Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “decembrie 31, 2020”

31 Decembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

„Și-i voi face tari în Domnul și vor umbla în Numele Lui”, zice Domnul.

Zaharia 10.12


Zaharia a profețit după ce o rămășiță se întorsese din Babilon la Ierusalim, în țara lui Israel. Domnul a vorbit celor ai Săi prin acest profet, aducându-le aminte că robia și starea lor deplorabilă erau din cauza faptului că nu ascultaseră de „profeții de mai înainte” (Zaharia 1.4), adică de cei precum Isaia și Ieremia, care profețiseră înainte de captivitate.

La fel și în timpul nostru, există mult faliment în mărturia creștină din cauza neascultării de Cuvântul lui Dumnezeu. Orice trezire și restabilire au avut ca început întoarcerea la Cuvântul lui Dumnezeu.

În versetul de astăzi avem un mesaj de încurajare al Domnului către poporul Său, mesaj cu aplicație și pentru noi astăzi. Dacă cei ai Săi își simt slăbiciunea, El este gata să le ofere putere. Această putere însă este „în Domnul”. Ea nu-mi este dată pentru a-mi împlini voia proprie, ci pentru a împlini voia Lui, în supunere față de autoritatea Sa.

Pe măsură ce primim putere pentru a umbla pe această cale a ascultării vom descoperi că ea este de asemenea o cale a libertății. Vom avea astfel libertatea de a umbla bucurându-ne de binecuvântările noastre cerești în Hristos și, de asemenea, de a ne îndeplini responsabilitățile din sfera naturală.

La fel cum puterea ne este dată „în Domnul”, tot așa libertatea ne este dată „în Numele Lui”. Este libertatea de a-L onora în toate detaliile vieții noastre. „Și totul, orice faceți în cuvânt sau în faptă, faceți toate în Numele Domnului Isus, mulțumind lui Dumnezeu Tatăl prin El” (Coloseni 3.17).

Fie ca toți să ne bucurăm de puterea și de libertatea pe care El ni le oferă!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

De atâta timp sunt cu voi și nu M-ai cunoscut?

Ioan 14.9



De atâta timp…

Domnul Isus i-a adresat această întrebare ucenicului Său Filip, care, prin cererea lui, „Doamne, arată-ni-L pe Tatăl și ne este de ajuns”, arătase cât de puțin înțelesese el Cine era cu adevărat Domnul, deși petrecuse trei ani în compania Sa. Și Filip nu era singurul în această situație.

Domnul, Cel pentru care o mie de ani sunt ca o zi, desemnase acei câțiva ani ca fiind „atâta timp”. Cât de mult trebuie să Se fi simțit El, Omul din cer, străin aici pe pământ! Cât Și-a dorit El să găsească ceva înțelegere între ucenicii Săi preaiubiți! Dar și pentru ei a fost tot un timp îndelungat, în care au avut suficiente ocazii să-L cunoască. Chiar și atunci, în acele ultime momente solemne înainte de cruce, El le vorbea pentru a-i face să se familiarizeze cu gândurile Sale și pentru a le explica relația glorioasă cu Tatăl în care urmau să fie introduși. Nu era El îndreptățit să Se aștepte ca ei să-L „cunoască”?

„De atâta timp sunt cu voi …” Nu este valabil acest cuvânt tulburător și în cazul nostru, astăzi, în ultima zi a anului? Atât de mulți dintre noi am avut Cuvântul lui Dumnezeu în fața noastră zilnic, nu doar în acest an, ci în mod regulat, de mulți ani de zile. „Atâta timp” pentru a putea învăța și a pătrunde gândurile Lui, pentru a „crește în toate până la Cel care este Capul, Hristos” (Efeseni 4.15).

Să privim retrospectiv! Ce am reținut cu adevărat din ceea ce am citit și auzit și cât am pus în practică? Oare rezultatul nu ne face să ne rușinăm? Aici volumul nostru se închide, dar nu înainte ca, în lumina acestor reflectări, să ne îndemne încă o dată să „răscumpărăm timpul”, iar aceasta cu atât mai mult cu cât vedem că „zilele sunt rele” (Efeseni 5.16)!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IEȘI DIN CERC ÎN ANUL CARE VINE! – Fundația S.E.E.R. România

„Domnul mi-a zis: „Vă ajunge de când ocoliţi muntele acesta. Întoarceţi-vă spre miazănoapte” (Deuteronomul 2:2-3)


Un biolog a făcut un experiment cu omizi așezate în cerc. El a pus mai multe omizi pe marginea unui ghiveci în care se afla o plantă, în așa fel încât prima omidă să atingă cu capul coada ultimei omizi, fără să existe pauză între ele. Micile creaturi au mers pe buza ghiveciului o săptămână întreagă, după care au murit de epuizare și de foame. Niciuna dintre ele nu a ieșit din rând și nu s-a aventurat spre plantă ca s-o mănânce. Hrana se afla doar la câțiva centimetri depărtare, însă instinctul lor de turmă a fost mai puternic decât instinctul de a mânca și de a supraviețui.

Cam același lucru s-a întâmplat cu o întreagă generație de iudei, despre care ne vorbește Biblia (în cărțile Exodul, Numeri, Deuteronomul): s-au învârtit în cerc, în pustie, timp de patruzeci de ani, chiar dacă se aflau la câțiva kilometri de Țara promisă. Dacă astăzi ți se pare (sau ești sigur) că te învârți în cerc, oprește-te și pune-ți următoarele trei întrebări:

1) Nu cumva acest cerc e trasat și întreținut de mine însumi? Alegem cercul deoarece este confortabil și nu implică niciun risc. Iar pentru a ieși din el, e nevoie de curaj și de dorința de a face alegeri dificile pe care să le duci la capăt.

2) Pe cine urmez eu? Noi adoptăm modele sau tipare deoarece altcineva ne-a învățat să facem așa, în mod direct sau prin puterea exemplului. În loc să urmezi orbește majoritatea, caută voia lui Dumnezeu pentru viața ta și ia-ți angajamentul s-o împlinești!

3) Spre ce mă îndrept eu? Biblia spune: „Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu” (Proverbele 29:18). Dacă dorești să ieși din cercul în care te învârți astăzi, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea o descoperire pentru viața ta – El o va face, să știi! Și din acel moment, dedică-I-te trup și suflet!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 9:23-32; 10:1-3


Astfel, an de an, marea eliberare a poporului va trebui comemorată prin această sărbătoare, Purim.

Cu sentimente atât de amestecate, vai, creştinătatea celebrează în fiecare an naşterea şi moartea Mântuitorului. Desigur, ne-am bucura dacă mulţi ar fi antrenaţi în felul acesta să gândească la aceste evenimente minunate măcar o dată sau de două ori pe an. Şi pentru noi, sfârşitul fiecărui an oferă ocazia de a-L binecuvânta în plus pe Dumnezeu pentru toată bunătatea pe care ne-o arată neîncetat. Dar am putea nu o dată pe an, ci în fiecare zi întâi a săptămânii şi, mai mult, în fiecare zi din viaţă să ne reamintim de glorioasa răscumpărare, de gloriosul nostru Răscumpărător.

Domnul Isus apare încă o dată în cap. 10 în trăsăturile lui Mardoheu, „mare … iubit de mulţimea fraţilor săi, căutând binele … vorbind de pace …” (v. 3). Şi, în toate acestea, Îl contemplăm pe Isus care, luând chipul unui Slujitor, a lucrat cu înţelepciune şi, în consecinţă, a trebuit să fie înălţat şi ridicat şi aşezat foarte sus (Isaia 52.13; Psalmul 45.6-8; Filipeni 2.9-11). Dar El este la fel de demn să ocupe şi cel dintâi loc în gândurile şi în afecţiunile noastre (Coloseni 1: sf. v. 18). Fie ca să-I oferim fiecare dintre noi acest loc încă de pe acum!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: