Mana Zilnica

14 Ianuarie 2021

DOMNUL ESTE APROAPE

Știu necazul tău și sărăcia ta – dar ești bogat.

Apocalipsa 2.9

Cuvântul „bucurie” se găsește de multe ori în Biblie, iar acest lucru nu trebuie să ne surprindă. Mulți credincioși sunt de părere că trebuie să îndure viața creștină și, prin urmare, nu se bucură de ea. Cei care gândesc astfel nu știu cât sunt de bogați în Hristos.

Citim în Scriptură despre bogățiile bunătății lui Dumnezeu și despre faptul că bunătatea Lui îi conduce pe oameni la pocăință (Romani 2.4). Psalmistul ne amintește că „Domnul este bun” (Psalmul 100.5). Apostolul Iacov scrie: „Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit coboară de sus, de la Tatăl luminilor, la care nu este schimbare sau umbră de mutare” (Iacov 1.17). Resursele pentru nevoile noastre zilnice – aerul pe care-l respirăm, soarele care strălucește și capacitatea de a munci – sunt dovezi ale bunătății lui Dumnezeu, de aceea să nu luăm bunătatea lui Dumnezeu ca pe un lucru de apucat! Pavel vorbește despre bogățiile harului lui Dumnezeu în Efeseni 1.7. Fiind Dumnezeul oricărui har, El ne dă un har și mai mare (Iacov 4.6) și ne promite că harul Său ne este de ajuns (2 Corinteni 12.9). Dumnezeu, în harul Său, împlinește orice nevoie spirituală pe care o avem. Mai mult, El ne pune la dispoziție „tronul harului, ca să primim îndurare și să găsim har, pentru ajutor la timpul potrivit” (Evrei 4.16).

Apostolul ne reamintește de asemenea că Dumnezeul nostru va purta de grijă de toate nevoile noastre, potrivit cu bogățiile Sale în glorie, prin Hristos Isus (Filipeni 4.19). Ca Om în glorie la dreapta lui Dumnezeu, Domnul Isus are toate lucrurile în mâna Sa. El poate să ne dea tot ceea ce avem nevoie. Ne trebuie putere pentru ziua de azi? El ne-a promis că ne dă putere „potrivit cu bogățiile gloriei Sale”. Acestea sunt doar câteva dintre minunatele bogății care ne-au fost dăruite în și prin Hristos. Ce abundență de comori avem! Ne bucurăm noi astăzi de bogățiile depline ale vieții creștine?

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos să învețe, să convingă, să îndrepte, să dea înțelepciune în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul pregătit pentru orice lucrare bună.

2 Timotei 3.16,17

Biblia

„Eu nu am cerut să vin pe lume, și totuși sunt aici!”

„De ce m-am născut?”

„Cine sunt și care este sensul vieții mele?”

„Am de îndeplinit vreo misiune aici?”

Numai ființele înzestrate cu înțelepciune își pun astfel de întrebări. Acestea sunt pe atât de solemne, pe cât avem de trăit doar o singură viață, pe care nu o putem lua de la început.

Fiecare om aleargă după siguranță și după împlinire și totodată se împotrivește absurdului și efemerității, pentru că poartă în el gândul veșniciei: el vrea să trăiască, și nu să moară. El presimte că undeva trebuie să fie un răspuns, o explicație, o soluție. Dar unde este de găsit? În Biblie!

Nouă ne-a fost dată o carte, scrisă pe o perioadă de 16 secole, de aproximativ 40 de autori diferiți, unică prin unicitatea ei, și ale cărei părți se completează armonios și dezvăluie un plan măreț! Ea este descoperirea lui Dumnezeu pentru om, este scrisoarea pe care El ne-a trimis-o, „manualul de utilizare” pentru viața noastră. Mulți dintre cei care au primit mesajul Bibliei regretă că nu au cunoscut-o mai demult și că și-au pierdut timpul căutând în altă parte ceea ce este de găsit doar aici!

Citind Biblia, Îl întâlnești pe Creatorul tău. Întrebările tale capătă răspuns, iar viața ta capătă sens.

Citirea Bibliei: Numeri 8.1-26 · Matei 6.16-23

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IMAGINEA DE SINE – Fundația S.E.E.R. România

„Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau” (Psalmul 139:16)

Iyanla Vanzant, autoare și jurnalistă motivațională americană, spunea: „Tot ceea ce ni se întâmplă este o reflecție a ceea ce credem despre noi. Nu putem atrage spre noi înșine mai mult decât credem că merităm.” Asta înseamnă că felul în care ne vedem pe noi înșine determină relațiile pe care le stabilim. Mulți dintre noi au o stimă de sine scăzută, caz în care îi considerăm pe toți ceilalți ca fiind mai valoroși decât noi și credem că e mai important să le împlinim lor nevoile decât să ni le împlinim pe ale noastre. Ne comparăm cu ceilalți, îi lăsăm pe alții să stabilească cine suntem noi și ajungem să fim dependenți de aprobarea lor ca să ne susțină identitatea. Dar eu cred că este o insultă la adresa lui Dumnezeu să ne uităm la altcineva și să spunem: „Aș vrea să fiu ca el!”

Dumnezeu te-a creat după chipul și asemănarea Sa, ca tu să reflectezi un aspect unic al slavei Sale. În calitate de credincioși în Hristos, am primit o identitate nouă de copii ai lui Dumnezeu. Noi nu am fost creați să fim dependenți de aprobarea vreunei persoane. Mai degrabă Dumnezeu ne reface după imaginea Fiului Său, făcându-ne desăvârșiți (vezi 2 Corinteni 3:18). Fiind în El, noi nu trebuie să ne mai temem vreodată să fim ceea ce suntem.

Psalmistul a scris (Psalmul 139:16-18): „În cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!” E timpul să dezvoltăm o părere realistă și autentică despre noi înșine, pe baza adevărului că Dumnezeu ne-a creat exact, precis, intrinsec, minunat și unic – o făptură unică pentru care nu există termen de comparație. Dacă încă n-ai făcut-o, începe să te vezi așa – de astăzi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 12:1-25

Banalităţile pe care Ţofar venise să le înşire, ca şi când Iov iar fi fost inferior în cunoştinţă, nau făcut altceva decât să umilească şi să jignească. Iov nu numai că nu a avut parte de mila pe care avea dreptul să o aştepte de la prietenii săi (6.14), dar constată că a devenit şi batjocura lor (v. 4; vezi şi 17.2; 21.3; 30.1; Psalmul 35.15). Cum nu ne redeşteaptă ei imaginea acelor clătinători din cap care, trecând prin faţa „Dreptului desăvârşit„ crucificat, Îl batjocoreau, spunând: „Sa încrezut în Dumnezeu; săL scape acum, dacăL iubeşte!„ (Matei 27.43)? Sau, în alţi termeni: „Dacă Dumnezeu nuL scapă, aceasta este tocmai dovada că a meritat mânia Lui”. Pe scurt, acesta era şi raţionamentul prietenilor lui Iov.

Poporul iudeu pocăit, când se va întoarce la Isus, Salvatorul său, va mărturisi: „Noi Lam socotit pedepsit, lovit de Dumnezeu şi chinuit„ (Isaia 53.4). Domnul Hristos a cunoscut şi a simţit mai mult decât oricine amărăciunea acuzaţiilor nedrepte, tocmai pentru că El era Dreptul desăvârşit; dar, în toate acestea, încrederea în Dumnezeul Său şi totala Lui supunere nu I sau clătinat (Psalmul 56.5,6,11). Ce contrast faţă de Iov, cel care na putut suporta nici blestemul, nici acuzaţiile mincinoase şi care, pe parcursul a trei capitole (12; 13 şi 14), se va face avocatul „cauzei sale drepte„ (13.18)!