ianuarie 1547, medicii regelui Henric al VIII-lea au ajuns la concluzia că acesta era pe moarte. Deși credeau că regele trebuie să știe în ce stare se află, niciunul nu era dispus să riște să-l înștiințeze. Misiunea a căzut asupra unuia numit Master Denny, care i-a spus curajos regelui că este pe moarte și l-a îndemnat să se pregătească primindu-L pe Hristos ca Mântuitor. Regele a ascultat de Denny, a reflectat asupra propriilor păcate pe care le regreta și a conchis: „Îndurarea lui Hristos poate să-mi ierte toate păcatele, chiar dacă acestea ar fi mai rele decât sunt”. Denny l-a întrebat dacă ar dori să vorbească cu cineva. Henric a răspuns că ar dori să-l vadă pe dr. Cranmer, dar, când acesta a sosit, regele nu mai putea vorbi; a putut doar să-și întindă mâna și să-i apuce mâna lui Cranmer. Acesta l-a îndemnat pe rege să-și pună nădejdea în Mântuitorul Isus Hristos și să apeleze la îndurarea Sa, iar Henric i-a apăsat mâna în semn că face acest lucru; apoi a murit.

Regele a avut parte de același har ca și tâlharul de pe cruce. Este foarte important ca în astfel de situații să avem curajul de a spune adevărul pe față. Iar pentru fiecare este cel mai important ca, în momentul când auzim chemarea Mântuitorului, să răspundem la ea, pentru că orice amânare poate fi un veșnic prea târziu.

Nu aștepta până te afli în fața morții, ca abia atunci să vii cu păcatele tale la Domnul Isus! S-ar putea să nu ai parte de acest timp și să treci în veșnicie neîmpăcat cu Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Numeri 15.22-41 · Matei 10.32-42

coordonatori Bob & Debby Gass

ATACURILE DIAVOLULUI (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Am voit… să venim la voi; dar ne-a împiedicat Satana.” (1 Tesaloniceni 2:18)

Apostolul le scria dragilor lui tesaloniceni: „odată, şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a împiedicat Satana.” Să reținem cuvintele „odată și chiar de două ori.” Când ai o misiune de la Dumnezeu, Satan te va ataca în mod repetat și va încerca să te împiedice s-o împlinești. Să remarcăm și să învățăm trei lucruri astăzi:

1) Atacurile sale dau dovadă că el crede că ești capabil să-ți atingi scopul. De aceea când ești căzut, el dorește să rămâi acolo. El știe că dacă te ridici iarăși, vei fi mai puternic și mai eficient ca niciodată.

2) El va ataca și va încerca mereu să oprească nașterea a ceva semnificativ în viața ta; poate fi o lucrare, cum a fost cu Domnul Isus când a fost ispitit în pustie. Poate fi nașterea „copilului destinului” tău, cum a fost nașterea lui Moise, care a dus la uciderea nou-născuților, băieți, din Egipt.

3) Satan îi poate folosi pe cei care îți sunt cei mai apropiați ca pe o ușă spre inima ta. Domnul Isus ne-a avertizat: „omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui.” (Matei 10:36).

Așadar, ce ar trebui să faci tu? Să te rogi pentru ei. Mijlocirea ta este deseori singura acoperire pe care o au, așa că, roagă-te zilnic lui Dumnezeu pentru har și milă de sus peste ei. Și mai presus de toate, nu uita niciodată că atitudinea ta este mai importantă decât împotrivirea pe care o experimentezi. Atacurile trec, dar atitudinea ta, dacă e acră și demoralizatoare, poate da lăstari de amărăciune care vor otrăvi fiecare zi a viitorului tău (vezi Evrei 12:15). Influența ta în Împărăția lui Dumnezeu determină intensitatea atacului pe care îl lansează dușmanul împotriva ta. Așa că, nu demobiliza – continuă-ți curajos slujirea!

de Jean Koechlin

Iov 28:1-28

Iov înţelesese un lucru foarte important: din această încercare, prin care Dumnezeu îl făcea să treacă, credinţa lui va ieşi precum aurul din creuzetul aurarului (23.10). Dar ceea ce nu ia el în seamă este zgura care trebuia îndepărtată înainte de aceasta: „Negreşit, … este un loc unde se curăţă aurul„ (v. 1; vezi, de asemenea, Zaharia 13.9 şi Maleahi 3.3). Şi acest loc este creuzetul încercării! Domnul, ca Meşter aurar înţelept, cunoaşte şi intensitatea şi durata acestui foc necesar pentru aŞi curăţi argintul şi aurul Său, adică pe scumpii Săi răscumpăraţi. ŤGiuvaergiulť desăvârşit ştie câte lovituri dureroase de daltă trebuie aplicate înainte ca onixul, şi safirele, şi rubinele şi topazurile Sale să strălucească în toată splendoarea lor.

Omul este capabil să execute lucrări remarcabile: baraje, tunele, autostrăzi etc. Extrage din pământ tot felul de produse rare şi de mare preţ (v. 911). Dar este un lucru de care nu se preocupă câtuşi de puţin săl caute: înţelepciunea. Totuşi, ea este mai de preţ decât perlele (v. 18) sau decât rubinele, declară cartea Proverbe (3.15; 8.11), carte care ne vorbeşte atât de mult despre această Înţelepciune divină. Comparaţi, de asemenea, importanta definiţie din v. 28 cu Proverbe 9.10 şi cu Psalmul 111.10.

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

25 ian. 2021

25 Ianuarie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă nu ar fi așa, v-aș fi spus; pentru că Mă duc să vă pregătesc un loc; și, dacă Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, vin din nou și vă voi primi la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.

Ioan 14.2,3

Vedem cum aici Domnul Isus nu mai ține ascuns de ucenici acest adevăr minunat. El era un lucru cu totul nou pentru ei, care auziseră de gloria viitoare a Ierusalimului, însă nu și de locuințe în casa Tatălui, în cer, nici de un loc pregătit pentru ei. Niște sărmani pescari păcătoși să fie împreună cu Domnul în casa Tatălui! Uimitor har!

Omul, prin păcat, a pierdut Edenul, însă Domnul Isus urma să-Și verse sângele pentru a ne aduce la Dumnezeu, în gloria cerească. Remarcați de asemenea siguranța care strălucește aici! La fel de sigur cum El a murit, a înviat și a plecat în casa Tatălui pentru a ne pregăti un loc, tot așa El va veni din nou pentru a ne lua la Sine. Cât de mângâietoare sunt deci aceste cuvinte ale lui Isus! Oricât de aprins ar fi conflictul, oricât de aprigă ar fi furtuna, prezența noastră împreună cu El în casa Tatălui este sigură.

Gândiți-vă la acest lucru, sărmani credincioși părăsiți, orfani sau văduve în această lume rece! Ridicați-vă capetele și bucurați-vă! Încă puțin și veți ajunge în casa Tatălui! Este Hristos partea voastră acum? Atunci locuirea voastră în prezența Lui este un lucru sigur și binecuvântat. Nu vă gândiți că, atunci când Îl veți vedea, veți întâlni un Judecător mânios! El Însuși va veni să vă ia la Sine, Cel care v-a iubit și v-a spălat în sângele Său. Poate gândiți că acest lucru este adevărat pentru cei care-l merită. Oare cei care auzeau aceste lucruri minunate pentru prima dată le meritau? Această revelație minunată a fost păstrată pentru cei care, în chiar acea noapte, L-au părăsit și au fugit. Domnul să adâncească în sufletele noastre simțământul acestui har neasemuit!

C. Stanley

Bucură-te, tinere, în tinerețea ta, fii cu inima veselă cât ești tânăr, umblă pe căile inimii tale și plăcute ochilor tăi; dar să știi că pentru toate acestea Dumnezeu te va chema la judecată.

Dar adu-ți aminte de Creatorul tău în zilele tinereții tale, înainte de a veni zilele cele rele.

Eclesiastul 11.9; Eclesiastul 12.1

„Nu am nevoie acum de evanghelie”

La doar 23 de ani, Sandu devenise moștenitorul unei proprietăți de 80 de hectare. Era un tânăr amabil și îți făcea mare plăcere să stai de vorbă cu el. Mașinile de curse erau pasiunea lui. Mesajul evangheliei nu-l interesa deloc. Am încercat să-i vorbesc de multe ori despre lucruri spirituale, așa că i-am spus: „Sandu, tu trebuie să vii la Domnul Isus. Vei fi pierdut, dacă vei merge cu păcatele tale în veșnicie”.

„Sunt încă tânăr și mai am mult timp la dispoziție”, a încercat el să mă liniștească. Când i-am oferit Evanghelia după Ioan, a refuzat-o prietenos și mi-a spus zâmbind: „Nu am nevoie acum de ea”.

„Și tinerii pot muri subit, dar atunci va fi prea târziu să vii la Domnul Isus.” Cu aceste cuvinte ne-am luat rămas bun unul de la altul. Nu ne-am mai văzut niciodată. Curând după aceea a sunat tatăl său foarte mâhnit: „Sandu a avut un accident grav într-o curbă acoperită de gheață. A fost o ciocnire frontală și a murit pe loc”.

Mi-am adus imediat aminte de cuvintele lui Sandu: „Nu am nevoie acum de evanghelie”.

Cât timp are omul la dispoziție? În cel mai bun caz, doar ziua de astăzi! De aceea Dumnezeu spune răspicat în Cuvântul Său: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile … Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii” (Evrei 3.15; 2 Corinteni 6.2).

Citirea Bibliei: Numeri 14.26-45 · Matei 10.1-15

coordonatori Bob & Debby Gass

UN CUVÂNT PENTRU PĂRINȚII SINGURI – Fundația S.E.E.R. România

„El dă o casă celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă” (Psalmul 113:9)

Imaginează-ți agonia prin care trece un părinte singur, când i se cere prin ordin judecătoresc să-și trimită copilul în vizite prelungite și repetate la celălalt părinte. Da, e un lucru necesar și corect, dar și foarte dureros. O mamă singură și-a descris sentimentele în felul următor: „Am un sentiment incredibil de pierdere. Singurătatea se instalează imediat, mă îngrijorez mereu pentru siguranța lor, și fac față cu greu îndemnului de-a le da telefon, din oră în oră, ca să văd ce fac. Și când mă sună ei ca să-mi spună cât de mult se distrează, mă doare faptul că pot avea o viață și fără mine! Singura mea consolare este faptul că vor veni acasă în curând. Dar sunt bântuită de teama că nu vor mai dori să se întoarcă la mine!” Pentru părinții singuri care se identifică cu această mamă, iată un mod de a trece prin zilele acestea dureroase de așteptare. În loc să vezi această perioadă pe care o petreci singur, ca pe o izolare și o privare, consider-o ca pe o ocazie de a-ți reîncărca bateriile și de a-ți împrospăta sufletul. Petrece timp cu prietenii. Citește Biblia și roagă-te. Întoarce-te la un hobby pe care l-ai dat uitării. Umple-ți zilele cu lucruri pe care ți-ai dorit să le faci și nu ai putut, în mijlocul responsabilității creșterii unui copil, și vei vedea că pruncul tău va avea de câștigat. El se va întoarce la un părinte plin de energie și nu la unul care nu-și mai revine după săptămâni de depresie.

Dumnezeu spune: „Harul Meu îţi este de ajuns.” (2 Corinteni 12:9). Așadar, și azi bazează-te pe harul Său!

de Jean Koechlin

Iov 25:1-6; 26:1-14

Bildad înseamnă „fiu al contestaţiei (al contrazicerii)”. Este un nume pe care, în adevăr, şil merită! Dar ce recomandă Cuvântul? „Un rob al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă de toţi, capabil săi înveţe, răbdător, corectândui cu blândeţe pe cei care se împotrivesc…” (2 Timotei 2.24,25). Niciunul dintre cei trei prieteni nu a manifestat asemenea trăsături de caracter. Ei ştiau să pună întrebări, dar erau incapabili să dea răspunsuri; puteau răni, dar nu vindeca; dărâma, dar nu zidi.

După o scurtă cuvântare a lui Bildad, ei trec definitiv la tăcere. Nici cele mai crude cuvinte nau reuşit săl convingă pe Iov de existenţa păcatului în el. Cu cât iau adus mai multe acuzaţii, cu atât mai mult a simţit nevoia să se justifice. Numai Duhul Sfânt poate produce această convingere cu privire la păcat. A făcut El aceasta şi în conştiinţa voastră?

Nici inima lui Iov na fost mai mult atinsă de vreun cuvânt de adevărată mângâiere. Ne gândim la acea exclamaţie a celui mai lovit dintre toţi: „Am aşteptat compătimire, … dar degeaba, … şi mângâietori, dar nam găsit niciunul„ (Psalmul 69.20).

Departe de al linişti pe Iov sau de al ajuta cu un sfat înţelept (26.2,3), cuvintele prietenilor săi lau condus la exasperare. Şi acum Iov se lansează întrun lung şi dezolant monolog.

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

24 ian. 2021

24 Ianuarie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată, vom intra în țară; să legi funia aceasta de fir stacojiu la fereastra prin care ne-ai coborât.

Iosua 2.18

Rahav a fost instruită de către cele două iscoade să lege o funie stacojie la fereastră, așa încât ea și familia ei să fie cruțați atunci când Ierihonul avea să fie cucerit. Stacojiul în Scriptură vorbește despre gloria pământească. Acest lucru este adevărat în mod special cu privire la împărații lui Israel (2 Samuel 1.24). În legătură cu Domnul Isus, stacojiul vorbește despre drepturile Sale de Împărat, ca Fiu al lui David. El va avea o poziție supremă și va domni peste această lume în veacul viitor. Este semnificativ faptul că doar în Evanghelia după Matei El este îmbrăcat cu o „mantie stacojie” (Matei 27.28). Matei este cel care Îl prezintă în mod special pe Domnul Isus ca Împărat al lui Israel.

În această întâmplare există însă o lecție instructivă pentru cei credincioși din vremea harului. Funia stacojie era nu doar un semn pentru războinicii israeliți și o mărturie pentru siguranța Rahavei și a familiei ei, ci era de asemenea un semn pentru canaaniți. Iosua venea și Israel avea să domnească asupra lor. Cetatea lor avea să cadă. În mod similar, funia stacojie este o imagine a Cinei Domnului, care vorbește despre punerea noastră la adăpost de judecată și este de asemenea o mărturie pentru această lume și pentru „stăpâniri și autorități” (Efeseni 3.10). Apostolul Pavel spune: „Pentru că, ori de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul, vestiți moartea Domnului, până vine El” (1 Corinteni 11.26).

Când suntem adunați pentru a vesti moartea Sa, arătăm, în mod spiritual, acea funie stacojie în mijlocul teritoriului vrăjmașului, până când Domnul va veni. Aceasta este o mărturie înaintea lumii că Domnul Isus va veni să ia în stăpânire ceea ce Îi aparține de drept. În ziua puterii Sale, El va avea supremația și va fi Împărat peste tot pământul (Zaharia 14.9). Ce privilegiu este să vestim că Cel care ne-a mântuit va veni din nou!

B. Reynolds

Atunci Isus i-a răspuns: Pleacă Satan! căci este scris: Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești.

Matei 4.10

Ispitirea lui Isus

Domnul Isus a fost dus 40 de zile în pustie, fără niciun fel de hrană, iar în acel timp a fost ispitit de diavol în multe feluri. Ne sunt relatate doar trei ispitiri. În două dintre ele, Satan pune la îndoială faptul că Isus este Fiul lui Dumnezeu. De fiecare dată, Domnul îl respinge, citându-i Cuvântul lui Dumnezeu din Vechiul Testament.

Mai întâi, Satan a vrut să-L ispitească, cerându-I să facă din pietre pâini. Domnul însă făcea întotdeauna minuni doar pentru alții și doar în acord cu voia lui Dumnezeu.

La a doua ispitire, Satan a citat și el din Vechiul Testament, pentru a-L îndemna pe Domnul să Se arunce de pe acoperișul templului. Argumentul lui, chipurile biblic, spunea pe scurt: „Aruncă-te! Îngerii te vor prinde!”. Într-adevăr, lui Mesia I-a fost promisă ocrotirea „în toate căile Sale” în slujba pentru Dumnezeu (Psalmul 91.11,12), dar Satan nu Îl încuraja pe Isus să-I slujească lui Dumnezeu, ci voia să-L ispitească.

În final, Satan I-a oferit lui Isus „toate împărățiile lumii și strălucirea lor”, dacă Se va fi aruncat înaintea lui și i Se va fi închinat lui. Domnul i-a răspuns răspicat că trebuie să ne închinăm numai lui Dumnezeu și a spus: „Pleacă, Satan!”. Diavolul a trebuit să cedeze. Pentru Hristos exista numai un motiv de a acționa: voia lui Dumnezeu. El a fost ascultător „până la moarte, și încă moarte de cruce” (Filipeni 2.8). Prin această moarte, toți cei răscumpărați sunt eliberați de puterea lui Satan (Evrei 2.15). Noi, de asemenea, găsim în Biblie ajutor și putere pentru a ne împotrivi tuturor ispitelor diavolului. Important este să cunoaștem Cuvântul și să dorim să-L ascultăm.

Citirea Bibliei: Numeri 14.11-25 · Matei 9.27-38

coordonatori Bob & Debby Gass

RUPE ETICHETA ‘IMPOSIBIL’! – Fundația S.E.E.R. România

„Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu.” (Marcu 10:27)

Când etichetezi ceva ca fiind „imposibil” se întâmplă trei lucruri:

1) Frica de eșec îți ucide credința și motivația.

2) Riști să te mulțumești cu mai puțin decât dorește Dumnezeu să ai.

3) Îl excluzi pe Dumnezeu din ecuație și te deconectezi de la cea mai mare sursă de putere din univers. Când prețul petrolului a crescut brusc, în anii 1970, producătorii de mașini au primit ordin să construiască mașini cu consum mai mic. Unul dintre producători a cerut inginerilor experimentați să reducă drastic greutatea mașinilor pe care le proiectau. Aceștia au cercetat problema și au căutat soluții, dar au ajuns la concluzia că nu se poate implementa, că ar fi prea scump și că ar implica prea multe probleme legate de siguranță. Ce au făcut producătorii de mașini? Au mers cu problema lor la un grup de ingineri, mai puțin experimentați, și aceștia au găsit mai multe metode de micșorare a greutății mașinilor cu sute de kilograme. De ce? Deoarece au crezut că rezolvarea problemei era posibilă – și a fost!

De fiecare dată când dai la o parte eticheta „imposibil”, referitor la o sarcină și când Îl incluzi pe Dumnezeu, potențialul tău crește de la „mediu” la „dincolo de așteptări.” George Bernard Shaw a spus: „Unii oameni văd lucrurile așa cum sunt și întreabă: ‚De ce?’ Eu visez la lucruri care nu au existat niciodată și spun: ‚De ce nu?'”

În Marcu 10, Domnul Isus a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.” În lumea naturală, fizică poate nu vei reuși să realizezi cine știe ce, dar când pășești pe tărâmul supranaturalului, Dumnezeu adaugă puterea Lui „supra” la „naturalul” tău și ceea ce pare imposibil devine posibil. Îți doresc să faci azi pasul de la natural la supra-natural! Cu Dumnezeu, poți face lucruri mari!

de Jean Koechlin

Iov 23:1-17

Iov este deja la cea dea opta cuvântare a sa, iar prăpastia carel desparte de tovarăşii lui se lărgeşte mereu. Aceşti însoţitori ai lui Iov, ca multe persoane astăzi, vedeau în Dumnezeu un Creator suveran, prea mare pentru a binevoi să consimtă să Se ocupe în amănunt de problemele lor sau pentru a ţine cont de sentimentele lor (22.2,3,12). Iov are mai multă cunoştinţă. Ştie că Dumnezeu Se interesează de el „chiar mai mult decât şiar fi dorit” (7.19) dar Îl consideră inaccesibil. „Oh, dacă aş
şti unde săL găsesc!„, strigă el.

Cunoaştem noi, fiecare în parte, unde Îl putem găsi pe Dumnezeu? El Sa apropiat de noi prin Isus (în Persoana lui Isus), astfel că, la rândul nostru, putem să ne apropiem de El cu libertate, prin rugăciune, şi să avem acces la locul unde Hristos Sa aşezat (sau: este aşezat Evrei 8.1): la dreapta lui Dumnezeu (v. 3; Evrei 4.16).

Versetul 10 dă la iveală gândul lui Iov cu privire la scopul încercării sale: „voi ieşi curat ca aurul„. Chiar dacă nu era încă conştient de prezenţa harului lucrând spre binele lui, patriarhul nostru este de acord cu apostolul Petru. „Sunteţi întristaţi” scrie acesta „pentru puţin, dacă trebuie, … pentru ca încercarea credinţei voastre, mult mai preţioasă decât aurul care piere, deşi încercat prin foc, să fie găsită spre laudă şi glorie şi onoare, la descoperirea lui Isus Hristos„ (1 Petru 1.67).

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

23 ian. 2021

23 Ianuarie 2021

Pentru că prin har sunteți mântuiți, prin credință; și aceasta nu de la voi; este darul lui Dumnezeu: nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.

Efeseni 2.8,9

Există un singur fel în care sufletul se poate ancora în mod sigur, iar acesta este credința în Isus. Dar chiar și acolo unde există această credință, poate lipsi pacea solidă a conștiinței, de aceea este atât de important să avem o înțelegere corectă asupra chestiunii faptelor. Nu este vorba doar de obținerea păcii atunci când venim prima dată la Dumnezeu, ci de a rămâne în prezența Lui după aceea în mod necontenit, cu o pace de nezdruncinat, iar acest lucru nu poate avea loc dacă nu înțelegem semnificația faptelor.

Sunt iudeii singurii care cred că au aceeași putere de a păzi cuvintele lui Dumnezeu ca Adam înainte de cădere? Nu! Dacă privim în jur, vedem că nu numai catolicii, ci chiar și protestanții au ca temelie competența omului de a păzi legea. Acesta este marele principiu călăuzitor al naturii omenești. Omul gândește întotdeauna că este în stare să facă ceva pentru Dumnezeu. Însă gândul că noi suntem în stare să facem ceva nu poate coexista cu pacea conștiinței în prezența lui Dumnezeu. Doar Unul a putut spune: „Iată, vin; în sulul cărții este scris despre mine. Este desfătarea mea, Dumnezeul meu, să fac plăcerea Ta, și legea Ta este înăuntrul inimii mele” (Psalmul 40.7,8).

Pavel se sprijinise pe propriile sale fapte pentru a împlini cerințele lui Dumnezeu, însă, după ce a fost convertit, un nou principiu a strălucit în sufletul lui. El a descoperit că acel Nazarinean pe care Îl prigonise era în cer și îi oferea harul Său și o mântuire nu prin fapte, ci prin credință.

G. V. Wigram

Un răspuns blând potolește mânia, dar un cuvânt aspru aprinde mânia.

Iată, Dumnezeu este puternic, dar nu disprețuiește pe nimeni …

Proverbe 15.1; Iov 36.5

Jim, polițistul

De 15 ani, Jim este tot prin trafic, pentru a menține ordinea. El este polițist. Acolo a avut de-a face cu fel de fel de cetățeni ciudați. Însă tocmai a primit o decorație pentru comportamentul său exemplar față de semeni.

Jim nu vorbește despre sine, dar, dacă un coleg îl întreabă cum de reușește să se comporte astfel, atunci își dezvăluie secretul și depune astfel mărturie pentru Domnul său. El este, de fapt, credincios:

„Există două aspecte: primul se referă la aproapele meu și al doilea la comportamentul meu față de el. Când sunt chemat de urgență, pentru că într-un bar, de pildă, cineva face scandal, atunci nu-mi spun niciodată: Iarăși un bețiv care a băut prea mult. Nu, ci gândesc așa: Acolo este un om valoros, un soț, un tată, un fiu sau un vecin care s-a îmbătat. Încerc să mă gândesc la acel om, nu la ceea ce a făcut el. Biblia spune că un răspuns blând potolește mânia. Când mă îndrept spre o mașină pe care am oprit-o, vorbesc cu șoferul pe un ton liniștit, chiar și atunci când acela este foarte nervos.”

Și noi ar trebui să ne gândim că fiecare om este creat după chipul lui Dumnezeu. Indiferent în ce stare îl întâlnim, fiecare are o demnitate de care trebuie să ținem cont. Chiar dacă omul s-a îndepărtat de Creatorul său, Dumnezeu L-a trimis pe propriul Său Fiu ca Salvator al omului. Pentru Dumnezeu, fiecare om este important!

Citirea Bibliei: Numeri 13.26-14.10 · Matei 9.14-26

coordonatori Bob & Debby Gass

INFIDELITATEA ÎN CĂSNICIE – Fundația S.E.E.R. România

„Am ajuns ca un vas sfărîmat.” (Psalmul 31:12)

Când soțul sau soția ta încalcă jurământul căsătoriei, lucrul acesta îți poate frânge inima. Și după ce șocul inițial trece, dorința ta fierbinte ar putea fi aceea de a-l face să sufere și el. Ce ar trebui să faci în schimb?

1) Pune-ți timp deoparte ca să procesezi emoțiile. Un „te iert” spus în grabă, sau ascunderea gunoiului sub covor îți vor sabota orice speranță de a zidi o relație puternică.

2) Dacă soțul sau soția ta este infidel/ă și dorește să trăiască după bunul său plac, Cuvântul lui Dumnezeu îți dă dreptul de a te separa de el/ea. Dar nu face acest lucru în grabă. Întreabă-te dacă nu cumva presiunea de la locul de muncă sau din familie v-au făcut să vă neglijați unul pe altul. Nu cumva din neatenție ați deschis ușa dușmanului?

Sunt întrebări grele – dar trebuie să le dai un răspuns corect, întrucât decizia pe care o vei lua va fi una cu care vei trăi tot restul vieții. Poate nu crezi în acest moment, dar Dumnezeu poate transforma o căsnicie dezastruoasă într-una puternică. Da, e nevoie de timp, dar încrederea se poate reconstrui încetul cu încetul. Iar acest lucru implică:

a) Să învățați să fiți sensibili la nevoile fiecăruia dintre voi.

b) Să recunoașteți că soțul/soția ta are nevoie de explicații detaliate și că trebuie să faci eforturi ca să refaci încrederea pierdută. Acest lucru este posibil, cu ajutorul lui Dumnezeu!

„Când strigă cei fără prihană, Domnul aude, şi-i scapă din toate necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă, şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit” (Psalmul 34:17-18). Dumnezeu poate schimba radical situația în care te afli. Dacă lucrezi împreună cu El – El va lucra împreună cu tine. Fii sigur de asta, azi!

de Jean Koechlin

Iov 22:1-30

Începe o a treia serie de cuvântări. Până acum, prietenii vorbiseră la modul general despre omul rău: face aceasta, merită aceea (15.20…). Acum Elifaz dă pe faţă fondul gândirii sale prin acuzaţii directe: răutatea ta, nelegiuirile tale… (v. 5). Cât de departe de învăţătura Domnului se aflau ei (el şi cei doi tovarăşi ai săi), învăţătură care porunceşte să luăm bârna din ochiul nostru înainte de a scoate paiul din ochiul fratelui (Matei 7.15)! Şi, de asemeni, cât de departe de exemplul Celui care Sa aplecat să spele picioarele ucenicilor Săi (Ioan 13.1415)!

Comparând v. 3 cu ceea ce ia spus Domnul lui Satan (1.8; 2.3), vedem cât de eronată era părerea lui Elifaz despre Dumnezeu. Nimic nuI este Lui mai plăcut decât omul care practică dreptatea (Fapte 10.35).

Totuşi, urmărind aceste cuvinte, să învăţăm să ascultăm ceea ce Duhul lui Dumnezeu doreşte să ne spună nouă. De exemplu, dacă unul dintre cititorii noştri încă nu este în pace cu Dumnezeu, să se supună ordinului categoric din v. 21: „Împrieteneştete cu El, te rog, şi fii în pace: prin aceasta îţi va veni fericirea” (comp. cu 2 Corinteni 5.20). Cât despre versetul următor, nu se adresează el oare tuturor acelora care încă mai avem de progresat? „Primeşte, te rog, învăţătura din gura Lui şi pune cuvintele Lui în inima ta„!

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

22 ian. 2021

22 Ianuarie 2021

Simeon și Levi sunt frați: săbiile lor sunt unelte de asuprire. Suflete al meu, să nu intri la sfatul lor! Gloria mea, să nu te unești cu adunarea lor, pentru că în mânia lor au ucis oameni. Și, ca să-și facă pe plac, au tăiat vinele taurilor. Blestemată fie mânia lor, pentru că a fost cumplită, și furia lor, pentru că a fost nemiloasă! Îi voi împărți în Iacov și-i voi împrăștia în Israel.

Geneza 49.5-7

Leviții (3) – Învinuiți de Iacov

La sfârșitul vieții sale, Iacov i-a chemat pe toți fiii săi și, în mod solemn, le-a dat binecuvântarea sa. Această binecuvântare este de asemenea o profeție inspirată de Dumnezeu, care prezintă istoria ulterioară a lui Israel.

Simeon și Levi, care făcuseră anumite fapte împreună, sunt grupați împreună în această profeție. Plata păcatului este moartea, ni se spune limpede în Romani 6.23, însă acest principiu ne este prezentat încă de la începutul Scripturii. Iacov merge înapoi în timp, către acel moment când ei omorâseră toată partea bărbătească din Sihem și când prădaseră cetatea. Făcuseră acest lucru cu premeditare. Iacov se pronunță împotriva sfatului și adunării lor, încheind cu un blestem asupra mâniei lor aprinse și asupra furiei lor pline de cruzime: „Îi voi împărți în Iacov și-i voi împrăștia în Israel”. Păcatul are rezultate care durează și care nu dispar odată cu trecerea timpului.

Privind la istoria acestor două seminții, vedem câteva diferențe notabile între ele. Câteva sute de ani mai târziu, după ce Israel cucerise țara Canaan și țara era împărțită semințiilor, găsim două trăsături neobișnuite: lui Simeon i se dă o parte în cuprinsul celei a lui Iuda, iar lui Levi i se dau cetăți în teritoriul celorlalte seminții ale lui Israel (Iosua 19.1-9; 21.1-42). Simeon, în cele din urmă, dispare; iar cetățile lui Levi includ cele șase cetăți de scăpare, pregătite în har pentru cei care comiteau un omor în mod accidental, nu premeditat.

E. P. Vedder, Jr.

Cine nu-L crede pe Dumnezeu L-a făcut mincinos.

Cine nu va crede va fi condamnat.

1 Ioan 5.10; Marcu 16.16

Ce înseamnă de fapt pocăința? (2)

Biblia, Cartea lui Dumnezeu, este o oglindă în care omul se poate vedea așa cum îl vede Dumnezeu. După cum un doctor verifică cu exactitate starea bolii și cauzele acesteia la pacientul său înainte să înceapă tratamentul, tot așa Dumnezeu îl cercetează temeinic pe om. El ne spune: „Păcatul domnește în viața ta. Dacă vei trăi așa mai departe, vei sfârși în pierzare”. Înainte ca Dumnezeu să-mi poată dărui mântuirea Lui, trebuie să accept ce spune Dumnezeu despre mine.

Când omul își recunoaște starea lui, are dorința sinceră să se întoarcă la Dumnezeu și să se îndepărteze de tot ce l-a despărțit până acum de El. Omul devine conștient că, de fapt, trăiește fără Dumnezeu; apoi Îi predă Lui întreaga viață. Așa citim în Biblie despre credincioșii din Tesalonic: „V-ați întors la Dumnezeu de la idoli, ca să slujiți Dumnezeului Celui viu și adevărat”.

Duhul lui Dumnezeu, Cel care îl conduce pe om la pocăință, este și Cel care îl conduce la credința în Isus Hristos. Prin El, omul primește iertare și viață veșnică și harul necesar pentru a putea trăi după voia lui Dumnezeu.

Când „fiul pierdut” și-a venit în fire, a zis: „Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta … Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și a fost cuprins de milă față de el, a alergat și a căzut pe gâtul lui și l-a sărutat mult” (Luca 15.18,20).

Așa îl întâmpină Dumnezeu pe orice om păcătos care se întoarce cu această gândire la El.

Citirea Bibliei: Numeri 13.1-25 · Matei 9.1-13

coordonatori Bob & Debby Gass

CITEȘTE PRINTRE RÂNDURI! – Fundația S.E.E.R. România

„Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3)

Dacă ești preocupat să intri într-o relație cu cineva, deschide-ți bine ochii și citește și „printre rânduri”. În lucrările despre întâlniri și despre managementul interacțiunii cu un potențial partener se găsesc destule avertismente, unele subtile, altele directe și limpezi – despre cum să observi și să interpretezi gesturile și atitudinile celui cu care te întâlnești. Stegulețele roșii au fost mereu acolo, chiar dacă la început vor fi avut o nuanță mai spre roz. Ai observat însă cât de rapid se înfurie. Ți-ai dat seama că întârzie întotdeauna la întâlniri. În mod invariabil, îl apuca panica și verifica fiecare rând de pe chitanța de la restaurant. Nu rata nicio ocazie să-i facă ochi dulci chelnerului, sau oricui se uita în direcția ei… Ai văzut, dar nu ți-ai ascultat șoapta lăuntrică.

Poeta Maya Angelou a spus: „Când cineva îți arată cum este, crede din prima!” Când comanzi ceva, citește textul scris cu litere mărunte, pentru a te asigura că îți permiți toate costurile. Poate acel text, scris mărunt, a devenit evident când ai văzut cum interacționează cu familia sa – sau cum nu o făcea! Poate ți-ai dat seama din felul în care își oprea privirea la orice femeie care trecea pe stradă. Sau din conversațiile telefonice pe care le întrerupea când erai în preajma ei. Probabil că ai văzut, dar nu ai dat importanță. Ai trecut cu vederea accesele de furie, gelozia, zgârcenia, posesivitatea sau înclinația spre minciună, într-un cuvânt: lipsa de integritate… dar te-ai gândit că-l vei putea schimba, sau că se va schimba ea de dragul tău. Acum, regreți neatenția sau naivitatea!

Există un motiv pentru care Biblia ne pune această întrebare: „Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiţi?” Da, Dumnezeul care dăruiește „o cunună împărătească în loc de cenuşă” poate schimba inima partenerului sau a partenerei tale (vezi Isaia 61:3). Dar dacă nu ești căsătorit/ă încă și ai un prieten sau o prietenă, și te gândești la căsătorie – roagă-te pentru asta! Deschide-ți bine ochii și citește „printre rânduri”!

de Jean Koechlin

Iov 21:1-34

Iov se află în faţa unei taine de nepătruns: Pentru ce Dumnezeu, care este drept, îl loveşte tocmai pe acela care caută săI fie plăcut? (Şi oare nu aceasta este întrebarea întrebărilor, cea pe care a puso Domnul Isus pe cruce Psalmul 22.1?) Pentru ce, pe de altă parte, contrar celor declarate de Elifaz, Bildad şi Ţofar, cei răi prosperă în voie pe pământ? Ei Îl insultă pe Dumnezeu, spunând: „Pleacă de la noi, pentru că nu dorim cunoştinţa căilor Tale” (v. 14) şi, cu toate acestea, rămân încă nepedepsiţi! (v. 715; Maleahi 3.18). Tăcerea lui Dumnezeu, aparenta Lui indiferenţă faţă de provocările oamenilor sunt o enigmă pentru mulţi credincioşi (Psalmul 50.21).

Această problemă importantă la frământat, de exemplu, pe credinciosul Asaf, în Psalmul 73. „La ce serveşte că miam curăţit inima <meditează el cu amărăciune> dacă pedeapsa mea trebuie totuşi să revină
în fiecare dimineaţă? Partea celor răi este mai bună decât a mea„. Dar să citim v. 17 al acestui psalm: „… am înţeles sfârşitul lor”. Ah, să nui invidiem niciodată pe cei din lume! Acest sfârşit înfiorător, carei aşteaptă pe cei care nu au crezut, se află în contrast total cu viitorul glorios pe care Domnul la pregătit pentru răscumpăraţii Săi iubiţi (Ioan 14.3; 17.24; Romani 8.17,18).

Posted in Romanian devotionals | Lasă un comentariu

21 ian. 2021

21 Ianuarie 2021

Ilie era un om cu aceeași fire ca noi și s-a rugat cu stăruință.

Iacov 5.17

Rugăciunea fierbinte (2)

Rugăciunea de pe munte a lui Ilie ne învață câteva lecții pentru viața noastră de rugăciune. L-am văzut pe Ilie rugându-se cu stăruință, așteptând și veghind, însă părea că nimic nu se schimbă. De șapte ori a spus Ilie: „Du-te din nou” (1 Împărați 18.43).

Rugăciunea este conectată nu doar cu vegherea, ci și cu perseverența – „rugându-vă în orice timp în Duh, prin orice rugăciune și cerere, și veghind la aceasta cu toată stăruința și cu cerere” (Efeseni 6.18). Ce putem face după ce ne-am rugat și nu pare să se schimbe nimic? Trebuie să continuăm să ne rugăm, să veghem și să așteptăm. Poate că m-am dus o dată și n-am văzut nimic. Trebuie să mă duc de șapte ori. Răspunsul lui Dumnezeu va veni … la timpul pe care El îl hotărăște.

Apoi, după ce s-a dus pentru a șaptea oară, slujitorul a zis: „Iată, un nor mic, ca o mână de om, se ridică din mare!” (1 Împărați 18.44).

Acesta este răspunsul lui Dumnezeu! Credința lui Ilie discerne în spatele norului „mic, ca o mână de om”, mâna Dumnezeului atotputernic. Pentru ochiul natural nu exista niciun semn de ploaie – era un cer perfect senin, cu excepția unui mic nor. Credința însă știe că, atunci când Dumnezeu lucrează, ceva mic poate deveni ceva mare. O mână de făină și puțin untdelemn pot hrăni o casă pentru un an întreg. Cinci pâini de orz și doi peștișori pot hrăni cinci mii de oameni. Un nor mic poate acoperi întreg pământul.

Dacă ne încredem în Dumnezeu și ne rugăm cu credință, fără să ne îndoim (Iacov 1.6), vom putea discerne mâna Dumnezeului nostru în lucruri și în acțiuni care par mici. El poate și dorește să facă mult prin intermediul rugăciunii eficace și fierbinți a unui om drept.

M. Vogelsang

Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile.

Evrei 3.15

Ce înseamnă de fapt pocăința? (1)

Pentru ca Dumnezeu să-i arate unui om dragostea Sa și să-l ierte, omul trebuie să se întoarcă la El. Acest lucru se întâmplă când omul regretă păcatele săvârșite și le mărturisește înaintea lui Dumnezeu, deci se pocăiește. Pocăința este condiția obligatorie pentru a ajunge în ordine cu Dumnezeu.

Așa a învățat Isus pe popor: „Va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește” (Luca 15.7). Apostolul Petru îi îndemna pe cei din Ierusalim: „Pocăiți-vă deci și întoarceți-vă la Dumnezeu, ca să vi se șteargă păcatele” (Fapte 3.19). Domnul Însuși ne spune în Marcu 1.15: „Pocăiți-vă și credeți în evanghelie!”.

Referitor la termenul pocăință există unele explicații greșite: Mulți spun că pocăința ar fi „ispășirea” vinei lor înaintea lui Dumnezeu printr-o trăire ascetică și prin fapte bune. Dar toate aceste eforturi și fapte nu pot să șteargă nici măcar unul dintre păcatele noastre. Numai credința în lucrarea de răscumpărare înfăptuită de Isus Hristos pe crucea de la Golgota poate îndepărta păcatele.

Pocăința nu este doar o convingere că ai păcătuit. Adesea păcatul apasă așa de tare pe conștiința oamenilor, încât aceștia nu mai pot dormi și își pierd chiar pofta de mâncare. Totuși, ei nu se întorc la Dumnezeu.

Alții spun că părăsirea unui obicei rău ar fi pocăință, dar și aceasta este o eroare. Evitarea unui anumit păcat poate fi asemănată cu tăierea unei crengi de la un copac bolnav. Dar, de fapt, întregul copac trebuie tăiat.

Citirea Bibliei: Numeri 12.1-16 · Matei 8.23-34

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ AI ATITUDINEA DE ÎNVINGĂTOR – Fundația S.E.E.R. România

„În ea voi vă bucuraţi mult…” (1 Petru 1:6)

În 1962, într-un studiu clasic numit „Leagănul eminenței,” Victor și Mildred Goertzel au investigat mediul familial a peste 400 de oameni de succes. Ei au căutat să identifice experiențele timpurii care ar fi putut concura la realizările remarcabile din viața acelor oameni mari. Ei au studiat viața și caracterul unora precum Einstein și alți asemenea oameni faimoși și admirabili. Trecutul lor s-a dovedit a fi foarte interesant. Trei sferturi dintre ei au avut parte de copilării tulburi, îndurând sărăcia, destrămarea familiei sau abuz parental. Un sfert dintre ei au avut dizabilități fizice. Majoritatea celor care au devenit scriitori sau compozitori celebri au văzut cum părinții lor treceau dintr-o criză în alta. Iată la ce concluzie au ajuns cercetătorii: Nevoia de a compensa dezavantajele a constituit un factor major în motivarea lor spre realizare personală. Acești oameni au avut un lucru în comun: atitudinea de învingător: „ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră” (1 Ioan 5:4).

Când ai credință în Dumnezeu și-n ajutorul Lui, și încredere în ceea ce a pus El în tine, vei putea să faci lucruri care te vor uimi. Problema care pare atât de mare astăzi, poate deveni exact motivația care te lansează spre măreția de mâine. Biblia o spune astfel (1 Petru 1:6-7): „În ea voi vă bucuraţi mult, cu toate că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea”. Încetează deci de astăzi să te mai plângi, și începe să vezi încercările ca provocări, și crizele ca oportunități!