25 Decembrie 2020
Și va fi așa: când va ședea pe tronul împărăției sale, își va scrie o copie a acestei legi într-o carte, după cea care este înaintea preoților, a leviților. Și ea să fie cu el și să citească în ea în toate zilele vieții sale, ca să învețe să se teamă de Domnul Dumnezeul său, ca să păzească toate cuvintele legii acesteia și rânduielile acestea, ca să le facă.
Deuteronom 17.18,19
Lui Israel i s-au dat instrucțiuni importante cu privire la ziua când avea să ceară un împărat. Dacă vom compara aceste instrucțiuni cu ceea ce citim despre împăratul Solomon în 1 Împărați 10.14–11.13, vom înțelege că și cea mai mare măsură de înțelepciune dăruită de către Dumnezeu nu este suficientă pentru a umbla potrivit cu voia Lui. Avem nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu și de o umblare conformă cu el.
Aceasta este exact ceea ce găsim în Deuteronom 17.18-20. Împăratul trebuia să aibă propria copie a Scripturii, pentru a o citi și pentru a medita la ea în fiecare zi. Acest lucru era necesar pentru o umblare plăcută înaintea lui Dumnezeu. Găsim apoi o listă a rezultatelor practice care decurg din citirea Cuvântului lui Dumnezeu în felul acesta:
„Ca să învețe să se teamă de Domnul Dumnezeul său.” În felul acesta cunoaștem cine este Dumnezeu și cât de sfânt și de puternic este El. Înțelegem deci că trebuie să ne temem nu de oameni, ci de Dumnezeu.
„Ca să păzească toate cuvintele legii acesteia și rânduielile acestea, ca să le facă.” Doar astfel putem cunoaște voia lui Dumnezeu și trăi potrivit ei.
„Ca să nu i se înalțe inima mai presus de frații săi.” Cuvântul lui Dumnezeu este o pavăză împotriva mândriei. Scriptura ne arată ce este în inimile noastre, dar și perfecțiunile lui Hristos, și ne face să înțelegem că smerenia este ceea ce se potrivește prezenței lui Dumnezeu.
Totul se încheie cu promisiunea binecuvântării pentru cel ce se achita cu credincioșie de toate aceste cerințe. Domnul Isus Însuși a făcut o promisiune asemănătoare: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi Cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi; și Noi vom veni la el și vom locui la el„. Să dedicăm tot mai mult timp pentru citirea Cuvântului și pentru părtășia cu Domnul!
A. Leclerc
Căci Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
Ioan 3.17
Cadoul
Se spune că un misionar din Africa a primit în dar, de la un băiețel din satul în care lucra, o scoică prețioasă. Misionarul știa că aceasta putea fi adunată doar dintr-un loc anume, care se afla foarte departe de sat, la ocean. Inima misionarului era copleșită de darul primit, dar și îngrijorată cu privire la riscurile pe care băiatul și le-a asumat ca să-i aducă un dar atât de valoros. Copilul trebuie să fi parcurs o distanță foarte mare și să fi trecut prin locuri deosebit de periculoase până să o caute și să o aibă. Când i-a mulțumit băiatului și l-a întrebat despre pericolele cu care fără îndoială s-a confruntat pentru a-i aduce scoica, acesta l-a privit cu nemărginită dragoste și admirație în ochi spunându-i: „Călătoria pe care am făcut-o, cu toate peripețiile din ea și cu toate primejdiile înfruntate, face parte din cadou!”.
Domnul Isus este Darul suprem al dragostei, oferit nouă de Dumnezeu Tatăl. Din dragoste pentru noi, Dumnezeu a dăruit totul pentru a ne salva din pierzarea veșnică. De aceea ni l-a trimis pe Fiul Său preaiubit. Domnul Isus a umblat timp de 33 de ani printre noi, săvârșindu-Și călătoria pentru care venise, parcurgând neabătut calea de la iesle la Calvar.
Asemenea acestui băiat, Domnul Isus, care privește spre noi cu dragoste, pare a ne spune: „Umblarea Mea printre oameni, drumul parcurs de la iesle la Calvar, face parte din cadoul Meu pentru tine!„.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
TIMPUL ALES DE DUMNEZEU (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său” (Galateni 4:4)
Dumnezeu nu se consultă cu noi ca să Se asigure că planurile Sale coincid cu programul nostru. Dumnezeu stabilește un program; uneori, trebuie să alergăm ca să ținem pasul, alteori trebuie să încetinim ca să mergem în ritm cu El. Cred că Maria plănuise să se căsătorească cu Iosif, și să aibă copii… dar Dumnezeu a avut un alt plan pentru ea. Copilul acela nu trebuia să fie atins de păcatul originar, așa că trebuia să aibă un tată fără păcat; de aceea a fost desemnat Duhul Sfânt să facă toată această lucrare. Omenește vorbind, momentul nu putea fi mai nepotrivit. Maria a rămas însărcinată înainte să se căsătorească, și nu Iosif era tatăl copilului. Pe lângă ostracizare, Legea spunea că Maria putea fi ucisă cu pietre.
Cum a reacționat ea? Uimitor!
„Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” (Luca 1:38). Dumnezeu are un plan stabilit și întotdeauna lucrează spre a-l duce la îndeplinire. Problema este că noi lucrăm cu informații limitate, așa că ne pierdem răbdarea și ne supărăm când nu ne răspunde la rugăciuni, atunci când credem noi că trebuie, sau așa cum credem noi că trebuie.
Se spune că George Muller, evanghelist și fondator al Orfelinatului Ashley Down din Bristol, Anglia, aștepta pe doc ca să primească un scaun special; avea probleme cu spatele și avea nevoie de acel scaun pentru călătoria sa peste ocean. Când a sosit vremea plecării, și pentru că scaunul tot nu ajunsese, prietenii săi s-au oferit să-i cumpere unul. Dar Muller a zis: „Ori Se va îngriji Dumnezeu de scaun, ori îmi va da harul să mă descurc și fără el!” Și până la urmă scaunul a ajuns exact la timp!
Așa că, încrede-te în Dumnezeu – El știe perfect ce, când și cum face!
de Jean Koechlin
Estera 5:1-14
Este un ceas de întuneric şi de teroare pentru poporul lui Mardoheu! Doar o mică speranţă a mai rămas: mijlocirea Esterei înaintea soţului ei, împăratul. Cu toate acestea, riscul este mare! Accesul în curtea palatului este interzis şi, pe de altă parte, cum să spere să-l determine pe orgoliosul monarh să revină asupra unei decizii pe care chiar el a luat-o!? Totuşi, minunea se produce: Dumnezeu îi mişcă inima şi el o primeşte pe regină favorabil. Dar ce contrast este între Ahaşveroş şi Cel cu privire la care Epistola către Evrei ne asigură că are capacitatea desăvârşită de aŞi manifesta compasiunea pentru slăbiciunile noastre, adăugând: „Să ne apropiem deci cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim har, pentru ajutor la timp potrivit” (Evrei 4.15, 16)!
Aşa cum întrevăzuse Mardoheu (4.14), tocmai pentru acest serviciu special providenţa divină o adusese pe Estera la tron. Oare nu are fiecare tânără creştină, în acelaşi fel, un serviciu clar de îndeplinit în locul unde Domnul a aşezat-o?
Sfârşitul capitolului ne arată că nici unul dintre onorurile acordate lui Haman n-au reuşit să-i înmoaie ura implacabilă pe care o nutrea în inimă.
Mana Zilnica 