Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “decembrie 16, 2020”

16 Decemeber 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Când Se va arăta Hristos, care este viața noastră, atunci veți fi arătați și voi, împreună cu El, în glorie.

Coloseni 3.4


Nu peste mult timp va avea loc manifestarea acestei vieți împreună cu Hristos în glorie. Aceasta constituie contrastul perfect cu starea noastră prezentă, iar Scriptura vorbește despre acest lucru în câteva locuri, în diferite contexte. „Preaiubiților”, scrie apostolul Ioan, „acum suntem copii ai lui Dumnezeu; iar ce vom fi nu sa arătat încă, însă știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, fiindcă Îl vom vedea așa cum este” (1 Ioan 3.2). Aceasta va constitui reversul complet al stării noastre de acum. Suntem încă de pe acum copii ai lui Dumnezeu; atunci însă se va arăta public că suntem ca Hristos. La fel stau lucrurile cu moartea noastră în ce privește această lume. Dumnezeu spune că suntem morți, iar noi ne socotim așa, însă, atunci când vom apărea cu Hristos în slavă, se va arăta faptul că El este viața noastră și că noi suntem una cu El în acea viață eternă. Atunci vom domni în viață prin acel Unul singur, Isus Hristos (Romani 5.17).

Această relație nu se va schimba niciodată. Așa cum Hristos este viața noastră acum, la fel va fi pentru întreaga veșnicie. Vom putea spune întotdeauna: „La Tine este izvorul vieții; în lumina Ta vedem lumina”. Atunci orice lacrimă va fi ștearsă și moartea nu va mai fi, nici suferință, nici țipăt, nici durere, căci lucrurile dintâi vor fi trecut. Căci moartea, cel din urmă vrăjmaș, va fi nimicită, și toți sfinții lui Dumnezeu se vor bucura constant, fără piedică și pentru totdeauna de puterea acelei vieți „din belșug”, pe care au primito prin Cel care a murit și a înviat, iar acum este viu pentru vecii vecilor. Ce deosebire față de împrejurările noastre prezente! Moartea domnește aici, iar noi trebuie să purtăm întotdeauna în noi omorârea Domnului Isus. Moartea este deci asupra noastră și asupra a tot ce ne înconjoară. Atunci însă va fi viață și nimic altceva decât viață, pentru totdeauna.

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, tot așa și Hristos … Se va arăta a doua oară.

Evrei 9.27,28



Arborele doborât

Doi oameni, unul credincios și altul necredincios, au plecat în pădure după lemne. Doborând un arbore, cel necredincios a zis:

— Vezi, prietene, așa este și viața noastră. Când vine moartea, ne doboară și s-a terminat cu noi…

— O, dragul meu prieten, a răspuns credinciosul, nu-i adevărat că viața noastră s-a terminat când vom muri. Vezi tu arborele acesta? L-am doborât, dar abia acum, după ce l-am tăiat, se va vedea la ce este bun. Abia acum vom vedea dacă este sănătos și bun de prelucrat sau dacă este bun doar de foc. Tot astfel, vom afla la judecată cine a fost credincios lui Dumnezeu și Fiului Său și cine nu.

Fiecare om trebuie să înțeleagă că Dumnezeu va judeca lumea după dreptate. De aceea vă îndemnăm pe toți să vă puneți la adăpostul harului adus de Mântuitorul. Oricine poate face pasul spre a primi pacea lui Dumnezeu în sufletul lui. Fiecare poate spune cu sinceritate către Mântuitorul: „Ai milă de mine, păcătosul!”. Veniți, dragi prieteni, cu greșelile voastre la Mântuitorul care nu obosește iertând! Mulți dintre semenii voștri merg înaintea judecății lui Dumnezeu, fără apărare. Nu vă asemănați cu ei! Credința în Salvatorul sufletelor înseamnă un pas în afara judecății lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREDINȚA ÎN ACȚIUNE – Fundația S.E.E.R. România

„Mergeţi să cuceriţi ţara pe care v-o dă în stăpânire Domnul…” (Iosua 1:11)


Dumnezeu i-a zis lui Iosua: „Veţi trece Iordanul acesta ca să mergeţi să cuceriţi ţara pe care v-o dă în stăpânire Domnul, Dumnezeul vostru.” În ceea ce-L privea pe Dumnezeu, țara promisă aparținea deja poporului Său. Însă când le-a spus s-o „cucerească”, lucrul acesta însemna ca ei să meargă și să lupte pentru ea. Existau în perimetrul acela treizeci și unu de împărați – războinici puternici, fiecare cu propria armată; existau șapte mari cetăți de cucerit, și uriași de învins… Ca să învățăm și noi ceva din această relatare, vă sugerez să răspundeți la următoarele întrebări:

1) Credem noi că Dumnezeu, care ne-a dat darul, are și puterea și resursele de-a ne împlini menirea?

2) Suntem gata să luptăm pentru asta? Nu vom câștiga prin propria noastră putere, însă vestea bună este că nici nu trebuie. Dumnezeu a zis: „Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face.” (Iosua1:9) Indiferent la ce te cheamă Dumnezeu, El îți va da abilitatea de a face lucrul acela, dar tu trebuie să lucrezi ca să-ți dezvolți acea abilitate. Uneori ție îți revine obligația de a urmări ceea ce El a promis – și asta necesită pasiune, răbdare și perseverență.

Te-ai gândit vreodată că poate aștepți ca Dumnezeu să-ți dea ceva, pe când El așteaptă ca tu să mergi și să obții acel ceva? El nu răspunde dorințelor noastre, nici măcar stăruințelor noastre; El răspunde credinței în acțiune! Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: acționează prin credință!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 12:31-47


Ceremonia dedicării zidurilor Ierusalimului, care începe în v. 27, se derulează în mijlocul unei mari bucurii. Două procesiuni, formate din cântăreţi şi însoţite de trompete, au pornit în acelaşi timp, mergând pe zid în direcţii opuse. Una este condusă de Ezra, în timp ce Neemia o încheie pe cealaltă. Cele două procesiuni se întâlnesc lângă templu, după ce fiecare dintre ele a înconjurat jumătate din oraş. Ei au împlinit acel cuvânt din frumosul psalm 48: Înconjuraţi Sionul şi ocoliţi-l; număraţi turnurile sale, luaţi aminte la întăritura sa … (Ps. 48.12, 13).

Ajungând la casa Domnului, cele două coruri reunite îşi înalţă glasurile; şi „jertfe mari” sunt aduse în mijlocul bucuriei generale. Versetul 43 ne învaţă trei lucruri despre această bucurie: întâi de toate, că ea îşi are sursa în Dumnezeu: „Dumnezeu îi făcuse să se bucure cu mare bucurie”; apoi, că toţi au luat parte la ea, inclusiv copiii, căci ceea ce îi bucură pe părinţi le face plăcere şi copiilor; în sfârşit, că această bucurie se auzea
până departe. Lumea care ne înconjoară poate ea să vadă şi să audă că suntem oameni fericiţi?

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: