24 Ianuarie 2021
DOMNUL ESTE APROAPE
Iată, vom intra în țară; să legi funia aceasta de fir stacojiu la fereastra prin care ne-ai coborât.
Iosua 2.18
Rahav a fost instruită de către cele două iscoade să lege o funie stacojie la fereastră, așa încât ea și familia ei să fie cruțați atunci când Ierihonul avea să fie cucerit. Stacojiul în Scriptură vorbește despre gloria pământească. Acest lucru este adevărat în mod special cu privire la împărații lui Israel (2 Samuel 1.24). În legătură cu Domnul Isus, stacojiul vorbește despre drepturile Sale de Împărat, ca Fiu al lui David. El va avea o poziție supremă și va domni peste această lume în veacul viitor. Este semnificativ faptul că doar în Evanghelia după Matei El este îmbrăcat cu o „mantie stacojie” (Matei 27.28). Matei este cel care Îl prezintă în mod special pe Domnul Isus ca Împărat al lui Israel.
În această întâmplare există însă o lecție instructivă pentru cei credincioși din vremea harului. Funia stacojie era nu doar un semn pentru războinicii israeliți și o mărturie pentru siguranța Rahavei și a familiei ei, ci era de asemenea un semn pentru canaaniți. Iosua venea și Israel avea să domnească asupra lor. Cetatea lor avea să cadă. În mod similar, funia stacojie este o imagine a Cinei Domnului, care vorbește despre punerea noastră la adăpost de judecată și este de asemenea o mărturie pentru această lume și pentru „stăpâniri și autorități” (Efeseni 3.10). Apostolul Pavel spune: „Pentru că, ori de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul, vestiți moartea Domnului, până vine El” (1 Corinteni 11.26).
Când suntem adunați pentru a vesti moartea Sa, arătăm, în mod spiritual, acea funie stacojie în mijlocul teritoriului vrăjmașului, până când Domnul va veni. Aceasta este o mărturie înaintea lumii că Domnul Isus va veni să ia în stăpânire ceea ce Îi aparține de drept. În ziua puterii Sale, El va avea supremația și va fi Împărat peste tot pământul (Zaharia 14.9). Ce privilegiu este să vestim că Cel care ne-a mântuit va veni din nou!
B. Reynolds
Atunci Isus i-a răspuns: Pleacă Satan! căci este scris: Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești.
Matei 4.10
Ispitirea lui Isus
Domnul Isus a fost dus 40 de zile în pustie, fără niciun fel de hrană, iar în acel timp a fost ispitit de diavol în multe feluri. Ne sunt relatate doar trei ispitiri. În două dintre ele, Satan pune la îndoială faptul că Isus este Fiul lui Dumnezeu. De fiecare dată, Domnul îl respinge, citându-i Cuvântul lui Dumnezeu din Vechiul Testament.
Mai întâi, Satan a vrut să-L ispitească, cerându-I să facă din pietre pâini. Domnul însă făcea întotdeauna minuni doar pentru alții și doar în acord cu voia lui Dumnezeu.
La a doua ispitire, Satan a citat și el din Vechiul Testament, pentru a-L îndemna pe Domnul să Se arunce de pe acoperișul templului. Argumentul lui, chipurile biblic, spunea pe scurt: „Aruncă-te! Îngerii te vor prinde!”. Într-adevăr, lui Mesia I-a fost promisă ocrotirea „în toate căile Sale” în slujba pentru Dumnezeu (Psalmul 91.11,12), dar Satan nu Îl încuraja pe Isus să-I slujească lui Dumnezeu, ci voia să-L ispitească.
În final, Satan I-a oferit lui Isus „toate împărățiile lumii și strălucirea lor”, dacă Se va fi aruncat înaintea lui și i Se va fi închinat lui. Domnul i-a răspuns răspicat că trebuie să ne închinăm numai lui Dumnezeu și a spus: „Pleacă, Satan!”. Diavolul a trebuit să cedeze. Pentru Hristos exista numai un motiv de a acționa: voia lui Dumnezeu. El a fost ascultător „până la moarte, și încă moarte de cruce” (Filipeni 2.8). Prin această moarte, toți cei răscumpărați sunt eliberați de puterea lui Satan (Evrei 2.15). Noi, de asemenea, găsim în Biblie ajutor și putere pentru a ne împotrivi tuturor ispitelor diavolului. Important este să cunoaștem Cuvântul și să dorim să-L ascultăm.
Citirea Bibliei: Numeri 14.11-25 · Matei 9.27-38
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
RUPE ETICHETA ‘IMPOSIBIL’! – Fundația S.E.E.R. România
„Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu.” (Marcu 10:27)
Când etichetezi ceva ca fiind „imposibil” se întâmplă trei lucruri:
1) Frica de eșec îți ucide credința și motivația.
2) Riști să te mulțumești cu mai puțin decât dorește Dumnezeu să ai.
3) Îl excluzi pe Dumnezeu din ecuație și te deconectezi de la cea mai mare sursă de putere din univers. Când prețul petrolului a crescut brusc, în anii 1970, producătorii de mașini au primit ordin să construiască mașini cu consum mai mic. Unul dintre producători a cerut inginerilor experimentați să reducă drastic greutatea mașinilor pe care le proiectau. Aceștia au cercetat problema și au căutat soluții, dar au ajuns la concluzia că nu se poate implementa, că ar fi prea scump și că ar implica prea multe probleme legate de siguranță. Ce au făcut producătorii de mașini? Au mers cu problema lor la un grup de ingineri, mai puțin experimentați, și aceștia au găsit mai multe metode de micșorare a greutății mașinilor cu sute de kilograme. De ce? Deoarece au crezut că rezolvarea problemei era posibilă – și a fost!
De fiecare dată când dai la o parte eticheta „imposibil”, referitor la o sarcină și când Îl incluzi pe Dumnezeu, potențialul tău crește de la „mediu” la „dincolo de așteptări.” George Bernard Shaw a spus: „Unii oameni văd lucrurile așa cum sunt și întreabă: ‚De ce?’ Eu visez la lucruri care nu au existat niciodată și spun: ‚De ce nu?'”
În Marcu 10, Domnul Isus a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.” În lumea naturală, fizică poate nu vei reuși să realizezi cine știe ce, dar când pășești pe tărâmul supranaturalului, Dumnezeu adaugă puterea Lui „supra” la „naturalul” tău și ceea ce pare imposibil devine posibil. Îți doresc să faci azi pasul de la natural la supra-natural! Cu Dumnezeu, poți face lucruri mari!
de Jean Koechlin
Iov 23:1-17
Iov este deja la cea dea opta cuvântare a sa, iar prăpastia carel desparte de tovarăşii lui se lărgeşte mereu. Aceşti însoţitori ai lui Iov, ca multe persoane astăzi, vedeau în Dumnezeu un Creator suveran, prea mare pentru a binevoi să consimtă să Se ocupe în amănunt de problemele lor sau pentru a ţine cont de sentimentele lor (22.2,3,12). Iov are mai multă cunoştinţă. Ştie că Dumnezeu Se interesează de el „chiar mai mult decât şiar fi dorit” (7.19) dar Îl consideră inaccesibil. „Oh, dacă aş
şti unde săL găsesc!„, strigă el.
Cunoaştem noi, fiecare în parte, unde Îl putem găsi pe Dumnezeu? El Sa apropiat de noi prin Isus (în Persoana lui Isus), astfel că, la rândul nostru, putem să ne apropiem de El cu libertate, prin rugăciune, şi să avem acces la locul unde Hristos Sa aşezat (sau: este aşezat Evrei 8.1): la dreapta lui Dumnezeu (v. 3; Evrei 4.16).
Versetul 10 dă la iveală gândul lui Iov cu privire la scopul încercării sale: „voi ieşi curat ca aurul„. Chiar dacă nu era încă conştient de prezenţa harului lucrând spre binele lui, patriarhul nostru este de acord cu apostolul Petru. „Sunteţi întristaţi” scrie acesta „pentru puţin, dacă trebuie, … pentru ca încercarea credinţei voastre, mult mai preţioasă decât aurul care piere, deşi încercat prin foc, să fie găsită spre laudă şi glorie şi onoare, la descoperirea lui Isus Hristos„ (1 Petru 1.67).
Mana Zilnica 