Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “decembrie 12, 2020”

13 Decembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Ce! Un ceas n-ați putut veghea împreună cu Mine?

Matei 26.40


În Matei, El este în mod deosebit prezentat ca Cel ce suferă. Peste tot, într-un fel minunat, poți vedea supunerea Lui totală, însoțită însă, lucru remarcabil, de adâncimile drumului Său de suferință. Gândindu-Se la ceea ce avea să vină asupra Lui, El spune: „Dacă este cu putință, fă să treacă paharul acesta de la Mine”. În Luca citim despre sudoarea care I se făcuse ca niște picături mari de sânge; acolo este privit ca Om. Vedem în aceasta cât de cumplită avea să fie mânia lui Dumnezeu. El a simțit (la cruce) ce înseamnă să fii părăsit de Dumnezeu în aceeași măsură în care știa ce înseamnă să fii sfânt. În sensul acesta, suferința Lui a fost perfectă, infinită, prin faptul că a contemplat-o împreună cu Tatăl Său. Sufletul Lui trece acum prin această adâncime cutremurătoare, așa încât sudoarea I se face ca niște picături mari de sânge. Însă, când Se întoarce la ucenicii Săi, nu mai este nici urmă din acea tulburare. El le vorbește atât de blând și cu atâta bunătate, pătrunzându-le gândurile, ca și cum nu ar fi existat acel pahar de băut. „Ce! Un ceas n-ați putut veghea împreună cu Mine?”

Este minunat să urmărești acest aspect, pe care-l poți găsi de-a lungul întregii vieți a lui Hristos: sensibilitate desăvârșită cu privire la tot ce se întâmpla în jurul Lui (cu excepția cazului extrem când a fost părăsit de Dumnezeu), însă totdeauna rămânând El Însuși – niciodată guvernat de suferință, măcar că o simțea perfect. Din momentul în care Se întoarce către ucenici, nu face altceva decât să manifeste cea mai deplină blândețe și bunătate. Se poate vedea aceasta peste tot; chiar înaintea lui Pilat El nu spune nimic, este ca un miel dus la măcelar, ca o oaie mută înaintea celor care o tund. A rămas tăcut, afară de cazul când bunătatea și blândețea trebuiau arătate cuiva; atunci El S-a comportat ca și cum nimic rău nu se întâmpla cu El, demonstrând o bunătate și o sensibilitate desăvârșite, către toți oamenii. Aici vedem supunerea Lui totală, faptul că-Și dădea perfect de bine seama cât de cumplit era lucrul prin care urma să treacă. Însă, deoarece simțea toate acestea în deplină comuniune cu Tatăl, a putut să Se întoarcă și să Se comporte la fel de perfect cu ucenicii Săi.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când eram cu voi zi de zi în templu, n-ați pus mâna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.

Luca 22.53



Isus, prins în mijlocul nopții

În grădina Ghetsimani, Domnul Isus, noaptea, în adâncă durere, Se ruga către Dumnezeu Tatăl. De acolo a fost prins și dat în mâinile oamenilor păcătoși. Domnul face cunoscută starea spirituală rea a lumii. Când dușmanii Săi au venit pentru a-L lua, Isus le-a amintit că El fusese zilnic cu ei și că îi învăța în templu. Dar ei au venit în mijlocul nopții pentru a-L prinde. Acum El rostește aceste cuvinte memorabile prin care condamnă lumea și dezvăluie, totodată, ce puteri întunecate o stăpânesc: „acesta este ceasul vostru și puterea întunericului”.

În acel ceas, omul făcea ce voia și acționa în opoziție directă față de Dumnezeu. Dar, și mai grav, lumea se afla sub puterea diavolului. Era ceasul în care întunericul era suveran: domnea cu autoritate. Diavolul a reușit să-i instige pe conducătorii politici și religioși ai lumii împotriva lui Isus, cu toate că totul se petrecea după planul suveran al lui Dumnezeu (Ioan 19.11; Fapte 2.23). Aceasta arată starea întunecată a inimii omenești, care este condusă de „dumnezeul acestei lumi”.

În schimb, vine o zi cu privire la care împăratul David face referire în mod profetic: „Poporul Tău este plin de înflăcărare, când Îți aduni oștirea” (Psalmul 110.3). Vine o zi când „Își adună oștirea”. În acea „zi”, toate puterile rele vor fi legate, iar Hristos va domni în dreptate.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI GRIJĂ LA CINE APELEZI (2) – Fundația S.E.E.R. România

„Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu” (Psalmul 32:5)


Când te lupți cu o apucătură sâcâitoare sau cu o dependență dură, vei găsi suport dacă apelezi la un grup de sprijin potrivit. Și când ai nevoie de ajutor, să nu-ți fie jenă să apelezi la un astfel de sprijin…

Dar ai grijă cui îi mărturisești păcatele!

Psalmistul a scris: „Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.”

Iată ce am găsit scris undeva: „Nu discuta niciodată ceea ce dorești ca celălalt să uite. Cuvintele fac din gânduri o realitate; ele dau viață și longevitate subiectelor discutate. Certurile ar muri și conflictele ar înceta dacă vorbele tale nu le-ar susține. Cuvintele suflă viață peste toate lucrurile. Este scris: „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele” (Proverbele 18:21). Cuvintele pot răni: „Cuvintele bârfitorului sunt ca prăjiturile: alunecă până în fundul măruntaielor” (Proverbele 18:8).

Nu-i poți opri pe alții să vorbească despre tine, dar nu le da tu informațiile pe care ți-ai dori să nu le știe, ori să le uite. Și nu oferi niciodată informații inutile, care implică, solicită sau pretind întrebări suplimentare. Fii precaut când îți mărturisești greșelile. Încercarea ta de a fi deschis poate fi sinceră, dar greșelile tale pot avea dimensiuni și consecințe mai mari, în mintea lor, decât lecția pe care ai învățat-o și pe care încercai să le-o împărtășești.

Firește, există momente în care e benefic și chiar necesar să oferi informații și clarificări suplimentare, dar trebuie să fii înțelept. Concentrează-te asupra viitorului, nu asupra trecutului. Nu spune niciodată nimic din ceea ce nu ai dori să mai auzi vreodată tot restul vieții tale!”

Ai grijă deci la cine apelezi, și cum o faci!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 9:28-38


Avem rezumatul acestui întreg capitol în v. 33: Dar Tu eşti drept în tot ce a venit asupra noastră. Pentru că Tu ai făcut potrivit adevărului, iar noi am păcătuit (compară cu Pl. Ier. 1.18). Să punem această declaraţie în legătură cu un verset din Evanghelia după Ioan: „Cine a primit mărturia Lui a pecetluit că Dumnezeu este adevărat (Ioan 3.33; vezi şi Romani 3.4). Pecetluirea este actul de aprobare oficială a unei declaraţii, care o validează şi prin care cei care o semnează se angajează la respectarea ei. Astfel, căpeteniile, leviţii şi preoţii îşi pun peceţile (cu alte cuvinte, semnăturile) pentru a-şi confirma acordul.

La sfârşitul acestei lungi mărturisiri, să ne reamintim încă două învăţături foarte importante: În primul rând, pentru judecarea unui rău este necesar să ne întoarcem cât mai în urmă posibil, până la originea lui, printr-o completă revizuire a paşilor făcuţi. Călcarea legii a început odată cu confecţionarea viţelului de aur; ei bine, faptul acesta nu poate trece sub tăcere (v. 18)! În al doilea rând, o mărturisire trebuie să fie precisă: a-I spune lui Dumnezeu într-un fel general: „sunt păcătos, am comis nişte păcate”, costă foarte puţin şi n-are valoare înaintea Lui.

El aşteaptă de la noi să spunem: „Doamne, sunt vinovat în aceasta; iată ce am făcut şi iată ce am omis să fac” (vezi Levitic 5.5).

12 Decembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Cine va sta înaintea indignării Lui și cine va rămâne înaintea mâniei Lui aprinse? Furia Lui se varsă ca focul și stâncile crapă înaintea Lui. Domnul este bun, un loc întărit în ziua necazului; și El cunoaște pe cei care se încred în El.

Naum 1.6,7


Cât de cumplit trebuie să fie atunci când Dumnezeul etern, care este încet la mânie, Se înfurie împotriva creaturilor Sale păcătoase și răzvrătite! „Cine va sta înaintea indignării Lui?” Chiar și stâncile crapă înaintea Lui. Dacă inimile oamenilor sunt împietrite ca o stâncă, acest lucru nu le va oferi nicio protecție, căci El le sfărâmă cu ușurință în bucăți.

Însă puterea măreață este imediat prezentată într-un contrast izbitor cu acțiunea ei în judecată. „Domnul este bun, un loc întărit în ziua necazului; și El cunoaște pe cei care se încred în El.” Este într-adevăr minunat că puterea mare a Dumnezeului cerului și a pământului nu se manifestă doar în aprinderea mâniei Lui și în judecată, ci și în bunătatea Sa. El este „un loc întărit în ziua necazului”, însă nu pentru inimile împietrite ale oamenilor răzvrătiți. Aceștia sunt zdrobiți în bucăți, în timp ce aceia care se încred în El, în Domnul viu al gloriei, descoperă, prin toate necazurile și încercările lor, că El este cu adevărat un loc întărit.

Astfel, bunătatea și puterea lui Dumnezeu sunt văzute într-o perfectă armonie în producerea binecuvântării pentru toți cei care se încred în El. Acest lucru iese minunat în evidență în jertfa scumpă a Domnului Isus. Bunătatea Lui s-a manifestat prin faptul că Și-a dat de bunăvoie viața pentru cei vinovați. Vedem însă și puterea Sa manifestată în lucrarea de la cruce, o putere care l-a biruit pe vrăjmaș, care a judecat păcatul în întregime, care i-a eliberat pe păcătoși de vină și de robie și care le-a oferit o moștenire nestricăcioasă și nepătată, păstrată în ceruri pentru ei.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar adu-ți aminte de Creatorul tău în zilele tinereții tale, înainte de a veni zilele cele rele … și țărâna se întoarce în pământ.

Eclesiastul 12.1,7



Oare este bine construit podul? (2)

Întrebările chinuitoare pe care și le pune lui însuși, „Oare este bine construit podul?”, „Oare este destul de puternic?”, sunt secretul care îi întunecă dureros viața.

Max Eyth zugrăvește tulburător cum într-o noapte cu furtună grozavă, plin de teamă, „celebrul” inginer își supraveghează iarăși podul. El vede cum un tren se angajează pe pod. Urmărește lanternele roșii ale ultimului vagon. Deodată ele dispar… și vede că trenul… se prăbușește în apele adânci ale mării înfuriate. Podul se rupsese pe la mijloc.

Citind acest pasaj, ne vine în gând ideea: „Nu este aceasta istoria vieții fiecărui om?”. Toți construim un pod al vieții. Am construit corect? Este suficient de solid pentru a rezista furtunilor vieții? Dacă acest pod al vieții se construiește după planurile divinului Arhitect, încă din tinerețe, și se sprijină pe Stânca veșnică – Isus Hristos – cu siguranță va rezista în toate furtunile pe care vrăjmașul sufletelor le aduce asupra noastră. Dacă lucrăm contra voinței divine, ne putem aștepta dintr-un moment într-altul ca podul vieții noastre să se prăbușească.

Dacă podul vieții noastre nu e rupt încă, dacă firul vieții noastre nu e încă tăiat, aceasta este datorită harului și bunătății lui Dumnezeu. Iar bunătatea lui Dumnezeu ne îndeamnă la pocăință: „Disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări? Nu știi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?” (Romani 2.4).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AI GRIJĂ LA CINE APELEZI (1) – Fundația S.E.E.R. România

„Vai de cine este singur, şi cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice!” (Eclesiastul 4:10)


Dumnezeu nu ne-a creat să „ne strecurăm singuri prin viață.” Cu toții avem nevoie, din când în când, de ajutor și de încurajare, dar trebuie să ai grijă la cine apelezi. Iată trei sugestii:

1) Nu apela la cineva care nu-ți poate gestiona problema. Poate vei avea parte de o ușurare temporară prin faptul că-ți împărtășești problema cu acea persoană, dar dacă nu e suficient de matură ca s-o gestioneze? Domnul Isus a zis: „pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară, şi să fie înecat în adâncul mării” (Matei 18:6).

2) E bine să apelezi la un prieten adevărat doar dacă este matur spiritual. Biblia spune: „Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate” (Proverbele 17:17). Dar trebuie să știi că e un prieten adevărat! Apostolul Petru scrie: „dragostea acopere o sumedenie de păcate” (1 Petru 4:8). Cel care te iubește cu adevărat se roagă pentru tine și merge alături de tine până când ieși biruitor. Când te afli pe drumul greșit, prietenul nu te acoperă și nu caută scuze pentru tine, ci te trage la răspundere.

3) Când este posibil, apelează la un părinte spiritual. Apostolul Pavel spune: „chiar dacă aţi avea zece mii de învăţători în Hristos, totuşi n-aveţi mai mulţi părinţi” (1 Corinteni 4:15). Să ne gândim la calitățile unui bun părinte: el te mustră, dar nu te condamnă niciodată. Nu îți întoarce spatele. Te evaluează pe baza celor mai importante calități pe care le ai și nu pe baza defectelor. În loc să reacționeze în mod negativ la eșecurile tale, îți recunoaște potențialul și continuă să te formeze. Așadar, roagă-L pe Dumnezeu, astăzi, să-ți scoată în cale un părinte spiritual, și păstrează o comunicare regulată cu el.


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 9:16-27


După ce, asemenea acestor leviţi, a urmărit îndelung istoria harului lui Dumnezeu pentru Israel, Ştefan, în capitolul 7 din Fapte, îşi continuă vorbirea în acelaşi fel. „Voi, cu grumazul înţepenit, … întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt (Fapte 7.51). Grumazul înţepenit, gâtul care refuză să se plece pentru a se supune jugului Domnului, nu caracterizează numai poporul Israel sau numai pe cei neîntorşi la Dumnezeu! Toţi ascundem înăuntrul nostru această natură nesupusă, voinţa
proprie. Fiecare creştin, fără excepţie, o cunoaşte foarte bine şi este imposibil pentru cineva s-o învingă prin propriile eforturi. Dar, în acelaşi timp, cunoaşte oare fiecare eliberarea pe care Domnul i-o acordă? Dând morţii, la cruce, această voinţă rebelă, nesupusă, El ne-a oferit în schimb natura supusă a Domnului Isus. Firea cea veche se află încă în noi, cu dorinţele ei, dar nu mai are dreptul să ne conducă.

Toate aceste păcate ale lui Israel ies în evidenţă cu atât mai mult cu cât sunt puse, ca aici, în contrast cu harul lui Dumnezeu, iar lor li se adaugă, ca să spunem aşa, lipsa de
recunoştinţă (vezi Deuteronom 32.5-6). Nu este adevărat lucrul acesta şi pentru atât de mulţi tineri şi tinere crescuţi de părinţi credincioşi?

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: