Mana Zilnica

30 Decembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt”. Și a zis: „Așa vei spune fiilor lui Israel: «Eu sunt» m-a trimis la voi”.

Exod 3.14

Dumnezeu Își ia acest Nume doar în legătură cu poporul Său. El nu Se prezintă în felul acesta și lui faraon. Când îi vorbește acestuia, El Se prezintă cu acel titlu impunător și măreț: „Domnul Dumnezeul evreilor”; adică, Dumnezeul care era în legătură cu însuși poporul pe care acesta încerca săl zdrobească. Simpla rostire a acestui Nume ar fi trebuit să fie suficientă pentru a arăta lui faraon poziția groaznică pe care o luase față de Dumnezeu. Numele „Eu sunt” nu ar fi avut nicio semnificație pentru o ureche netăiată împrejur și nu ar fi transmis nimic despre realitatea divină pentru o inimă necredincioasă. Când Dumnezeu manifestat în carne a declarat iudeilor necredincioși din timpul Lui acele cuvinte: „Mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt„, ei au luat pietre să arunce în El. Doar credinciosul adevărat poate simți, întro oarecare măsură, puterea și doar el poate savura dulceața acestui Nume inexprimabil, „Eu sunt„. Unul ca acesta se poate bucura să audă de pe buzele binecuvântatului Domn Isus declarații de felul acestora: „Eu sunt Pâinea vieții”; „Eu sunt Lumina lumii”; „Eu sunt Păstorul cel Bun”; „Eu sunt Învierea și Viața”; „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”; „Eu sunt Vița cea adevărată” (Ioan 6.35; 8.12; 15.1; 10.11; 11.25; 14.6); „Eu sunt Alfa și Omega”; „Eu sunt Steaua strălucitoare de dimineață” (Apocalipsa 1.8; 22.16). Întrun cuvânt, putem lua orice Nume al frumuseții și excelenței divine și, punândul alături de „Eu sunt„, Îl vom găsi în el pe Isus, pe care Îl admirăm și Căruia Îi aducem adorare.

În acest Nume se află o frumusețe și o plinătate de neexprimat. Fiecare credincios poate găsi în el chiar lucrul potrivit nevoii lui spirituale. Nu există nimic de care creștinul să aibă nevoie în călătoria prin pustia lumii acesteia, nici vreo stare a experienței sufletului său, care să nu poată fi rezolvate prin acest Nume, pentru simplul motiv că lucrul de care el are nevoie poate săl așeze, prin credință, după Numele „Eu sunt” și să găsească toate acestea în Isus. De aceea, cel credincios, oricât de slab și de instabil ar fi, găsește în acest Nume o binecuvântare perfectă.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată.

Ioan 5.24

Poliță de asigurare

După o evanghelizare, o tânără a venit la mine, dorind să știe cu siguranță dacă are viață veșnică. Părerile pe care le auzise până atunci, diferite între ele, o încurcaseră și mai mult. Ea nu știa cum poate ajunge la siguranță și de aceea m-a întrebat: „Cum pot să știu că sunt mântuită?”. I-am citat cuvintele Domnului Isus din versetul de astăzi, iar faptul că Domnul Însuși a rostit aceste cuvinte de asigurare a mișcat puternic sufletul tinerei. „Dar păcatele mele?”, a suspinat ea. Atunci i-am citit cuvintele: „Să știți dar, fraților, că prin El vi se vestește iertarea păcatelor; și oricine crede este îndreptățit prin El de toate lucrurile de care n-ați putut fi îndreptățiți prin legea lui Moise” (Fapte 13.38,39). Schimbarea care s-a produs în ea s-a observat repede pe chipul ei. Era trecerea de la întunericul necredinței la strălucirea și bucuria credinței simple, care se bazează pe Cuvântul lui Dumnezeu.

Astfel de versete prețioase au fost prezentate multor suflete întristate și aceeași schimbare s-a produs și în ele. Și tu, drag prieten, te poți bucura de astfel de cuvinte de asigurare cu privire la mântuirea ta, dacă le primești cu sinceritate! Asigurarea sufletului este pentru toți: tineri și vârstnici, învățați și neînvățați, bogați și săraci, bărbați și femei. Toți avem nevoie să ne asigurăm sufletul pentru veșnicie. Cum? Încredințându-ne în mâinile străpunse ale Mântuitorului. El este Unicul care poate să ne dea siguranță, pace, fericire, viață înainte de orice. Dar, după cum la orice poliță de asigurare cel care se asigură trebuie să-și pună semnătura, este nevoie de acordul tău!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE TE APASĂ? – Fundația S.E.E.R. România

„Să dăm la o parte orice piedică… şi să alergăm…” (Evrei 12:1)

 Într-o recentă emisiune radio, Dennis Rainey și invitații săi au discutat despre Double Eagle II, primul balon cu aer cald care a traversat Oceanul Atlantic (în 1978). Cei care l-au pilotat au prins vânturile și culoarele cele mai bune care i-au purtat relativ repede și fără probleme până de partea cealaltă a Atlanticului. Însă când au ajuns aproape de coasta Irlandei, au intrat într-un nor dens și gheața a început să se formeze pe folia exterioară a balonului. Au pierdut din altitudine, căzând de la 20.000 la 10.000 de metri în numai câteva ore. Au făcut tot ce le-a stat în puteri să salveze balonul. Au aruncat peste bord camere video, rezerve de hrană, chiar și un planor cu care plănuiseră să aterizeze. Când au ajuns la 4.000 de metri altitudine, și-au transmis locația, după care au aruncat aparatul radio peste bord. În cele din urmă, la 3.000 de metri au străpuns norul și au ajuns în lumina soarelui. Gheața s-a desprins și marele balon s-a înălțat și a planat până în Franța.

Biblia ne spune că pentru a alerga și a câștiga cursa, trebuie „să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne…” Și e mult mai ușor să identifici păcatul la care trebuie să renunți, decât greutatea pe care trebuie s-o dai la o parte. De ce? Pentru că deseori povara este legitimă și ea include responsabilități, presiuni, obligații, programe și încurcături. Astăzi, cred că e momentul și cazul să te oprești și să faci un inventar al lucrurilor pe care trebuie să le duci în spate, ca să știi ce trebuie să înlături! Trebuie să te confrunți direct cu fiecare lucru și să te întrebi: „Mi-a dat Dumnezeu lucrul acesta ca să-l duc în spate, mi l-a dat altcineva sau m-am hotărât singur să-l duc?” Oricare ar fi lucrul nejustificat sau inutil care te apasă în acest moment – dă-l deoparte!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 9:11-22

Această zi, a treisprezecea a lunii Adar, care trebuia să marcheze pentru totdeauna masacrul şi dispariţia lui Israel, a devenit, din contră, ziua comemorării triumfului lor şi a anihilării vrăjmaşilor lor. Soarta acestor vrăjmaşi este o dovadă tragică a faptului că atacurile ţintite asupra poporului lui Dumnezeu nu rămân nepedepsite. Cel care-i atinge „se atinge de lumina ochilor Lui„ (Zaharia 2.8; vezi Psalmul 105.12-15).

Am putea fi noi subiecte ale unei iubiri mai puţin afectuoase, noi, care suntem parte a poporului ceresc, Mireasa lui Hristos? Israelul în captivitate manifestă clar semnele unei naţiuni „împrăştiate şi pustiite”, ale unui popor „înfricoşător de la începutul lui”, ale unei naţiuni „care tot aşteaptă şi este călcată în picioare” (Isaia 18.2). Dumnezeu, Căruia acest popor Îi este preţios, deoarece Mântuitorul lumii Se naşte din el, Îşi va pune în acţiune atotputernicia ca să-i scape, pe ei, un neam călcat în picioare de lume.

Ce bogată este cartea Estera, despre care înainte am fi putut crede că oferă puţin pentru zidirea noastră! Ce loc Îi oferă ea, ilustrativ, Domnului Isus umilit şi înălţat! Ce orizont deschide ea asupra viitorului lui Israel, asupra odihnei şi bucuriei lor (v. 17), bucurie a împărăţiei care-i aşteaptă în finalul tuturor suferinţelor!