Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “decembrie, 2020”

31 Decembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

„Și-i voi face tari în Domnul și vor umbla în Numele Lui”, zice Domnul.

Zaharia 10.12


Zaharia a profețit după ce o rămășiță se întorsese din Babilon la Ierusalim, în țara lui Israel. Domnul a vorbit celor ai Săi prin acest profet, aducându-le aminte că robia și starea lor deplorabilă erau din cauza faptului că nu ascultaseră de „profeții de mai înainte” (Zaharia 1.4), adică de cei precum Isaia și Ieremia, care profețiseră înainte de captivitate.

La fel și în timpul nostru, există mult faliment în mărturia creștină din cauza neascultării de Cuvântul lui Dumnezeu. Orice trezire și restabilire au avut ca început întoarcerea la Cuvântul lui Dumnezeu.

În versetul de astăzi avem un mesaj de încurajare al Domnului către poporul Său, mesaj cu aplicație și pentru noi astăzi. Dacă cei ai Săi își simt slăbiciunea, El este gata să le ofere putere. Această putere însă este „în Domnul”. Ea nu-mi este dată pentru a-mi împlini voia proprie, ci pentru a împlini voia Lui, în supunere față de autoritatea Sa.

Pe măsură ce primim putere pentru a umbla pe această cale a ascultării vom descoperi că ea este de asemenea o cale a libertății. Vom avea astfel libertatea de a umbla bucurându-ne de binecuvântările noastre cerești în Hristos și, de asemenea, de a ne îndeplini responsabilitățile din sfera naturală.

La fel cum puterea ne este dată „în Domnul”, tot așa libertatea ne este dată „în Numele Lui”. Este libertatea de a-L onora în toate detaliile vieții noastre. „Și totul, orice faceți în cuvânt sau în faptă, faceți toate în Numele Domnului Isus, mulțumind lui Dumnezeu Tatăl prin El” (Coloseni 3.17).

Fie ca toți să ne bucurăm de puterea și de libertatea pe care El ni le oferă!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

De atâta timp sunt cu voi și nu M-ai cunoscut?

Ioan 14.9



De atâta timp…

Domnul Isus i-a adresat această întrebare ucenicului Său Filip, care, prin cererea lui, „Doamne, arată-ni-L pe Tatăl și ne este de ajuns”, arătase cât de puțin înțelesese el Cine era cu adevărat Domnul, deși petrecuse trei ani în compania Sa. Și Filip nu era singurul în această situație.

Domnul, Cel pentru care o mie de ani sunt ca o zi, desemnase acei câțiva ani ca fiind „atâta timp”. Cât de mult trebuie să Se fi simțit El, Omul din cer, străin aici pe pământ! Cât Și-a dorit El să găsească ceva înțelegere între ucenicii Săi preaiubiți! Dar și pentru ei a fost tot un timp îndelungat, în care au avut suficiente ocazii să-L cunoască. Chiar și atunci, în acele ultime momente solemne înainte de cruce, El le vorbea pentru a-i face să se familiarizeze cu gândurile Sale și pentru a le explica relația glorioasă cu Tatăl în care urmau să fie introduși. Nu era El îndreptățit să Se aștepte ca ei să-L „cunoască”?

„De atâta timp sunt cu voi …” Nu este valabil acest cuvânt tulburător și în cazul nostru, astăzi, în ultima zi a anului? Atât de mulți dintre noi am avut Cuvântul lui Dumnezeu în fața noastră zilnic, nu doar în acest an, ci în mod regulat, de mulți ani de zile. „Atâta timp” pentru a putea învăța și a pătrunde gândurile Lui, pentru a „crește în toate până la Cel care este Capul, Hristos” (Efeseni 4.15).

Să privim retrospectiv! Ce am reținut cu adevărat din ceea ce am citit și auzit și cât am pus în practică? Oare rezultatul nu ne face să ne rușinăm? Aici volumul nostru se închide, dar nu înainte ca, în lumina acestor reflectări, să ne îndemne încă o dată să „răscumpărăm timpul”, iar aceasta cu atât mai mult cu cât vedem că „zilele sunt rele” (Efeseni 5.16)!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IEȘI DIN CERC ÎN ANUL CARE VINE! – Fundația S.E.E.R. România

„Domnul mi-a zis: „Vă ajunge de când ocoliţi muntele acesta. Întoarceţi-vă spre miazănoapte” (Deuteronomul 2:2-3)


Un biolog a făcut un experiment cu omizi așezate în cerc. El a pus mai multe omizi pe marginea unui ghiveci în care se afla o plantă, în așa fel încât prima omidă să atingă cu capul coada ultimei omizi, fără să existe pauză între ele. Micile creaturi au mers pe buza ghiveciului o săptămână întreagă, după care au murit de epuizare și de foame. Niciuna dintre ele nu a ieșit din rând și nu s-a aventurat spre plantă ca s-o mănânce. Hrana se afla doar la câțiva centimetri depărtare, însă instinctul lor de turmă a fost mai puternic decât instinctul de a mânca și de a supraviețui.

Cam același lucru s-a întâmplat cu o întreagă generație de iudei, despre care ne vorbește Biblia (în cărțile Exodul, Numeri, Deuteronomul): s-au învârtit în cerc, în pustie, timp de patruzeci de ani, chiar dacă se aflau la câțiva kilometri de Țara promisă. Dacă astăzi ți se pare (sau ești sigur) că te învârți în cerc, oprește-te și pune-ți următoarele trei întrebări:

1) Nu cumva acest cerc e trasat și întreținut de mine însumi? Alegem cercul deoarece este confortabil și nu implică niciun risc. Iar pentru a ieși din el, e nevoie de curaj și de dorința de a face alegeri dificile pe care să le duci la capăt.

2) Pe cine urmez eu? Noi adoptăm modele sau tipare deoarece altcineva ne-a învățat să facem așa, în mod direct sau prin puterea exemplului. În loc să urmezi orbește majoritatea, caută voia lui Dumnezeu pentru viața ta și ia-ți angajamentul s-o împlinești!

3) Spre ce mă îndrept eu? Biblia spune: „Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu” (Proverbele 29:18). Dacă dorești să ieși din cercul în care te învârți astăzi, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea o descoperire pentru viața ta – El o va face, să știi! Și din acel moment, dedică-I-te trup și suflet!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 9:23-32; 10:1-3


Astfel, an de an, marea eliberare a poporului va trebui comemorată prin această sărbătoare, Purim.

Cu sentimente atât de amestecate, vai, creştinătatea celebrează în fiecare an naşterea şi moartea Mântuitorului. Desigur, ne-am bucura dacă mulţi ar fi antrenaţi în felul acesta să gândească la aceste evenimente minunate măcar o dată sau de două ori pe an. Şi pentru noi, sfârşitul fiecărui an oferă ocazia de a-L binecuvânta în plus pe Dumnezeu pentru toată bunătatea pe care ne-o arată neîncetat. Dar am putea nu o dată pe an, ci în fiecare zi întâi a săptămânii şi, mai mult, în fiecare zi din viaţă să ne reamintim de glorioasa răscumpărare, de gloriosul nostru Răscumpărător.

Domnul Isus apare încă o dată în cap. 10 în trăsăturile lui Mardoheu, „mare … iubit de mulţimea fraţilor săi, căutând binele … vorbind de pace …” (v. 3). Şi, în toate acestea, Îl contemplăm pe Isus care, luând chipul unui Slujitor, a lucrat cu înţelepciune şi, în consecinţă, a trebuit să fie înălţat şi ridicat şi aşezat foarte sus (Isaia 52.13; Psalmul 45.6-8; Filipeni 2.9-11). Dar El este la fel de demn să ocupe şi cel dintâi loc în gândurile şi în afecţiunile noastre (Coloseni 1: sf. v. 18). Fie ca să-I oferim fiecare dintre noi acest loc încă de pe acum!

30 Decembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt”. Și a zis: „Așa vei spune fiilor lui Israel: «Eu sunt» m-a trimis la voi”.

Exod 3.14


Dumnezeu Își ia acest Nume doar în legătură cu poporul Său. El nu Se prezintă în felul acesta și lui faraon. Când îi vorbește acestuia, El Se prezintă cu acel titlu impunător și măreț: „Domnul Dumnezeul evreilor”; adică, Dumnezeul care era în legătură cu însuși poporul pe care acesta încerca săl zdrobească. Simpla rostire a acestui Nume ar fi trebuit să fie suficientă pentru a arăta lui faraon poziția groaznică pe care o luase față de Dumnezeu. Numele „Eu sunt” nu ar fi avut nicio semnificație pentru o ureche netăiată împrejur și nu ar fi transmis nimic despre realitatea divină pentru o inimă necredincioasă. Când Dumnezeu manifestat în carne a declarat iudeilor necredincioși din timpul Lui acele cuvinte: „Mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt„, ei au luat pietre să arunce în El. Doar credinciosul adevărat poate simți, întro oarecare măsură, puterea și doar el poate savura dulceața acestui Nume inexprimabil, „Eu sunt„. Unul ca acesta se poate bucura să audă de pe buzele binecuvântatului Domn Isus declarații de felul acestora: „Eu sunt Pâinea vieții”; „Eu sunt Lumina lumii”; „Eu sunt Păstorul cel Bun”; „Eu sunt Învierea și Viața”; „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”; „Eu sunt Vița cea adevărată” (Ioan 6.35; 8.12; 15.1; 10.11; 11.25; 14.6); „Eu sunt Alfa și Omega”; „Eu sunt Steaua strălucitoare de dimineață” (Apocalipsa 1.8; 22.16). Întrun cuvânt, putem lua orice Nume al frumuseții și excelenței divine și, punândul alături de „Eu sunt„, Îl vom găsi în el pe Isus, pe care Îl admirăm și Căruia Îi aducem adorare.

În acest Nume se află o frumusețe și o plinătate de neexprimat. Fiecare credincios poate găsi în el chiar lucrul potrivit nevoii lui spirituale. Nu există nimic de care creștinul să aibă nevoie în călătoria prin pustia lumii acesteia, nici vreo stare a experienței sufletului său, care să nu poată fi rezolvate prin acest Nume, pentru simplul motiv că lucrul de care el are nevoie poate săl așeze, prin credință, după Numele „Eu sunt” și să găsească toate acestea în Isus. De aceea, cel credincios, oricât de slab și de instabil ar fi, găsește în acest Nume o binecuvântare perfectă.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată.

Ioan 5.24



Poliță de asigurare

După o evanghelizare, o tânără a venit la mine, dorind să știe cu siguranță dacă are viață veșnică. Părerile pe care le auzise până atunci, diferite între ele, o încurcaseră și mai mult. Ea nu știa cum poate ajunge la siguranță și de aceea m-a întrebat: „Cum pot să știu că sunt mântuită?”. I-am citat cuvintele Domnului Isus din versetul de astăzi, iar faptul că Domnul Însuși a rostit aceste cuvinte de asigurare a mișcat puternic sufletul tinerei. „Dar păcatele mele?”, a suspinat ea. Atunci i-am citit cuvintele: „Să știți dar, fraților, că prin El vi se vestește iertarea păcatelor; și oricine crede este îndreptățit prin El de toate lucrurile de care n-ați putut fi îndreptățiți prin legea lui Moise” (Fapte 13.38,39). Schimbarea care s-a produs în ea s-a observat repede pe chipul ei. Era trecerea de la întunericul necredinței la strălucirea și bucuria credinței simple, care se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu.

Astfel de versete prețioase au fost prezentate multor suflete întristate și aceeași schimbare s-a produs și în ele. Și tu, drag prieten, te poți bucura de astfel de cuvinte de asigurare cu privire la mântuirea ta, dacă le primești cu sinceritate! Asigurarea sufletului este pentru toți: tineri și vârstnici, învățați și neînvățați, bogați și săraci, bărbați și femei. Toți avem nevoie să ne asigurăm sufletul pentru veșnicie. Cum? Încredințându-ne în mâinile străpunse ale Mântuitorului. El este Unicul care poate să ne dea siguranță, pace, fericire, viață înainte de orice. Dar, după cum la orice poliță de asigurare cel care se asigură trebuie să-și pună semnătura, este nevoie de acordul tău!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE TE APASĂ? – Fundația S.E.E.R. România

„Să dăm la o parte orice piedică… şi să alergăm…” (Evrei 12:1)


 Într-o recentă emisiune radio, Dennis Rainey și invitații săi au discutat despre Double Eagle II, primul balon cu aer cald care a traversat Oceanul Atlantic (în 1978). Cei care l-au pilotat au prins vânturile și culoarele cele mai bune care i-au purtat relativ repede și fără probleme până de partea cealaltă a Atlanticului. Însă când au ajuns aproape de coasta Irlandei, au intrat într-un nor dens și gheața a început să se formeze pe folia exterioară a balonului. Au pierdut din altitudine, căzând de la 20.000 la 10.000 de metri în numai câteva ore. Au făcut tot ce le-a stat în puteri să salveze balonul. Au aruncat peste bord camere video, rezerve de hrană, chiar și un planor cu care plănuiseră să aterizeze. Când au ajuns la 4.000 de metri altitudine, și-au transmis locația, după care au aruncat aparatul radio peste bord. În cele din urmă, la 3.000 de metri au străpuns norul și au ajuns în lumina soarelui. Gheața s-a desprins și marele balon s-a înălțat și a planat până în Franța.

Biblia ne spune că pentru a alerga și a câștiga cursa, trebuie „să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne…” Și e mult mai ușor să identifici păcatul la care trebuie să renunți, decât greutatea pe care trebuie s-o dai la o parte. De ce? Pentru că deseori povara este legitimă și ea include responsabilități, presiuni, obligații, programe și încurcături. Astăzi, cred că e momentul și cazul să te oprești și să faci un inventar al lucrurilor pe care trebuie să le duci în spate, ca să știi ce trebuie să înlături! Trebuie să te confrunți direct cu fiecare lucru și să te întrebi: „Mi-a dat Dumnezeu lucrul acesta ca să-l duc în spate, mi l-a dat altcineva sau m-am hotărât singur să-l duc?” Oricare ar fi lucrul nejustificat sau inutil care te apasă în acest moment – dă-l deoparte!

 


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 9:11-22


Această zi, a treisprezecea a lunii Adar, care trebuia să marcheze pentru totdeauna masacrul şi dispariţia lui Israel, a devenit, din contră, ziua comemorării triumfului lor şi a anihilării vrăjmaşilor lor. Soarta acestor vrăjmaşi este o dovadă tragică a faptului că atacurile ţintite asupra poporului lui Dumnezeu nu rămân nepedepsite. Cel care-i atinge se atinge de lumina ochilor Lui (Zaharia 2.8; vezi Psalmul 105.12-15).

Am putea fi noi subiecte ale unei iubiri mai puţin afectuoase, noi, care suntem parte a poporului ceresc, Mireasa lui Hristos? Israelul în captivitate manifestă clar semnele unei naţiuni „împrăştiate şi pustiite”, ale unui popor „înfricoşător de la începutul lui”, ale unei naţiuni „care tot aşteaptă şi este călcată în picioare” (Isaia 18.2). Dumnezeu, Căruia acest popor Îi este preţios, deoarece Mântuitorul lumii Se naşte din el, Îşi va pune în acţiune atotputernicia ca să-i scape, pe ei, un neam călcat în picioare de lume.

Ce bogată este cartea Estera, despre care înainte am fi putut crede că oferă puţin pentru zidirea noastră! Ce loc Îi oferă ea, ilustrativ, Domnului Isus umilit şi înălţat! Ce orizont deschide ea asupra viitorului lui Israel, asupra odihnei şi bucuriei lor (v. 17), bucurie a împărăţiei care-i aşteaptă în finalul tuturor suferinţelor!

29 Decembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Cunoscând întâi aceasta, că în zilele din urmă vor veni batjocoritori cu batjocură, umblând potrivit propriilor lor pofte și spunând: „Unde este promisiunea venirii Lui?”.

2 Petru 3.3,4


Subiectul lui Petru aici este venirea Domnului, când El va aduce judecata asupra acestei lumi păcătoase. În prima sa epistolă, Petru a scris despre venirea Domnului în relație cu cei credincioși: „De aceea, având încinse coapsele minții voastre, fiți treji, sperați în mod desăvârșit în harul care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos” (1 Petru 1.13).

În cea de-a doua epistolă însă citim despre învățători falși, care Îl tăgăduiesc pe Stăpânul care i-a cumpărat și, prin cuvinte înșelătoare, neagă de asemenea venirea Domnului. Rezultatul este că „mulți vor urma căile lor desfrânate, prin care calea adevărului va fi hulită” (2 Petru 2.1,2). Dumnezeu a oferit trei exemple în vechime, ca atenționare cu privire la judecata viitoare. I-a aruncat în Adânc pe îngerii care păcătuiseră; a nimicit lumea veche prin potop; și a prefăcut în cenușă cetățile Sodoma și Gomora. Aceasta este esența argumentului lui Petru în capitolul 2, iar aceste trei exemple sunt mai mult decât suficiente pentru atenționarea lumii nepăsătoare. Petru rezumă în felul acesta: „Dar cerurile și pământul de acum sunt păstrate prin Cuvântul Său, pentru foc, ținute pentru o zi a judecății și a pieirii oamenilor neevlavioși” (2 Petru 3.7). Prin contrast, cei credincioși au o moștenire păstrată în cer și ei înșiși sunt păstrați pentru ea (1 Petru 1.4,5).

Astfel, în timp ce creștinătatea spune: „Stăpânul meu întârzie să vină”, și în timp ce acțiunile ei contrazic mărturisirea ei de credință (Matei 24.48), iar lumea spune cu dispreț: „Unde este promisiunea venirii Lui?” (2 Petru 3.4), Duhul și Mireasa spun: „Vino!” (Apocalipsa 22.17).

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată, zilele mele sunt cât un lat de palmă și timpul vieții mele este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ține!

Psalmul 39.5



Încrederea în Dumnezeu

Privit în lumina veșniciei, omul este ca o umbră. Și totuși, cât de important este el în fața lui Dumnezeu! Omul este plin de neliniște, dar se ostenește degeaba. Strânge comori pe care nu știe cine le va moșteni. Cât de diferit este omul care se încrede în Domnul! Un astfel de om spune împreună cu psalmistul David: „În Tine mi-e nădejdea”. Dumnezeu nu-l dezamăgește pe cel care își pune nădejdea în El. Unele dorințe nu se împlinesc, dar omul temător de Dumnezeu se știe ocrotit, iar nădejdea vie pe care o poartă în inimă nu-l va înșela. Pe calea spre veșnicie sigur va întâmpina încercări; momente de tristețe și de durere sigur vor veni în calea sa. Dar, în încrederea neclintită că mâna lui Dumnezeu nu face nicio greșeală, el spune liniștit: „Stau mut, nu deschid gura, căci Tu ai făcut aceasta”.

Uneori încercarea poate să atingă un asemenea nivel, încât nu se mai găsesc cuvinte. Dar conștiența că Dumnezeu este în controlul tuturor lucrurilor aduce alinare în sufletul încercat. Necazurile noastre Îi dau prilej lui Dumnezeu să-Și arate îndurarea. În greutățile și îngrijorările noastre, Dumnezeu ne face să gustăm din mila și din mângâierile Sale. Cine poate descrie într-un mod potrivit și complet bucuria adâncă de a avea un Mântuitor în glorie, a Cărui inimă bate pentru noi în toate încercările vieții și care ne cunoaște durerile din pelerinajul prin pustia acestei lumi lipsite de speranță? Ce bogăție! Ce realitate divină! Ce speranță au cei care se încred în Dumnezeu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TOXINELE DE LA LOCUL DE MUNCĂ – Fundația S.E.E.R. România

„Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei…” (2 Corinteni 6:17)


Te rog să te oprești puțin și să te gândești la produse care odinioară nu erau considerate dăunătoare, și-ai să te miri constatând că erau din (sau conțineau) azbest, plumb, mercur etc. Deși au trecut generații, încă tratăm muncitori bolnavi care au instalat plăci de azbest și au inhalat fibre sau gaze toxice. Având această ilustrație în minte, ferește-te de „toxinele” de la locul tău de muncă și nu te lăsa infectat de ele!

Biblia ne avertizează: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.” Dumnezeu nu-ți spune să te separi de colegii de muncă. Și mai mult ca sigur, nu-ți spune să adopți o atitudine de aroganță spirituală. El îți spune să te ferești de atitudini toxice, de comportamente toxice, de valori toxice, de influențe toxice. Care sunt generatorii de toxine de la locul tău de muncă? Cele care se văd cu ochiul liber sunt: nemulțumiții, bârfitorii, calomniatorii și agresorii. Când astfel de agenți îți ies în cale, fă tot ce poți să te distanțezi de ei. Simplul fapt de a te întovărăși cu ei poate fi periculos pentru sănătatea ta emoțională și spirituală. Ferește-te de asemenea de toxina dependenței de muncă, fie că e vorba de așteptările șefului tău, fie că e vorba de cele autoinduse. Fii dispus să lucrezi în plus atunci când este nevoie, dar păstrează limite clare între viața de la locul de muncă și viața familială.

Învață să separi munca de plăcere. Dacă nu-ți aloci timp pentru refacere fizică și împrospătare spirituală, vei ajunge la epuizare. Drept consecință, Satan te va putea ușor călca în picioare. Cel mai eficient antidot împotriva toxinelor este o alimentație sănătoasă. Și, spiritual vorbind, acest meniu zilnic conține: rugăciune, citirea Bibliei și părtășie cu frați credincioși care să te întărească și să te încurajeze. Este sfatul lui Dumnezeu pentru tine, astăzi!

 


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 8:15-17; 9:1-10


A trecut timpul când Mardoheu stătea în umilinţă la poarta împăratului. Assuerus (Ahaşveroş), deţinătorul puterii supreme, i-a conferit glorie, mărire, onoare şi putere – prefigurare a preamăririi Domnului Isus Hristos când, după cum a spus un poet, „Îl vom vedea inălţat în glorie, pe El, strălucitorul Fiu al Omului, venind pe nori cu nimb de aur” (H. Rossier – compară cu v. 15). Să urmărim din nou, pe scurt, activitatea lui Mardoheu şi să-i surprindem asemănările cu drumul Domnului Isus: A îngrijit de tânăra iudeică, tot aşa cum Hristos a vegheat constant asupra poporului Său. Deşi era un slujitor credincios împăratului, Mardoheu a refuzat, cu toate acestea, să se plece înaintea amalecitului, la fel cum Isus n-a recunoscut nici cel mai mic drept al Ispititorului. Totuşi Hristos, datorită acestei perfecţiuni şi a dragostei Sale pentru poporul Său, a trebuit să experimenteze în realitate lemnul blestemului, a cărui umbră doar a trecut peste Mardoheu.

După suferinţe vine gloria. În adevăr, în v.15 din cap.8 şi în v.3,4 din cap.9, contemplăm cu adorare triumful lui Isus, care va fi însoţit de nimicirea sau supunerea tuturor vrăjmaşilor Lui (vezi Ps. 66.3-4).

Cei zece fii ai lui Haman, de care tatăl lor era atât de mândru (5.11), pier la rândul lor. „Despre sămânţa răufăcătorilor nu se va mai aminti niciodată” (Isaia 14.20).

28 Decembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar acum încă nu vedem că toate Îi sunt supuse, dar Îl vedem pe Isus, care a fost făcut cu puțin mai prejos decât îngerii datorită morții pe care a suferit-o, încununat cu glorie și onoare, astfel încât, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru fiecare.

Evrei 2.8,9


Va fi o zi glorioasă, așa cum lumea n-a mai văzut vreodată, când toate lucrurile vor fi supuse Domnului Isus. Apostolul spune că încă nu vedem că toate lucrurile Îi sunt supuse. Suntem încă în așteptarea acelei zile minunate, când Domnul va veni din cer pentru a-Și revendica drepturile și pentru a institui Împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

„Dar Îl vedem pe Isus.” Aici trebuie să privim cu ochii credinței. Și ce vom vedea? Vedem un Om, care a fost odinioară în această lume, dar care acum nu Se mai află aici. El a venit pentru a împlini lucrarea pe care Tatăl I-o dăduse s-o facă. Acest Om este Isus, Mântuitorul, Mielul lui Dumnezeu, care a venit să ridice păcatul lumii prin jertfa Sa de la cruce. Acum, cu toată bucuria, Îl privim pe același Isus, încununat cu glorie și cu onoare. Ce măreț a fost parcursul Lui! S-a coborât în cele mai nepătrunse adâncimi, acolo unde păcatul ne adusese pe noi, pentru a ne ridica la acele înălțimi la care S-a suit, atunci când S-a înălțat la dreapta Măreției.

Auzim aceste cuvinte: „S-a sfârșit”! Nimic nu mai poate fi adăugat la lucrarea minunată pe care El a împlinit-o. În rugăciunea Sa către Tatăl, El a spus: „Am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac” (Ioan 17.4). Lucrarea Sa minunată de mijlocire continuă pentru noi, așa cum El de asemenea a spus: „Eu pentru ei cer; nu cer pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat, pentru că sunt ai Tăi” (Ioan 17.9). Acum, în timpul absenței Sale, suntem în această lume, însă nu suntem din ea. Suntem aici pentru a trăi și a mărturisi pentru El, până când va veni și ne va lua din această lume, ca să fim împreună cu El în casa Tatălui.

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Nu este Cuvântul Meu ca un foc”, zice Domnul, „și ca un ciocan care sfărâmă în bucăți stânca?”.

Ieremia 23.29



Cuvântul lui Dumnezeu

Într-o zi a venit la un predicator un bărbat, care respinsese până atunci Cuvântul lui Dumnezeu. El i-a spus predicatorului: „Mă puteți ajuta să înțeleg mai bine Biblia? Trebuie neapărat să pot să-i dau replica cumnatei mele. Ea îmi amintește mereu citate biblice, la care eu nu știu ce replică să-i dau”. Predicatorul a luat Noul Testament și a spus: „Vă dăruiesc această carte, dar vă rog să-mi promiteți că o veți citi în întregime”. Bărbatul a promis.

După câteva luni, cei doi s-au reîntâlnit. Predicatorul l-a întrebat dacă a citit în întregime Noul Testament. Bărbatul a mărturisit: „Da, l-am citit. Când am început să citesc, n-am înțeles foarte multe. Dar, pentru că vă promisesem, am continuat să citesc. Unele afirmații m-au enervat atât de tare, încât aș fi dat cu cartea de pereți, dar nu m-am lăsat! Unele m-au plictisit, dar nu am încetat! Până la urmă am găsit suficiente cuvinte care m-au îmbărbătat. După ce am parcurs toată cartea, mi-am spus: Dacă este adevărat ce scrie în Biblie – și, mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, este adevărat! – atunci sunt un om pierdut, dacă voi continua să trăiesc fără Dumnezeu. În inima mea s-a dat o luptă aprinsă, până ce am dat dreptate acestei cărți. Acum ea este temelia vieții mele”.

Dragi prieteni, Biblia nu este o sumă de doctrine seci, fără substanță, sau o colecție de învățături morale și etice de genul: „Asta să faci”, „Asta nu”! Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu pornit din inima plină de dragoste a lui Dumnezeu. Să o citiți cu respect și cu atenție. Nu vă opriți la ceea ce nu înțelegeți! Puneți în practică ceea ce înțelegeți!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RENUNȚĂ LA LIMITĂRI! – Fundația S.E.E.R. România

„Te vei întinde la dreapta şi la stânga…” (Isaia 54:3)


Astăzi, Dumnezeu îți spune și ție ceea ce i-a spus poporului Său Israel: „Lărgeşte locul cortului tău, şi întinde învelitoarele locuinţei tale: nu te opri! Lungeşte-ţi funiile, şi întăreşte-ţi ţăruşii! Căci te vei întinde la dreapta şi la stânga…” (Isaia 54:2-3).

Majoritatea oamenilor stau confortabil în interiorul unui cerc, chiar dacă acest cerc a fost trasat în mod arbitrar sau este extrem de învechit. Nu uita: majoritatea limitărilor cu care ne confruntăm nu sunt impuse de alții, ci ni le punem singuri. Lipsa creativității face parte adesea din această categorie. Dacă dorești să devii mai creativ, pune-ți la încercare limitele! Un inventator a spus: „Orice descoperire sau dezvoltare umană, indiferent de forma pe care o ia, trebuie să fie întotdeauna în afara regulilor; dacă n-ar fi așa, n-am avea niciodată nimic nou!”

Când îți dorești ceva ce nu ai, trebuie să fii dispus să faci ceva ce nu ai mai făcut. Poate spui: „Dar nu am educația lui!” sau „Nu am talentul ei!” Dar nu ai nevoie de talentul, educația ori mintea altcuiva. Când te-a creat, Dumnezeu a pus în tine tot ce este necesar pentru a-ți împlini destinul; trebuie doar să-ți scoți resursele la iveală și să le pui în negoț. Biblia ne spune că  Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” (Geneza 1:26-28).

Sper că ai sesizat cuvântul „asemănare” (din vers. 26) – o parte din tine seamănă cu Dumnezeu. Ai ADN divin! Ești capabil să fii creativ! Așa că, dă-ți la o parte limitările și apucă-te de lucru!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 8:1-14


Cursul evenimentelor este acum răsturnat. Numai Dumnezeu are posibilitatea de a schimba o situaţie în felul acesta. Dar moartea lui Haman este departe de a constitui rezolvarea ei completă. Legat prin propriul sigiliu, împăratul nu mai are puterea să anuleze decretul său aducător de nenorociri. Ceea ce face –
şi Dumnezeu din nou îi înclină inima spre un act de înţelepciune – este săşi încredinţeze autoritatea Esterei şi lui Mardoheu, pentru dejucarea comploturilor lui Haman. Vrăjmaşilor nu le vor fi luate armele, dar iudeii, în schimb, vor fi autorizaţi şi chiar încurajaţi să se apere şi să-i distrugă. Creştinul are vrăjmaşi care caută să-l asuprească. Cu toate că stăpânul lor, Satan, a fost învins prin lucrarea Domnului Hristos de la cruce (la fel cum Haman a fost atârnat pe spânzurătoarea pe care o pregătise), puterea de a lucra împotriva copiilor lui Dumnezeu nu le-a fost luată încă. Acum însă copilul lui Dumnezeu are posibilitatea de a i se împotrivi întrun mod eficient.

Fiecare dintre noi îi cunoaşte prea bine, pe cont propriu, pe aceşti vrăjmaşi. Dacă noi îi cruţăm, ei nu ne vor cruţa. De aceea, pentru a le anula eforturile, să folosim armele credinţei, inclusiv (vezi v. 11) strângerea pentru rugăciunea în comun, să ne întărim în Domnul şi în puterea tăriei Lui (Efeseni 6. 10).

27 Decembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru păstrarea vieții m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.

Geneza 45.5


Vedem la cruce felul în care s-au întâlnit vrăjmășia și dragostea, păcatul și harul. Omul a manifestat la Golgota întreaga lui vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu. De partea Lui, Dumnezeu a manifestat cea mai înaltă dragoste a Sa. Ura și dragostea s-au întâlnit, însă dragostea s-a dovedit biruitoare. Dumnezeu și păcatul s-au întâlnit – Dumnezeu a triumfat, iar păcatul a fost înlăturat.

Dacă dorim cu adevărat să cunoaștem ce simțăminte sunt în inima lui Dumnezeu cu privire la om, trebuie să privim la crucea pe care Isus Hristos a fost răstignit, după planul hotărât și după preștiința lui Dumnezeu. Este adevărat, așa cum am văzut deja, că omul L-a crucificat și L-a omorât pe Cel Binecuvântat. Aceasta este partea întunecată a lucrurilor. Există însă și o parte luminoasă, pentru că Îl vedem pe Dumnezeu în toate acestea. Fără îndoială, omul a făcut tot răul care i-a stat în putință la cruce, însă Dumnezeu a fost deasupra lui; ba chiar deasupra tuturor puterilor de pe pământ și de sub pământ, care și-au unit puterile în ura lor față de Fiul Său preaiubit.

Avem o imagine a tuturor acestor lucruri în ceea ce s-a întâmplat cu Iosif și cu frații săi. În ura lor, aceștia l-au aruncat în groapă, după care l-au vândut ismaeliților. Aceasta a fost partea întunecată. Remarcați apoi însă aceste cuvinte ale lui Iosif: „Pentru păstrarea vieții m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră”. Aceasta a fost partea luminoasă. Însă cui le-au fost adresate aceste minunate cuvinte de har? Unor inimi zdrobite și unor conștiințe străpunse. Doar unii ca aceștia, care și-a luat locul adevărat, care au acceptat judecata lui Dumnezeu împotriva lor înșiși, care au recunoscut că jertfa de la cruce este măsura vinovăției lor, doar ei pot aprecia crucea ca fiind expresia inimii pline de dragoste a lui Dumnezeu față de ei. Ei pot pătrunde în gloriosul adevăr că aceeași cruce care a demonstrat ura omului față de Dumnezeu a demonstrat și dragostea lui Dumnezeu față de om. Aceste două lucruri merg întotdeauna împreună. Doar atunci când ne vedem și ne recunoaștem vina, dovedită din plin la cruce, putem experimenta puterea curățitoare și dătătoare de pace a sângelui prețios care ne curățește de orice păcat.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și ea a născut pe Fiul ei Cel întâi-născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei.

Luca 2.7



Niciun loc pentru Isus

În urmă cu aproximativ două mii de ani, Fiul lui Dumnezeu a devenit Om, pentru a veni ca Salvator pe pământ. Dar nu s-a găsit niciun loc pentru El. După ce S-a născut, Maria a trebuit să-L pună pe Pruncul Isus într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu a fost niciun loc pentru ea.

Mai târziu, Isus Hristos a simțit și mai violent respingerea. Când le-a vorbit oamenilor despre harul lui Dumnezeu, au vrut să-L arunce de pe munte. Ei L-au disprețuit, pentru că El îi iubea pe cei marginalizați. Mai mult, El era un spin în ochii lor, pentru că El le-a dezvăluit sfințenia lor aparentă și a condamnat tot ce nu era în acord cu Dumnezeu. Dreptatea Lui incoruptibilă le era mai mult decât neplăcută. De aceea au strigat la sfârșit: „Ia-L, ia-L, răstignește-L” (Ioan 19.15).

După moartea și învierea Sa, Isus Hristos S-a înălțat la cer. El nu mai trăiește aici. Și totuși Se adresează inimii cu această întrebare: ce loc Îi dai tu Pruncului din iesle?

De sărbători, mulți se gândesc să Îi elibereze un colțișor din inimă: câteva cântări despre nașterea Sa, o slujbă religioasă – suficient pentru un an de zile.

Atât pentru Isus? El vrea să aibă un loc de găzduire permanent la noi. Vrea să hotărască asupra întregii noastre vieți. Să-L primim prin credință și să-I predăm Lui totul. Acest pas al credinței are ca urmare binecuvântarea veșnică. Atunci noi aparținem Domnului Isus care ne ține pentru totdeauna în mâna Sa puternică.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU-ȚI COMPROMITE CARACTERUL ȘI CONVINGERILE! – Fundația S.E.E.R. România

„Cumpără adevărul, şi nu-l vinde…” (Proverbele 23:23)


La începutul anilor ’70 din secolul trecut, guvernul irakian a arestat un grup de studenți americani acuzându-i pe nedrept, de spionaj. Pentru a obține de la ei recunoașterea vinovăției, i-au torturat. Li s-a spus că dacă vor recunoaște că sunt spioni, vor fi eliberați. Cu alte cuvinte: „N-are nimeni nevoie de adevărul tău! Recunoaște minciuna mea!” Pe măsură ce presiunile și durerea se intensificau, unul câte unul au recunoscut crime pe care nu le comiseseră niciodată – cu excepția unui student. Dar au intensificat tortura, și singurătatea izolării ajunsese de nesuportat, așa că și el ajunsese în pragul renunțării. Dar, tot nu a făcut-o! În cele din urmă, au anunțat că au finalizat cazul său, și că ori recunoaște, ori va muri. I-au adus o declarație, i-au pus pistolul la tâmplă, l-au armat și au dat drumul la cronometru. Din celula sa, auzise asemenea execuții și știa de ce sunt în stare cei ce-l țineau captiv. „Scrie-ți numele” i s-a spus „și vei trăi,” dar el a refuzat. Și-a închis ochii, s-a încordat tot, și s-a pregătit să moară. Au apăsat pe trăgaci… dar nu a fost decât un declic – pistolul nu era încărcat!

Studentul a fost în cele din urmă eliberat… și a aflat mai târziu că toți ceilalți studenți, care recunoscuseră ce nu comiseseră, fuseseră spânzurați în piața publică. El era singurul supraviețuitor! În acea zi, el a învățat o lecție memorabilă și valoroasă despre confruntarea cu vremurile grele, și anume: Compromisul reprezintă un risc mult mai mare decât curajul.

Așadar, cuvântul pentru tine astăzi conține trei sfaturi.

1) Nu e niciodată bine să faci răul.

2) Nu e niciodată greșit să faci binele.

3) Întotdeauna e bine să faci binele!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 7:1-10


Acţiunea se derulează într-un ritm rapid. Acum ne aflăm în stadiul final, când împărăteasa dezvăluie lucrurile şi Haman se îngrozeşte. El este potrivnicul, vrăjmaşul, răul, trei nume pe care, în Cuvântul lui Dumnezeu, le poartă însuşi diavolul! Şi, pe loc, sub porunca împăratului, Haman este spânzurat chiar pe lemnul pe care el îl pregătise pentru Mardoheu (Psalmul 7.14-15). Această scenă evocă pentru noi un ansamblu de fapte cu mult mai măreţe decât acestea. Aşa cum Mardoheu nu s-a plecat înaintea persoanei favorite împăratului, Hristos a fost singurul între fiii oamenilor care nu S-a plecat înaintea lui Satan. Cunoaştem răspunsul Lui în momentul ispitei: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti (Matei 4.9-10).

Astfel, nefiind în stare să-L facă pe acest Om desăvârşit să Se plece, Vrăjmaşul n-a încetat până nu s-a debarasat de El. Cu acest scop i-a ridicat pe oameni împotriva lui Isus, stârnindu-i să-I pregătească crucea, la fel cum Haman a pregătit-o pentru Mardoheu (deşi acesta n-a fost atârnat pe ea). Ori tocmai această cruce, prin care Satan credea că triumfase şi că terminase cu Hristos, i-a marcat de fapt propria înfrângere finală (citiţi Coloseni 2.15; Evrei 2.14). Fiecare efort al urii sale nu s-a întors decât spre propria-i distrugere … şi în acelaşi timp spre mântuirea noastră.

26 Decembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată, voi face să vă plouă pâine din ceruri; și poporul să iasă și să adune porția unei zile în fiecare zi.

Exod 16.4


Trebuie făcute două observații cu privire la strângerea și folosirea manei. Israeliții trebuiau să-și părăsească corturile în fiecare dimineață pentru a o strânge. Noi trebuie de asemenea să ne coborâm pentru același scop. Cu alte cuvinte, dacă nu ne cunoaștem în mod practic poziția în locurile cerești și ce înseamnă cu adevărat să te hrănești cu grâul vechi al țării, nu ne vom putea hrăni cu mana din pustie. Acest lucru este în mod remarcabil subliniat în experiența lui Pavel. El a început cu Hristos în slavă. Așa trebuie să se întâmple și cu noi. Când înțelegem că suntem uniți cu un Hristos glorificat, că suntem în El înaintea lui Dumnezeu, ne vom hrăni cu Hristos ca mană cu o plăcere din ce în ce mai mare. Din punct de vedere istoric, mana a venit înainte de grâul vechi, însă ordinea trebuie inversată pentru cel credincios, din simplul motiv că Dumnezeu a inversat-o astfel în ce privește prezentarea lui Hristos către sufletele noastre. Noi propovăduim, ca și Pavel, un Hristos aflat în slavă; și când El este astfel însușit – și nu înainte – putem găsi într-un Hristos smerit hrana noastră în această pustie. De aici vedem marea pierdere și slăbiciune a celor cărora nu li se vorbește despre Hristos aflat în glorie; unii ca aceștia se gândesc la El numai ca la Cel ce a umblat aici în trup, atunci când Sa făcut asemenea oamenilor.

Cea dea doua observație se referă la faptul că mana nu trebuia stocată pentru a fi folosită. Fiecare trebuia să adune zilnic atât cât putea mânca (Exod 16.16); dacă aduna mai mult – afară doar dacă era pentru ziua sabatului – mana se strica. Hrănirea cu Hristos trebuie să fie constantă, continuă, zi de zi, ceas de ceas; și niciodată nu putem primi mai mult decât avem nevoie la momentul respectiv. Astfel suntem ținuți într-o dependență continuă, iar ochii ne sunt permanent îndreptați către Hristos. „După cum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu și Eu trăiesc datorită Tatălui, tot așa, cel care Mă mănâncă pe Mine va trăi și el datorită Mie” (Ioan 6.57).

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Carte a genealogiei lui Isus Hristos, fiu al lui David, fiu al lui Avraam … din Tamar … din Rahav … din Rut … din fosta soție a lui Urie.

Matei 1.1,3,5,6



Genealogia lui Isus Hristos

Evanghelia după Matei se deschide cu genealogia lui Isus Hristos, începând de la patriarhul Avraam și amintindu-l înaintea acestuia pe împăratul David.

Împărații acestei lumi îi păstrează cu mândrie în amintire pe înaintașii lor plini de faimă, pentru a sublinia astfel vrednicia lor la tron. Dar înșiruirea genealogică a lui Isus Hristos, de care înaintași vestiți se leagă?

Răspunsul pe care îl dă Matei în aceste versete ne aduce la realitate! Pentru că mulți împărați de-ai lui Israel – înaintași ai lui Isus – au fost oameni care s-au împotrivit lui Dumnezeu, de exemplu Ahaz, Manase, Amon și Iehonia, numele lor au fost omise; în schimb, sunt amintite patru femei, dintre care cel puțin trei proveneau din rândul popoarelor păgâne. Și aceasta în registrul genealogic al Împăratului lui Israel…

Prin ce se distingeau aceste femei? Fiecare în parte avea o istorie a ei, din timpuri anterioare, care nu aruncau o lumină tocmai bună asupra părinților poporului; dar cu fiecare s-a arătat deslușit harul lui Dumnezeu.

Ne întrebăm fără să vrem: De ce a ales Fiul lui Dumnezeu pentru Sine, când a devenit Om, acest arbore genealogic așa de sumbru? Pentru că El dorește să ne arate harul Său! Dacă El este legat de asemenea oameni, înseamnă că este loc și pentru tine și pentru mine. El a venit pentru a căuta și a salva ce era pierdut. Acesta este mesajul acestei linii genealogice: har.

Pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la timpul cuvenit, a murit pentru cei nelegiuiți” (Romani 5.6).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TIMPUL ALES DE DUMNEZEU (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Eu am spus, şi Eu voi împlini” (Isaia 46:11)


Dumnezeu are și pentru viața ta un plan, iar acesta necesită anumite lucruri care trebuie să se întâmple doar într-un moment anume. Și pentru că El vede imaginea în ansamblul ei și tu lucrezi cu informații limitate, trebuie să te încrezi în El, chiar și atunci când nu întrevezi sau nu înțelegi cum se va sfârși totul. Dumnezeu poate face ca pierderea unei relații sau a unui loc de muncă să lucreze spre binele tău. Problema este că în timp ce face toate acestea, poate că te vei simți stânjenit sau extrem de nefericit.

Cu 782 de ani înainte de nașterea lui Isus, profetul Mica a spus că El Se va naște în Betleem (vezi Mica 5:2). Or, Maria și Iosif locuiau în Nazaret! Cum a rezolvat Dumnezeu problema? Împăratul roman Augustus a dat porunca să se facă un recensământ: „Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din seminţia lui David, să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel întâi-născut” (Luca 2:3-7).

Te îngrijorezi pentru viitorul tău? „Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi.” (Psalmul 37:34). Stai liniștit: Dumnezeul care a aranjat ca Fiul Său să Se nască în familia potrivită, la timpul potrivit și în locul potrivit, va avea grijă și de tine astăzi, cum nu se poate mai bine!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 6:1-14


Domnul Isus, într-o scurtă parabolă, prezintă împărăţia lui Dumnezeu în felul următor: „este ca şi cum un om aruncă sămânţa pe pământ şi doarme…”

Astfel apare această carte a Esterei. Domnul, care nu este menţionat nici măcar o dată, pare să doarmă. Dar să citim în continuare: „… şi se trezeşte, noapte şi zi…”. Câteva versete mai departe Îl găsim pe Stăpânul vânturilor şi al valurilor dormind pe căpătâiul unei corăbii … fără să înceteze, să fim siguri de aceasta, să vegheze asupra ucenicilor Săi preaiubiţi (Marcu 4.26-27, 38). Dar observăm în capitolul prezent prin ce înlănţuire admirabilă sunt toate controlate de Dumnezeu, fără însă ca El să Se facă cunoscut.

Insomnia împăratului, lectura care-i fusese făcută, întrebarea pe care o pune, momentul exact în care Haman intră în curte, totul este dirijat, reglat ca un mecanism minuţios, de mâna Lui suverană. Scepticii pot să judece un asemenea concurs de împrejurări ca fiind improbabil. Dar pe noi, credincioşii, acesta nu ne surprinde deloc. Cunoaştem bine (după ce am experimentat-o de atâtea ori), această intervenţie atotputernică care face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu (Romani 8.28).

Psalmii 7.13-16 şi 37. 32, 33 capătă, în relatarea noastră, o confirmare impunătoare.

25 Decembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și va fi așa: când va ședea pe tronul împărăției sale, își va scrie o copie a acestei legi într-o carte, după cea care este înaintea preoților, a leviților. Și ea să fie cu el și să citească în ea în toate zilele vieții sale, ca să învețe să se teamă de Domnul Dumnezeul său, ca să păzească toate cuvintele legii acesteia și rânduielile acestea, ca să le facă.

Deuteronom 17.18,19


Lui Israel i s-au dat instrucțiuni importante cu privire la ziua când avea să ceară un împărat. Dacă vom compara aceste instrucțiuni cu ceea ce citim despre împăratul Solomon în 1 Împărați 10.14–11.13, vom înțelege că și cea mai mare măsură de înțelepciune dăruită de către Dumnezeu nu este suficientă pentru a umbla potrivit cu voia Lui. Avem nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu și de o umblare conformă cu el.

Aceasta este exact ceea ce găsim în Deuteronom 17.18-20. Împăratul trebuia să aibă propria copie a Scripturii, pentru a o citi și pentru a medita la ea în fiecare zi. Acest lucru era necesar pentru o umblare plăcută înaintea lui Dumnezeu. Găsim apoi o listă a rezultatelor practice care decurg din citirea Cuvântului lui Dumnezeu în felul acesta:

„Ca să învețe să se teamă de Domnul Dumnezeul său.” În felul acesta cunoaștem cine este Dumnezeu și cât de sfânt și de puternic este El. Înțelegem deci că trebuie să ne temem nu de oameni, ci de Dumnezeu.

„Ca să păzească toate cuvintele legii acesteia și rânduielile acestea, ca să le facă.” Doar astfel putem cunoaște voia lui Dumnezeu și trăi potrivit ei.

„Ca să nu i se înalțe inima mai presus de frații săi.” Cuvântul lui Dumnezeu este o pavăză împotriva mândriei. Scriptura ne arată ce este în inimile noastre, dar și perfecțiunile lui Hristos, și ne face să înțelegem că smerenia este ceea ce se potrivește prezenței lui Dumnezeu.

Totul se încheie cu promisiunea binecuvântării pentru cel ce se achita cu credincioșie de toate aceste cerințe. Domnul Isus Însuși a făcut o promisiune asemănătoare: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi; și Noi vom veni la el și vom locui la el„. Să dedicăm tot mai mult timp pentru citirea Cuvântului și pentru părtășia cu Domnul!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.

Ioan 3.17



Cadoul

Se spune că un misionar din Africa a primit în dar, de la un băiețel din satul în care lucra, o scoică prețioasă. Misionarul știa că aceasta putea fi adunată doar dintr-un loc anume, care se afla foarte departe de sat, la ocean. Inima misionarului era copleșită de darul primit, dar și îngrijorată cu privire la riscurile pe care băiatul și le-a asumat ca să-i aducă un dar atât de valoros. Copilul trebuie să fi parcurs o distanță foarte mare și să fi trecut prin locuri deosebit de periculoase până să o caute și să o aibă. Când i-a mulțumit băiatului și l-a întrebat despre pericolele cu care fără îndoială s-a confruntat pentru a-i aduce scoica, acesta l-a privit cu nemărginită dragoste și admirație în ochi spunându-i: „Călătoria pe care am făcut-o, cu toate peripețiile din ea și cu toate primejdiile înfruntate, face parte din cadou!”.

Domnul Isus este Darul suprem al dragostei, oferit nouă de Dumnezeu Tatăl. Din dragoste pentru noi, Dumnezeu a dăruit totul pentru a ne salva din pierzarea veșnică. De aceea ni l-a trimis pe Fiul Său preaiubit. Domnul Isus a umblat timp de 33 de ani printre noi, săvârșindu-Și călătoria pentru care venise, parcurgând neabătut calea de la iesle la Calvar.

Asemenea acestui băiat, Domnul Isus, care privește spre noi cu dragoste, pare a ne spune: „Umblarea Mea printre oameni, drumul parcurs de la iesle la Calvar, face parte din cadoul Meu pentru tine!„.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TIMPUL ALES DE DUMNEZEU (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său” (Galateni 4:4)


Dumnezeu nu se consultă cu noi ca să Se asigure că planurile Sale coincid cu programul nostru. Dumnezeu stabilește un program; uneori, trebuie să alergăm ca să ținem pasul, alteori trebuie să încetinim ca să mergem în ritm cu El. Cred că Maria plănuise să se căsătorească cu Iosif, și să aibă copii… dar Dumnezeu a avut un alt plan pentru ea. Copilul acela nu trebuia să fie atins de păcatul originar, așa că trebuia să aibă un tată fără păcat; de aceea a fost desemnat Duhul Sfânt să facă toată această lucrare. Omenește vorbind, momentul nu putea fi mai nepotrivit. Maria a rămas însărcinată înainte să se căsătorească, și nu Iosif era tatăl copilului. Pe lângă ostracizare, Legea spunea că Maria putea fi ucisă cu pietre.

Cum a reacționat ea? Uimitor!

„Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” (Luca 1:38). Dumnezeu are un plan stabilit și întotdeauna lucrează spre a-l duce la îndeplinire. Problema este că noi lucrăm cu informații limitate, așa că ne pierdem răbdarea și ne supărăm când nu ne răspunde la rugăciuni, atunci când credem noi că trebuie, sau așa cum credem noi că trebuie.

Se spune că George Muller, evanghelist și fondator al Orfelinatului Ashley Down din Bristol, Anglia, aștepta pe doc ca să primească un scaun special; avea probleme cu spatele și avea nevoie de acel scaun pentru călătoria sa peste ocean. Când a sosit vremea plecării, și pentru că scaunul tot nu ajunsese, prietenii săi s-au oferit să-i cumpere unul. Dar Muller a zis: „Ori Se va îngriji Dumnezeu de scaun, ori îmi va da harul să mă descurc și fără el!” Și până la urmă scaunul a ajuns exact la timp!

Așa că, încrede-te în Dumnezeu – El știe perfect ce, când și cum face!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 5:1-14


Este un ceas de întuneric şi de teroare pentru poporul lui Mardoheu! Doar o mică speranţă a mai rămas: mijlocirea Esterei înaintea soţului ei, împăratul. Cu toate acestea, riscul este mare! Accesul în curtea palatului este interzis şi, pe de altă parte, cum să spere să-l determine pe orgoliosul monarh să revină asupra unei decizii pe care chiar el a luat-o!? Totuşi, minunea se produce: Dumnezeu îi mişcă inima şi el o primeşte pe regină favorabil. Dar ce contrast este între Ahaşveroş  şi Cel cu privire la care Epistola către Evrei ne asigură că are capacitatea desăvârşită de aŞi manifesta compasiunea pentru slăbiciunile noastre, adăugând: „Să ne apropiem deci cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim har, pentru ajutor la timp potrivit” (Evrei 4.15, 16)!

Aşa cum întrevăzuse Mardoheu (4.14), tocmai pentru acest serviciu special providenţa divină o adusese pe Estera la tron. Oare nu are fiecare tânără creştină, în acelaşi fel, un serviciu clar de îndeplinit în locul unde Domnul a aşezat-o?

Sfârşitul capitolului ne arată că nici unul dintre onorurile acordate lui Haman n-au reuşit să-i înmoaie ura implacabilă pe care o nutrea în inimă.

24 Decembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, iată, era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; și omul acesta era drept și evlavios, așteptând mângâierea lui Israel; și Duh Sfânt era peste el.

Luca 2.25


Simeon a trăit într-o perioadă deprimantă. Însă el a privit către viitor, și nu în zadar. Deși nu ni se spun multe lucruri despre el, cuvintele și atitudinea lui sunt de natură să ne învioreze și să ne încurajeze, pe noi, la distanță de două mii de ani; căci și noi trăim într-o perioadă deprimantă, într-o perioadă în care mulți nu mai văd nicio speranță pentru civilizația umană.

Simeon aștepta „mângâierea lui Israel”, o expresie mai neobișnuită, însă care, în mod simplu, înseamnă că el credea ceea ce Dumnezeu spusese în Vechiul Testament și, prin urmare, Îl aștepta pe Mesia al lui Israel. Așteptarea lui n-a fost zadarnică, însă cum L-a recunoscut el pe Hristos în Pruncul adus la templu de părinții Săi? Răspunsul este simplu: „A fost divin înștiințat prin Duhul Sfânt”. Acesta nu este un lucru neobișnuit, fiindcă Dumnezeu Își găsește întotdeauna plăcerea în a-L descoperi pe Fiul Său oricui dorește să-L vadă prin credință.

Simeon era un om fericit. Dumnezeu Îl făcuse așa. După ce L-a văzut pe Pruncul Isus, a mărturisit că era gata să plece de pe pământ, căci viața lui era acum completă. El a văzut în acel Prunc propria sa mântuire, precum și mântuirea tuturor celor care aveau să creadă. A recunoscut că toate planurile lui Dumnezeu se concentrau în acel Prunc – Prunc născut ca să moară pentru întreaga omenire.

G. W. Steidl

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu vă temeți, căci iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul.

Luca 2.10



O, noapte preasfințită!

Imnul „O, noapte preasfințită” a fost compus de un pastor al unei biserici din Oberndorf, în noaptea când se pregăteau să serbeze nașterea Mântuitorului. Orga din biserică se stricase, astfel că pastorul trebuia să pregătească o cântare simplă, pe care să o cânte fără orgă. Organistul bisericii a fost atât de mișcat când i-a citit versurile pentru prima oară, încât a spus: „Cuvintele cântă singure în această poezie!”.

Astfel, imnul a fost cântat pentru prima dată într-o biserică mică în anul 1818, iar de atunci s-a răspândit în toată lumea, așa că astăzi nu există țară unde să nu fie intonat. Nu este o odă închinată nopții când S-a născut Isus; cuvintele pot părea neizbutite. Este un triumf al bucuriei: Hristos S-a născut!

O, noapte preasfințită!
Toate-s în odihnă.
Toți dorm, numai părinții sfinți
Stau veghind lângă al lor iubit.
Dormi și Tu, o, Prunc Sfânt!

O, noapte preasfințită!
Glas îngeresc sună!
Auzi din cer: „Aleluia!”
Acest cuvânt, o, cum răsună:
Hristos ne mântuie!

O, noapte preasfințită!
Saltă, o, inimă!
Acum Fiul lui Dumnezeu
Te mângâie prin harul Său!
Hristos S-a născut!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 4:1-17


În timp ce împăratul şi Haman stăteau la băut, nefericiţii iudei erau cuprinşi de cea mai profundă jale.

Profetic, ne aflăm în acea perioadă viitoare numită „necazul cel mare”, care va urma imediat răpirii Bisericii. Două figuri principale vor domina atunci scena: Împăratul, cunoscut drept „Fiara„, conducătorul imperiului roman, şi „Antihristul”, personaj diabolic, a cărui înverşunare faţă de Israel se va sprijini pe puterea civilă a primului. Este momentul în care rămăşiţa lui Israel va putea să se adreseze Domnului conform Psalmului 83: „Iată, vrăjmaşii Tăi se agită … urzesc cu viclenie planuri împotriva poporului Tău şi se sfătuiesc împotriva celor ascunşi ai Tăi. Ei au zis: <Veniţi şi să-i nimicim … şi să nu mai fie amintit numele lui Israel>” (Ps. 83. 2, 3, 4).

Cum putem explica ura aceasta al cărei subiect a fost, îi este şi îi va fi întotdeauna poporul Israel (mai mult decât oricând în perioada de care vorbim)? Este rezultatul eforturilor reînnoite şi fără precedent ale lui Satan pentru a se debarasa de Hristos, Mesia, a Cărui reîntoarcere îi va marca nimicirea definitivă. Astfel înţelegem că, dacă în spatele lui Haman se vede în final profilându-se marele Vrăjmaş, în Mardoheu avem, prin contrast, figura remarcabilă a Domnului Isus Hristos.

23 Decembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Frații mei, ce folos dacă cineva zice că are credință, dar nu are fapte?

Iacov 2.14


Credința și faptele credinței (2)

Pavel ne prezintă cauza lăuntrică, în timp ce Iacov ne descoperă manifestarea în exterior a acestei cauze; primul ne prezintă viața ascunsă, iar al doilea, viața manifestată în exterior; primul privește omul în relație cu Dumnezeu, al doilea îl privește în relație cu semenii săi. Avem nevoie de amândoi: cauza lăuntrică nu este relevantă fără manifestarea ei în exterior, așa cum manifestarea exterioară nu are nici valoare, nici putere fără existența cauzei lăuntrice. „Avraam a fost îndreptățit” când „La crezut pe Dumnezeu” și „Avraam a fost îndreptățit” când „l-a adus jertfă pe fiul său Isaac”. În primul caz avem atitudinea sa lăuntrică, tainică; în al doilea vedem confirmarea sa publică, de către cer și de către pământ. Este bine să înțelegem această deosebire. Atunci când „Avraam La crezut pe Dumnezeu” nu sa auzit niciun glas din cer, deși Dumnezeu la văzut și, în consecință, „i sa socotit ca dreptate”; dar când „la adus ca jertfă pe altar pe Isaac, fiul său”, Dumnezeu a putut spune: „Acum cunosc”; și toată lumea a avut o dovadă puternică și incontestabilă a faptului că Avraam era un om îndreptățit.

Așa va fi întotdeauna. Acolo unde există cauză lăuntrică va exista și acțiune în exterior; dar toată valoarea acțiunii din exterior izvorăște numai din legătura ei cu cauza lăuntrică. Dacă despărțim pentru o clipă acțiunea lui Avraam, așa cum este înfățișată de Iacov, de credința lui, așa cum o explică Pavel, ce virtute îndreptățitoare ar mai avea acea acțiune? Niciuna! Valoarea, eficacitatea și virtutea ei izvorăsc din faptul că ea reprezintă manifestarea exterioară a acelei credințe, în virtutea căreia Avraam fusese deja socotit drept înaintea lui Dumnezeu. Iată ce armonie admirabilă este între Pavel și Iacov sau, mai degrabă, în unitatea exprimării Duhului Sfânt, fie că vorbește prin Pavel, fie că vorbește prin Iacov!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

În timp ce privim nu la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd; pentru că cele ce se văd sunt pentru un timp, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.

2 Corinteni 4.18



Bilanțul

Patronul unei firme, îmbolnăvindu-se grav, se confrunta acum cu moartea. De data aceasta avea timp să mediteze și să-și facă bilanțul vieții. Fusese obișnuit să facă neobosit calcule și să administreze firma, astfel ca bilanțul afacerii sale să fie pe plus.

Acum însă avea veșnicia înaintea ochilor. Totul se vedea dintr-o altă perspectivă. Afacerea sa trebuia să fie predată în câteva ore altcuiva. De contul său bancar, din care puteau fi achitate toate cheltuielile, nu va mai avea nevoie în viața de dincolo. Casa lui frumoasă, care încă îi mai aparținea, în curând nu va mai putea fi locuită de el. Nimic din viața aceasta nu mai conta în fața lui.

Din fericire, existase în viața sa și un alt bilanț. Era partea care nu se vede, dar care este veșnică. Acum, pe patul de spital, se bucura de legătura sa cu Dumnezeul și Tatăl său. Știa că Dumnezeu i-a iertat întreaga vină. Ca și copil al lui Dumnezeu, el avea un Tată în cer care îl iubea. Cu El putea discuta totul.

În Casa Tatălui îl aștepta un acasă veșnic. Ce mult se bucura! Era nerăbdător să vadă cum Tatăl le va arăta, tuturor celor ce vor fi crezut, bogăția harului Său în bunătate. Astfel, gândurile lui au rămas ațintite asupra celor ce merită atenția, pentru că sunt veșnice.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SOȚIA TA ȘTIE CĂ O IUBEȘTI? (3) – Fundația S.E.E.R. România

„I-a iubit până la capăt” (Ioan 13:1)


Să ne uităm și astăzi la modul în care Și-a iubit Domnul Isus ucenicii și cum trebuie să-ți iubești și tu soția: Hristos nu a încetat niciodată să-i iubească. Biblia relatează că Domnul Isus „fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.” Îți aduci aminte de jurământul de căsătorie pe care l-ați rostit fiecare? „La bine și la greu, în bogăție și în sărăcie, în sănătate sau în boală, până când moartea ne va despărți”?!

Dacă romantismul a dispărut din căsnicia voastră și dacă simți că nu-ți mai iubești soția, roagă-te: „Tată ceresc, dragostea mea pentru soția mea este la un nivel critic. Știu că în Cuvântul Tău ni se spune că dragostea adevărată este îndelung răbdătoare, plină de bunătate; nu pizmuieşte; nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău… Mărturisesc că i-am contabilizat toate greșelile, și am avut așa de puțină răbdare cu defectele soției mele. Iartă-mă pentru imaturitatea mea spirituală. Te rog să-mi despietrești inima și să mă ajuți să-mi iubesc soția. Ajută-mă să nu mai am resentimente față de soția mea și să fac din căsnicia noastră un model, ca al dragostei Tale pentru Biserică și al jertfei Tale pentru ea. Lucrează în noi, Doamne, și dă-ne și voința și înfăptuirea. Vindecă și refă relația noastră, spre slava Ta! Călăuzește-ne ca să umblăm pe calea pe care ne-ai arătat-o în Cuvântul Tău, pentru a ne recupera și a ne regenera dragostea pierdută. Ajută-ne să ne amintim lucrurile pe care obișnuiam să le facem împreună, să ne pocăim de greșelile noastre și să reaprindem focul dragostei pe care l-am avut la început. Numai Tu poți schimba inima omului, și eu îmi încredințez inima și sentimentele în mâna Ta. „Întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce, căci Tu eşti Domnul, Dumnezeul meu!” (Ieremia 31:18). În Numele Domnului Isus mă rog, Amin.”

Te asigur că Dumnezeu va asculta o astfel de rugăciune!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 3:1-15


Un nou personaj apare pe scenă: Haman agaghitul. Influenţa acestui om seducător asupra slabului Assuerus (Ahaşveroş) îl ridică în curând într-o poziţie de putere. Numai că Haman îşi scoate masca! Este vorba de un membru al familiei împărăteşti a lui Amalec (Agag, probabil titlul împăraţilor amaleciţi; comp. Numeri 24.7; 1 Sam. 15.8). În faţa unui astfel de om, Mardoheu n-ar şti să se plece. Nu declarase
Dumnezeu
solemn,
încă de
la
începutul
drumului prin pustie: „Domnul va purta război cu Amalec din generaţie în generaţie
(Exod 17.16), şi mai târziu: Adu-ţi aminte de ce ţi-a făcut Amalec pe drum … să nu uiţi! (Deut. 25.17-19)?

Faptul acesta este de ajuns să-l împiedice pe credinciosul israelit să arate cel mai mic respect unui vrăjmaş al Domnului. Secolele care au trecut de când au fost făcute aceste afirmaţii divine n-au scăzut nimic din puterea lor. În ce ne priveşte, să nu fim mai toleranţi faţă de lume şi faţă de prinţul ei decât au fost primii creştini!

Din punct de vedere omenesc, atitudinea lui Mardoheu pare fără sens, iar consecinţele, nu numai pentru el, ci şi pentru întregul popor, sunt îngrozitoare, fără nici o proporţie cu vina reproşată. Totuşi, Mardoheu a împlinit Cuvântul fără să se preocupe de consecinţe, şi aceasta este ceea ce şi noi trebuie să facem întotdeauna.

22 Decembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Frații mei, ce folos dacă cineva zice că are credință, dar nu are fapte?

Iacov 2.14


Credința și faptele credinței (1)

O mărturisire de credință fără putere și fără roade nu-L va satisface nici pe Dumnezeu, nici pe om. Dumnezeu caută autenticitate și o onorează oriunde o găsește. Cât despre om, el nu poate înțelege decât rostirea vie și clară a unei credințe care se manifestă prin fapte. Suntem înconjurați de mărturisitori ai unei religii; vorbe despre credință sunt pe buzele tuturor; dar credința autentică este la fel de rară ca un giuvaer de preț – acea credință care te face să te avânți în larg, părăsind țărmul împrejurărilor prezente, pentru a înfrunta cu răbdare valurile și vânturile, chiar dacă sar părea că Stăpânul doarme pe un căpătâi la cârmă.

Aici aș vrea să remarc frumoasa armonie dintre Iacov și Pavel cu privire la subiectul îndreptățirii. Cititorul duhovnicesc și inteligent, care se înclină în fața importantului adevăr al deplinei inspirații a Sfintei Scripturi, știe foarte bine că, în această chestiune, nu cu Pavel sau cu Iacov avem dea face, ci cu Duhul Sfânt care, în harul Său, ia folosit pe fiecare dintre acești onorați oameni pentru a-Și scrie gândurile.

Este ca și cum eu aș lua o pană de scris și un toc cu peniță ca să-mi scriu gândurile; în acest caz ar fi absurd să vorbim de o discrepanță între cele două condeie folosite, atâta vreme cât scriitorul este unul singur. Prin urmare, este absolut imposibil ca doi condeieri, inspirați în mod divin, să intre în dezacord, după cum este imposibil ca două corpuri cerești, care se mișcă pe orbitele atribuite lor în mod divin, să intre vreodată în coliziune. În realitate, așa cum era de așteptat, este o deplină și perfectă armonie între acești doi apostoli. Într-adevăr, legat de subiectul îndreptățirii, ei se completează reciproc.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar El ne dă un har și mai mare. De aceea zice: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți”.

Iacov 4.6



Mândria

Un orășel a hotărât să-l găsească și să-l răsplătească pe cel mai smerit cetățean al său. Pentru aceasta s-a făcut un sondaj și, în cele din urmă, persoana căutată a fost desemnată. În cadrul unei ceremonii, la care au participat oamenii de seamă ai localității, celui mai smerit cetățean al orașului i s-a făcut cadou o panglică pe care scria: „Cel mai smerit din oraș”. Cu toate acestea, a doua zi, conducătorii orașului i-au luat cadoul. De ce? Omul a început, plin de mândrie, să poarte panglica cu înscrisul de cel mai smerit om din oraș.

Această povestire conține un mare adevăr. Prin natura noastră păcătoasă, toți suntem plini de mândrie. Mândria a fost una dintre loviturile de moarte pe care vrăjmașul a dat-o primilor oameni în grădina Edenului. Mândria este aceea care i-a îmboldit pe oameni, atât în vechime, cât și acum, să caute să ajungă la cer prin construirea unui turn – Babel. Mândria este aceea care se pune ca o barieră în calea omului de a-și recunoaște vina. Mândria merge înaintea dezastrului omului. Dumnezeu stă împotriva mândriei omului! Să luăm seama la acest mare adevăr și să ne smerim în fața Atotputernicului Creator. În bunătatea Sa, Dumnezeu a pregătit o cale de a scăpa de mândrie – credința în Fiul Său.

Să privim la Mântuitorul care „la înfățișare fiind găsit ca un om, S-a smerit pe Sine, făcându-Se ascultător până la moarte, și chiar moarte de cruce” (Filipeni 2.8).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SOȚIA TA ȘTIE CĂ O IUBEȘTI? (3) – Fundația S.E.E.R. România

„Bucură-te de nevasta tinereţii tale” (Proverbele 5:18)


Astăzi ne vom uita la un alt mod în care Hristos i-a iubit pe fondatorii Bisericii, cei doisprezece ucenici ai Săi: Hristos le-a recunoscut darurile, S-a bucurat de reușitele lor, i-a sprijinit și i-a încurajat să ajungă la potențialul lor maxim. Ești tu dispus să faci la fel pentru soția ta? Când iubești cu adevărat pe cineva, nu încerci să tragi acea persoană înapoi, și nu vei căuta s-o controlezi din cauza nesiguranțelor tale. Îi vei recunoaște darurile, o vei ajuta să devină tot ceea ce a plănuit Dumnezeu pentru ea, o vei încuraja și îi vei sărbători succesele. Și dacă se întâmplă ca lumina ei să lumineze mai puternic decât a ta, tu trebuie să fii cel mai mare suporter al ei. Dacă acest lucru nu a fost modelat în tine, în familia din care provii, probabil va trebui să lucrezi la acest aspect.

Sau dacă ai avut o soție necredincioasă, într-o relație anterioară, va trebui să-L rogi pe Dumnezeu să-ți vindece inima și să-ți dea un nou nivel de încredere. Zidirea unei astfel de relații necesită un anumit nivel de smerenie și de onestitate cu care probabil nu ești obișnuit. Poate va fi nevoie să calci peste eul tău masculin, să-ți recunoști fricile și să-i spui soției tale: „Te iubesc și doresc cu adevărat să am încredere în tine. Mă ajuți, te rog?”

Până să treci de această etapă și să te simți mai confortabil în relația ta, soția care te iubește cu adevărat va fi dispusă să-ți comunice unde a fost și cu cine s-a întâlnit pe parcursul zilei.

Adevărul este că uneori trebuie să lupți din răsputeri pentru căsnicia ta – dar merită, pentru că finalmente amândoi aveți de câștigat!


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 2:12-23


Mâna nevăzută a lui Dumnezeu a condus evenimentele şi a disponibilizat inimile. Fără ca Mardoheu sau ea însăşi să fi contribuit cu ceva, Estera, tânăra iudeică, devine împărăteasă a puternicului imperiu medo-persan. Ea ne este prezentată ca o tânără fată rezervată, modestă, cu respect faţă de autoritate (în contrast cu Vasti), gata astfel pentru rolul extraordinar pe care va fi chemată să-l joace într-o zi. Aceste calităţi puţin obişnuite au făcut-o remarcabilă între celelalte candidate la tron. Voi, tinere surori din familii creştine, nu trebuie să gândiţi niciodată că, imitând manierele, toaletele, felul de a se îmbrăca şi purtarea libertină a tinerelor lumii acesteia, vă pregătiţi viitorul şi fericirea pe pământ. Din contră! Întreaga chestiune este să ştiţi cui doriţi să vă faceţi plăcute.

Din punct de vedere profetic, această relatare ne învaţă că Hristos, după ce va fi renegat orice relaţie cu creştinătatea de nume (Vasti, soţia dintre „neamuri”), va ridica, în locul ei, în fruntea naţiunilor, pe Israel (Estera). Dar faptul acesta nu va avea loc fără ca, mai înainte, poporul iudeu să fi avut de trecut prin grele încercări, pe care le vom vedea prefigurate mişcător în capitolele următoare.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: