25 Ianuarie 2021
DOMNUL ESTE APROAPE
În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă nu ar fi așa, v-aș fi spus; pentru că Mă duc să vă pregătesc un loc; și, dacă Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, vin din nou și vă voi primi la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.
Ioan 14.2,3
Vedem cum aici Domnul Isus nu mai ține ascuns de ucenici acest adevăr minunat. El era un lucru cu totul nou pentru ei, care auziseră de gloria viitoare a Ierusalimului, însă nu și de locuințe în casa Tatălui, în cer, nici de un loc pregătit pentru ei. Niște sărmani pescari păcătoși să fie împreună cu Domnul în casa Tatălui! Uimitor har!
Omul, prin păcat, a pierdut Edenul, însă Domnul Isus urma să-Și verse sângele pentru a ne aduce la Dumnezeu, în gloria cerească. Remarcați de asemenea siguranța care strălucește aici! La fel de sigur cum El a murit, a înviat și a plecat în casa Tatălui pentru a ne pregăti un loc, tot așa El va veni din nou pentru a ne lua la Sine. Cât de mângâietoare sunt deci aceste cuvinte ale lui Isus! Oricât de aprins ar fi conflictul, oricât de aprigă ar fi furtuna, prezența noastră împreună cu El în casa Tatălui este sigură.
Gândiți-vă la acest lucru, sărmani credincioși părăsiți, orfani sau văduve în această lume rece! Ridicați-vă capetele și bucurați-vă! Încă puțin și veți ajunge în casa Tatălui! Este Hristos partea voastră acum? Atunci locuirea voastră în prezența Lui este un lucru sigur și binecuvântat. Nu vă gândiți că, atunci când Îl veți vedea, veți întâlni un Judecător mânios! El Însuși va veni să vă ia la Sine, Cel care v-a iubit și v-a spălat în sângele Său. Poate gândiți că acest lucru este adevărat pentru cei care-l merită. Oare cei care auzeau aceste lucruri minunate pentru prima dată le meritau? Această revelație minunată a fost păstrată pentru cei care, în chiar acea noapte, L-au părăsit și au fugit. Domnul să adâncească în sufletele noastre simțământul acestui har neasemuit!
C. Stanley
Bucură-te, tinere, în tinerețea ta, fii cu inima veselă cât ești tânăr, umblă pe căile inimii tale și plăcute ochilor tăi; dar să știi că pentru toate acestea Dumnezeu te va chema la judecată.
Dar adu-ți aminte de Creatorul tău în zilele tinereții tale, înainte de a veni zilele cele rele.
Eclesiastul 11.9; Eclesiastul 12.1
„Nu am nevoie acum de evanghelie”
La doar 23 de ani, Sandu devenise moștenitorul unei proprietăți de 80 de hectare. Era un tânăr amabil și îți făcea mare plăcere să stai de vorbă cu el. Mașinile de curse erau pasiunea lui. Mesajul evangheliei nu-l interesa deloc. Am încercat să-i vorbesc de multe ori despre lucruri spirituale, așa că i-am spus: „Sandu, tu trebuie să vii la Domnul Isus. Vei fi pierdut, dacă vei merge cu păcatele tale în veșnicie”.
„Sunt încă tânăr și mai am mult timp la dispoziție”, a încercat el să mă liniștească. Când i-am oferit Evanghelia după Ioan, a refuzat-o prietenos și mi-a spus zâmbind: „Nu am nevoie acum de ea”.
„Și tinerii pot muri subit, dar atunci va fi prea târziu să vii la Domnul Isus.” Cu aceste cuvinte ne-am luat rămas bun unul de la altul. Nu ne-am mai văzut niciodată. Curând după aceea a sunat tatăl său foarte mâhnit: „Sandu a avut un accident grav într-o curbă acoperită de gheață. A fost o ciocnire frontală și a murit pe loc”.
Mi-am adus imediat aminte de cuvintele lui Sandu: „Nu am nevoie acum de evanghelie”.
Cât timp are omul la dispoziție? În cel mai bun caz, doar ziua de astăzi! De aceea Dumnezeu spune răspicat în Cuvântul Său: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile … Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii” (Evrei 3.15; 2 Corinteni 6.2).
Citirea Bibliei: Numeri 14.26-45 · Matei 10.1-15
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
UN CUVÂNT PENTRU PĂRINȚII SINGURI – Fundația S.E.E.R. România
„El dă o casă celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă” (Psalmul 113:9)
Imaginează-ți agonia prin care trece un părinte singur, când i se cere prin ordin judecătoresc să-și trimită copilul în vizite prelungite și repetate la celălalt părinte. Da, e un lucru necesar și corect, dar și foarte dureros. O mamă singură și-a descris sentimentele în felul următor: „Am un sentiment incredibil de pierdere. Singurătatea se instalează imediat, mă îngrijorez mereu pentru siguranța lor, și fac față cu greu îndemnului de-a le da telefon, din oră în oră, ca să văd ce fac. Și când mă sună ei ca să-mi spună cât de mult se distrează, mă doare faptul că pot avea o viață și fără mine! Singura mea consolare este faptul că vor veni acasă în curând. Dar sunt bântuită de teama că nu vor mai dori să se întoarcă la mine!” Pentru părinții singuri care se identifică cu această mamă, iată un mod de a trece prin zilele acestea dureroase de așteptare. În loc să vezi această perioadă pe care o petreci singur, ca pe o izolare și o privare, consider-o ca pe o ocazie de a-ți reîncărca bateriile și de a-ți împrospăta sufletul. Petrece timp cu prietenii. Citește Biblia și roagă-te. Întoarce-te la un hobby pe care l-ai dat uitării. Umple-ți zilele cu lucruri pe care ți-ai dorit să le faci și nu ai putut, în mijlocul responsabilității creșterii unui copil, și vei vedea că pruncul tău va avea de câștigat. El se va întoarce la un părinte plin de energie și nu la unul care nu-și mai revine după săptămâni de depresie.
Dumnezeu spune: „Harul Meu îţi este de ajuns.” (2 Corinteni 12:9). Așadar, și azi bazează-te pe harul Său!
de Jean Koechlin
Iov 25:1-6; 26:1-14
Bildad înseamnă „fiu al contestaţiei (al contrazicerii)”. Este un nume pe care, în adevăr, şil merită! Dar ce recomandă Cuvântul? „Un rob al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă de toţi, capabil săi înveţe, răbdător, corectândui cu blândeţe pe cei care se împotrivesc…” (2 Timotei 2.24,25). Niciunul dintre cei trei prieteni nu a manifestat asemenea trăsături de caracter. Ei ştiau să pună întrebări, dar erau incapabili să dea răspunsuri; puteau răni, dar nu vindeca; dărâma, dar nu zidi.
După o scurtă cuvântare a lui Bildad, ei trec definitiv la tăcere. Nici cele mai crude cuvinte nau reuşit săl convingă pe Iov de existenţa păcatului în el. Cu cât iau adus mai multe acuzaţii, cu atât mai mult a simţit nevoia să se justifice. Numai Duhul Sfânt poate produce această convingere cu privire la păcat. A făcut El aceasta şi în conştiinţa voastră?
Nici inima lui Iov na fost mai mult atinsă de vreun cuvânt de adevărată mângâiere. Ne gândim la acea exclamaţie a celui mai lovit dintre toţi: „Am aşteptat compătimire, … dar degeaba, … şi mângâietori, dar nam găsit niciunul„ (Psalmul 69.20).
Departe de al linişti pe Iov sau de al ajuta cu un sfat înţelept (26.2,3), cuvintele prietenilor săi lau condus la exasperare. Şi acum Iov se lansează întrun lung şi dezolant monolog.
Mana Zilnica 