3 Ianuarie 2021
Însă celui care lucrează, plata nu i se socotește după har, ci după datorie; dar celui care nu lucrează, ci crede în Cel care-l îndreptățește pe cel neevlavios, credința lui i se socotește ca dreptate.
Romani 4.4,5
Dacă Dumnezeu m-ar trata ca atare, pe mine, o făptură, ar trebui să dau socoteală înaintea Lui de absolut fiecare păcat pe care l-am comis. Acest lucru este pe cât de clar, pe atât de simplu. Dacă Dumnezeu a dat la Sinai anumite legi pentru guvernarea poporului Său, Israel, și niciuna dintre acele legi nu putea fi încălcată fără să urmeze pedeapsa, lucrurile trebuie să stea la fel pentru oricine se poziționează pe un astfel de teren înaintea Lui. Dacă te poziționezi pe un astfel de teren înaintea lui Dumnezeu, ai grijă! El nu va trece cu vederea nicio încălcare și va trebui să primești pedeapsa ca atare. Dacă merg înaintea Lui pentru a-mi demonstra propria dreptate, El va trebui să mă cântărească în balanța Sa; va trebui să-mi cântărească orice gând și orice imaginație a inimii mele.
Dar, dacă vin înaintea lui Dumnezeu pe temeiul faptului că sunt un sărman păcătos pierdut, El îmi va spune: «Nu te voi pune să faci sau să nu faci cutare sau cutare lucru; te voi trata ca pe un om pierdut, iar dacă ești pierdut, există un Mântuitor pentru tine».
Ce minunat să beneficiezi de o astfel de mântuire, așa de mare, prin Fiul lui Dumnezeu! Un sărman păcătos să fie adus în glorie și unit pentru totdeauna cu El…! Când privim la măreția Celui care este strălucirea gloriei lui Dumnezeu și întipărirea Ființei Sale (Evrei 1.3) și care a făcut curățirea păcatelor noastre, înțelegem cât de mare este mântuirea pe care El a lucrat-o!
G. V. Wigram
Cel care M-a trimis este cu Mine; El nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.
Ioan 8.29
Părtășia dintre Tatăl și Fiul
Domnul Isus a trăit pe acest pământ într-o părtășie zilnică, neîntreruptă, cu Tatăl. El făcea totul în dependență deplină de Dumnezeu. A fost trimis de Tatăl și a mers întotdeauna pe căile indicate de Tatăl: „Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, ci numai ce vede pe Tatăl făcând; și tot ce face Tatăl face și Fiul întocmai” (Ioan 5.19). Privirea Lui a fost ațintită întotdeauna asupra Tatălui Său!
El nu S-a lăsat influențat de nimeni altcineva: voința Lui era voința Tatălui, lucrările Lui erau lucrările Tatălui; vorbele Lui erau vorbele Tatălui: „Vorbesc după cum M-a învățat Tatăl Meu” (Ioan 8.28).
Această armonie desăvârșită, în cuvânt și în faptă, dintre Tatăl și Fiul, ilustrează o părtășie deplină. Tatăl în cer și Fiul ca Om pe pământ erau pe deplin una. El simțea și savura comuniunea cu Tatăl atât în umblare, cât și în lucrare: El este cu Mine; El nu M-a lăsat singur. El Își găsea bucuria în a face tot timpul ce Îi plăcea Tatălui și în a I Se dedica Lui în întregime. În acest fel, El I-a dat Tatălui încă un motiv să-L iubească: „Din pricina aceasta Tatăl Mă iubește: pentru că Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau” (Ioan 10.17).
Domnul Isus este Modelul nostru pe calea de credință. El vrea ca noi să auzim glasul Său, să învățăm de la El, să avem părtășie cu El, să-L urmăm și să-L imităm.
Citirea Bibliei: Numeri 1.38-54 · Matei 2.1-12
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ANUL ACESTA, FĂ CE-ȚI SPUNE DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România
„De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării” (Isaia 1:19)
În secolul al XI-lea, regele Henric al III-lea de Bavaria, sătul de responsabilitățile sale regale, de presiunile politicii internaționale și de viața mondenă de la curte, i-a cerut starețului Richard, de la o mănăstire locală, să-l accepte la mănăstire, deoarece dorea să-și petreacă restul vieții în rugăciune și meditație. Starețul i-a răspuns: „Majestatea Voastră, înțelegeți că jurământul făcut aici implică supunere și ascultare, și că vă va fi greu, de vreme ce ați fost rege?” Henric a răspuns: „Înțeleg. Îți voi fi supus tot restul vieții mele, deoarece știu că Dumnezeu te conduce!”
Starețul Richard i-a zis: „Atunci vă voi spune ce trebuie să faceți. Întoarceți-vă pe tron și slujiți cu credincioșie în locul în care v-a așezat Dumnezeu.” După ce regele Henric a murit, această afirmație a fost scrisă în cinstea sa: „Regele a învățat să conducă prin ascultare.” Astăzi, și în fiecare zi a vieții tale, trebuie să iei următoarele decizii:
1) Să trăiești mânat de pornirile tale, sau să trăiești conform îndemnurilor pe care ți le-a dat Dumnezeu în Cuvântul Său.
2) Să acționezi conform celei mai bune gândiri ale tale, sau să te supui călăuzirii Duhului Sfânt care locuiește în tine.
Când te gândești la ele, răspunsul este clar! Ascultarea de Dumnezeu duce la pace, la protecție și la binecuvântare. Cuvântul Său ne asigură: „De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării.” Să reținem cuvintele „veți voi și veți asculta.” Ascultarea este un act de voință, nu un reflex al emoțiilor.
Așadar, anul acesta – fă ceea ce spune Dumnezeu, căci El a pregătit lucrurile cele mai bune pentru tine!
de Jean Koechlin
Iov 2:1-13
Cu permisiunea Domnului, Satan lansează un nou asalt împotriva lui Iov: de astă dată este un atac la propria sa persoană. Pentru soţia lui Iov este prea mult. „Blestemă pe Dumnezeu şi mori!”, strigă ea, provocânduşi soţul (v. 9). Este o nouă încercare pentru patriarhul nostru, ca însăşi soţia lui să fie instrumentul din mâna vrăjmaşului pentru al instiga săL „blesteme pe Dumnezeu în faţă„ (cum prezisese Satan: 1.11; 2.5). Totuşi Iov rămâne ferm, primind „din partea lui Dumnezeu” atât răul, cât şi binele (v. 10; Plângeri 3.38).
Noi, care ne irităm adesea din cauza unor lucruri atât de mărunte, am face bine să luăm aminte şi să imităm exemplul acestui om al lui Dumnezeu. În timp ce tendinţa noastră este de a pune întotdeauna dificultăţile pe seama unor cauze (vizibile), Iov nui face responsabili de nenorocirile sale nici pe sabeeni, nici pe caldeeni şi nici chiar pe Satan. El recunoaşte mâna lui Dumnezeu în spatele acestor agenţi umani (deşi nu conştientizează încă faptul că este o mână iubitoare). Noi însă avem un Model nespus mai minunat: pe Cel care a luat totul din mâna Tatălui Său, inclusiv paharul mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului (Ioan 18.11).
Capitolul se încheie cu o scenă mişcătoare: Iov şi cei trei prieteni ai săi stau cufundaţi în muţenie timp de şapte zile, în faţa unei dureri fără seamăn şi a unei taine prea adânci.
Mana Zilnica 