7 Decembrie 2020
Știind că dezbrăcarea de cortul meu este grabnică, după cum mi-a arătat și Domnul nostru Isus Hristos.
2 Petru 1.14
Petru și Domnul său (11) – Timpul dezbrăcării de cort
Cei cărora le place să meargă în drumeții au dormit de multe ori într-un cort. Corturile sunt bune dacă le folosim o dată sau de două ori pe an, însă, dacă am încerca să locuim în ele permanent, cel mai probabil s-ar deteriora foarte repede, fiindcă nu sunt făcute pentru un uz permanent.
Biblia vorbește despre corturi, uneori ca o metaforă pentru a descrie trupul omenesc. În a doua sa epistolă, Petru le scrie ultimele sale cuvinte celor credincioși. De două ori în capitolul 1, el își descrie trupul ca pe un cort: „Cât timp sunt în acest cort” și „știind că dezbrăcarea de cortul meu este grabnică” (versetele 13 și 14). Gândul de aici este că trupurile noastre prezente nu sunt niște locuințe permanente, ci suntem în așteptarea trupurilor noastre glorificate (2 Corinteni 5.1,2).
Petru a scris această epistolă pentru a le reaminti creștinilor despre învățăturile sale, înainte de „plecarea” sa. Cuvântul „plecare” este, în original, „exod” („ieșire”); el este folosit și pentru moartea Domnului Însuși (Luca 9.31). Petru știa de mult timp că avea să vină acest moment, fiindcă Domnul îi vestise că avea să moară ca martir (Ioan 21.18,19).
Este prețios să vedem simplitatea cu care Petru își descrie moartea de martir: „Dezbrăcarea de cortul meu”. Aceasta nu mai era acea bravură a tinereții, pe care o manifestase ca ucenic, atunci când se lăudase că avea să moară pentru Domnul (Luca 22.23). Nu, ci acum vedem siguranța deplină că Domnul avea să fie cu El în ceasul morții, așa cum îi promisese (Ioan 21.18). Meditând la aceste lucruri, putem căpăta și noi o perspectivă corectă asupra timpului pe care îl petrecem aici „în cortul acesta” și cu privire la „plecarea” noastră.
B. Reynolds
Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel răbdător decât cel îngâmfat.
Eclesiastul 7.8
Fierăria rămâne închisă duminica! (1)
A trecut deja mult timp de când în satul nostru s-a petrecut această întâmplare, dar ea vorbește și astăzi inimilor și conștiințelor noastre.
Un fierar l-a angajat pe tânărul Wilhelm cu funcția de calfă. Afacerea mergea bine, iar maistrul câștiga bani frumoși. Wilhelm își cunoștea meseria, iar maistrul său era foarte mulțumit de el. Și lui Wilhelm îi plăcea noul său mediu de lucru. Numai că duminica trebuia să lucreze ca în zilele lucrătoare ale săptămânii, căci maistrul nu voia să audă nimic de „mersul la biserică” sau de alte propuneri asemănătoare. Pretindea ca munca să nu sufere nicio întrerupere. După ce Wilhelm a lucrat trei duminici la rând, s-a dus într-o zi la locuința maistrului și a spus:
— Domnule maistru, eu nu mai pot rezista mult timp fără Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă trebuie să lucrez în fiecare duminică, sunt în celelalte zile doar un om pe jumătate. Vă rog să-mi dați duminica liber!
— Nu merge! În special acum nu, când trebuie să-i supraveghezi pe ceilalți. Dacă tu primești liber, și ceilalți vor vrea să aibă liber, iar fierăria va fi goală!, a răspuns maistrul.
— Știți prea bine că nu sunt leneș. Dar nu pot trăi fără Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă, într-adevăr, trebuie să lucrez în continuare și duminica, sunt nevoit să îmi dau demisia!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DUMNEZEU ESTE SCĂPAREA TA! – Fundația S.E.E.R. România
„Mântuirea… vine de la Mine” (Isaia 54:17)
Ai fost vreodată acuzat pe nedrept? Nu ești singurul! Și Domnul Isus a fost! Lumea L-a numit mâncăcios, bețiv și prieten al celor mai mari păcătoși. Pe apostolul Pavel l-au acuzat că e prefăcut, nebun, palavragiu… Cine era în spatele acestor acuzații? Cel pe care Biblia îl numește „tatăl minciunilor” (Ioan 8:44) – Satan! Și când îți iei angajamentul de a face voia lui Dumnezeu, el te va ataca și pe tine – și se va folosi de oameni pentru asta. Nu te descuraja și nu dispera: Dumnezeu te va apăra! Cuvântul Său așa spune (Isaia 54:17): „Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere; şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mântuirea care le vine de la Mine.”
Dar dacă insiști să te răzbuni, Dumnezeu Se va retrage… și te va lăsa s-o faci! Însă atunci când lași situația în mâinile Sale, încercarea poate duce la o mărturie despre bunătatea și harul Lui în viața ta. Așa că, în loc să-ți irosești timpul văicărindu-te sau încordându-te, mai bine rostește aceste cuvinte din Scriptură (Psalmul 31:16-20): „Fă să lumineze Faţa Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta! Doamne, să nu rămân de ruşine când Te chem. Ci să rămână de ruşine cei răi, şi ei să se pogoare muţi în locuinţa morţilor! Să amuţească buzele mincinoase, care vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie şi dispreţ împotriva celui neprihănit! O, cât de mare este bunătatea Ta pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine, în faţa fiilor oamenilor! Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile cari-i clevetesc.” Sau roagă-te simplu: „Tată, încredințez situația asta în mâinile Tale. Te rog, scapă-mă! Amin!”
de Jean Koechlin
Neemia 6:15-19; 7:1-7
Cincizeci şi două de zile le-au fost suficiente oamenilor lui Iuda ca să astupe spărturile şi să reconstruiască zidul. Majoritatea erau neexperimentaţi în mânuirea mistriei şi a cazmalei, dar au avut zel şi inimă pentru lucrare (3.20; 4.6). Şi în ochii Domnului, devotamentul lucrătorilor Săi este mai valoros decât capacităţile lor. El dă, cu siguranţă, aceste capacităţi tuturor acelora care au devotament şi care-L urmează.
Eforturile lui Tobia de a-l intimida pe Neemia şi sprijinul pe care această persoană cu influenţă rea îl primeşte din partea mai multor conducători din Iuda reprezintă ultimele manifestări de ostilitate ale vrăjmaşilor. Ierusalimul cu zidurile reconstruite va apărea de aici înainte naţiunilor înconjurătoare „zidit ca o cetate strâns unită împreună” (Psalmul 122.3). Dar este necesar să fie încă supravegheat. Neemia se ocupă de porţi, ca şi de stabilirea gărzilor (vezi Isaia 62.6-7). Sunt atribuite şi alte funcţii, incluzându-le aici şi pe cele ale celor doi
guvernatori ai oraşului (v. 1, 2). Şi unul şi altul meritau această responsabilitate: Hanani, prin preocuparea lui pentru popor (1.2), Hanania, în virtutea credincioşiei şi a temerii lui de Dumnezeu (v. 2).
Mana Zilnica 