Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “decembrie 19, 2020”

19 Decembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Să nu te înspăimânți de ei; pentru că Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău un Dumnezeu mare și înfricoșător.

Deuteronom 7.21


Remediul pentru orice teamă a necredinței este de a avea privirile fixate asupra Dumnezeului viu; astfel, inima este ridicată deasupra dificultăților, oricare ar fi ele. Nu este de niciun folos să negi că există dificultăți și împotriviri de tot felul. Acest lucru nu va aduce mângâiere și încurajare inimii deznădăjduite. Unii oameni au un fel de a vorbi despre încercări și despre dificultăți care dovedește nu cunoașterea lor practică a lui Dumnezeu, ci ignoranța lor profundă cu privire la realitățile crude ale vieții. Ei încearcă să ne convingă despre faptul că nu ar trebui să simțim încercările, durerile și dificultățile de pe cale. Ar putea la fel de bine să ne spună că nu ar trebui să avem un cap pe umeri sau o inimă în piept. Astfel de oameni nu știu cum săi mângâie pe cei deznădăjduiți. Ei sunt doar teoreticieni, cu totul nepregătiți pentru a lucra cu sufletele care trec prin conflict și pentru a face față realităților zilnice.

Cum a căutat Moise să încurajeze inimile fraților săi? „Să nu te înspăimânți”, a spus el. De ce? Cumva pentru că nu existau nici vrăjmași, nici dificultăți, nici pericole? Nu, ci fiindcă „Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău un Dumnezeu mare și înfricoșător”. Aici stă marea mângâiere și încurajare; vrăjmașii erau acolo, însă Dumnezeu este resursa sigură. Așa au stat lucrurile cu Iosafat, atunci când a fost încercat și apăsat. El a căutat să se încurajeze pe sine și pe frații săi cu cuvintele: „Dumnezeul nostru, nui vei judeca Tu? Pentru că noi nu avem nicio putere înaintea acestei mari mulțimi care vine împotriva noastră și nu știm ce să facem, dar ochii noștri sunt spre Tine” (2 Cronici 20.12).

Iată secretul! Ochii sunt spre Dumnezeu! Se face loc puterii Lui, iar acest lucru rezolvă totul – „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?”.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus a venit în Galileea, predicând evanghelia lui Dumnezeu și spunând: „S-a împlinit timpul … Pocăiți-vă și credeți în evanghelie!”.

Marcu 1.14,15



Credea că poate schimba lumea

Se spune că a fost odată un om care, văzând cât de rea era lumea în care trăia și că toți erau într-o goană nebună după bani, s-a hotărât să schimbe lumea. Zis și făcut! A trecut o vreme și, văzând că nu se întâmplă nimic și că este foarte greu să schimbi lumea, s-a hotărât să schimbe țara sa. Un plan măreț și acesta. De asemenea a trecut ceva timp și a observat că este foarte greu să schimbi țara. Însă tot nu s-a dat bătut și s-a hotărât deci să schimbe orașul său – un plan care părea mai puțin îndrăzneț ca primele două și care ar fi putut avea șanse de reușită. A trecut ceva vreme și a văzut că este tot greu să schimbi și orașul. Foarte hotărât, omul nostru și-a propus de astă dată să schimbe familia sa. Un plan care nu putea da greș, pentru că acolo erau implicate persoanele apropiate lui, pe care le iubea. După un timp a conștientizat că nici acest lucru nu era posibil. Deja bătrân și pe patul de moarte, și-a dat în sfârșit seama că, dacă vrei să schimbi familia ta, sau orașul, sau țara sau chiar lumea, trebuie să începi prin a te schimba pe tine.

Dacă omul din poveste ar fi citit mai întâi Biblia, ar fi priceput că schimbarea se face numai de către Altcineva. Fiecare om trebuie să se recunoască în fața lui Dumnezeu că este un păcătos pierdut. Schimbarea vine prin credința în Mântuitorul. El, prin lucrarea Sa de la cruce, a adus unica posibilitate de schimbare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PACHETUL NOSTRU DE BENEFICII – Fundația S.E.E.R. România

„Aţi zis: „Degeaba slujim lui Dumnezeu…” (Maleahi 3:14)


În ultima carte a Vechiului Testament, Maleahi, israeliții se lamentau: „Degeaba slujim lui Dumnezeu! Ce câștigăm dacă-I păzim poruncile?” Este o întrebare pe care necredincioșii și uneori, chiar și credincioșii o pun, mai ales în vremuri grele când credința ne este serios încercată. Psalmistul ne dă răspunsul: „Lăudaţi pe Domnul! Ferice de omul care se teme de Domnul, şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui! Sămânţa lui va fi puternică pe pământ; neamul oamenilor fără prihană va fi binecuvântat. El are în casă bogăţie şi belşug, şi neprihănirea lui dăinuieşte în veci. Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric, El este milostiv, îndurător şi drept. Ce bine-i merge omului care face milă şi împrumută pe altul, şi care îşi rânduieşte faptele după dreptate! Căci el nu se clatină niciodată; pomenirea celui neprihănit ţine în veci. El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul. Inima îi este mângâiată, n-are nicio teamă, până ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de potrivnicii lui. El este darnic, dă celor lipsiţi; milostenia lui ţine în veci; capul i se înalţă cu slavă.” (Psalmul 112:1-9).

Putem observa că beneficiile slujirii lui Dumnezeu includ fericire, moștenitori, binecuvântări materiale, biruință și onoare. Dar în special să observăm cuvintele: „El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul. Inima îi este mângâiată, n-are nicio teamă, până ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de potrivnicii lui.” Aceste binecuvântări sunt incluse și în „pachetul tău de beneficii” – dacă Îi slujești lui Dumnezeu… nu doar azi!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 1:1-9


Istoria Esterei constituie o naraţiune cu totul distinctă, care poate fi plasată cronologic între capitolele 6 şi 7 ale cărţii Ezra. Pe de o parte, ea îi prezintă pe acei iudei care au rămas în imperiul persan după întoarcerea unora în Ierusalim (prima întoarcere); pe de altă parte, îl prezintă pe suveranul acestui imperiu, puternicul Assuerus (Ahaşveroş), împreună cu cei de la curtea lui. Acest împărat este cunoscut istoricilor ca Xerxes, fiul lui Darius. El a rămas celebru prin campania împotriva grecilor, marcată de răsunătoarea înfrângere a flotei lor la Salamina. Daniel 11.2 face aluzie la acest monarh şi la bogăţiile lui.

Petrecerea fabuloasă pe care el o dă în cap. 1 a avut loc înaintea războiului cu Grecia, probabil cu scopul de al pregăti. Totul în acest capitol este marcat de gloria omului, a cărui mândrie nu cunoaşte margini. Deşi un asemenea lux nu mai poate fi întâlnit, astăzi totuşi nu lipsesc manifestările grandioase şi sărbătorile prin care unii oameni (sau naţiuni) caută să se preamărească pe ei înşişi şi să-şi eclipseze vecinii. Copilul credincios al lui Dumnezeu n-are nici o parte în aceste lucruri. De ce? Tocmai pentru că puterea, inteligenţa, plăcerea şi toleranţa (amabilitatea – v. 8) omului se exaltează aici în mândrie.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: