Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the day “decembrie 29, 2020”

29 Decembrie 2020

DOMNUL ESTE APROAPE

Cunoscând întâi aceasta, că în zilele din urmă vor veni batjocoritori cu batjocură, umblând potrivit propriilor lor pofte și spunând: „Unde este promisiunea venirii Lui?”.

2 Petru 3.3,4


Subiectul lui Petru aici este venirea Domnului, când El va aduce judecata asupra acestei lumi păcătoase. În prima sa epistolă, Petru a scris despre venirea Domnului în relație cu cei credincioși: „De aceea, având încinse coapsele minții voastre, fiți treji, sperați în mod desăvârșit în harul care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos” (1 Petru 1.13).

În cea de-a doua epistolă însă citim despre învățători falși, care Îl tăgăduiesc pe Stăpânul care i-a cumpărat și, prin cuvinte înșelătoare, neagă de asemenea venirea Domnului. Rezultatul este că „mulți vor urma căile lor desfrânate, prin care calea adevărului va fi hulită” (2 Petru 2.1,2). Dumnezeu a oferit trei exemple în vechime, ca atenționare cu privire la judecata viitoare. I-a aruncat în Adânc pe îngerii care păcătuiseră; a nimicit lumea veche prin potop; și a prefăcut în cenușă cetățile Sodoma și Gomora. Aceasta este esența argumentului lui Petru în capitolul 2, iar aceste trei exemple sunt mai mult decât suficiente pentru atenționarea lumii nepăsătoare. Petru rezumă în felul acesta: „Dar cerurile și pământul de acum sunt păstrate prin Cuvântul Său, pentru foc, ținute pentru o zi a judecății și a pieirii oamenilor neevlavioși” (2 Petru 3.7). Prin contrast, cei credincioși au o moștenire păstrată în cer și ei înșiși sunt păstrați pentru ea (1 Petru 1.4,5).

Astfel, în timp ce creștinătatea spune: „Stăpânul meu întârzie să vină”, și în timp ce acțiunile ei contrazic mărturisirea ei de credință (Matei 24.48), iar lumea spune cu dispreț: „Unde este promisiunea venirii Lui?” (2 Petru 3.4), Duhul și Mireasa spun: „Vino!” (Apocalipsa 22.17).

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată, zilele mele sunt cât un lat de palmă și timpul vieții mele este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ține!

Psalmul 39.5



Încrederea în Dumnezeu

Privit în lumina veșniciei, omul este ca o umbră. Și totuși, cât de important este el în fața lui Dumnezeu! Omul este plin de neliniște, dar se ostenește degeaba. Strânge comori pe care nu știe cine le va moșteni. Cât de diferit este omul care se încrede în Domnul! Un astfel de om spune împreună cu psalmistul David: „În Tine mi-e nădejdea”. Dumnezeu nu-l dezamăgește pe cel care își pune nădejdea în El. Unele dorințe nu se împlinesc, dar omul temător de Dumnezeu se știe ocrotit, iar nădejdea vie pe care o poartă în inimă nu-l va înșela. Pe calea spre veșnicie sigur va întâmpina încercări; momente de tristețe și de durere sigur vor veni în calea sa. Dar, în încrederea neclintită că mâna lui Dumnezeu nu face nicio greșeală, el spune liniștit: „Stau mut, nu deschid gura, căci Tu ai făcut aceasta”.

Uneori încercarea poate să atingă un asemenea nivel, încât nu se mai găsesc cuvinte. Dar conștiența că Dumnezeu este în controlul tuturor lucrurilor aduce alinare în sufletul încercat. Necazurile noastre Îi dau prilej lui Dumnezeu să-Și arate îndurarea. În greutățile și îngrijorările noastre, Dumnezeu ne face să gustăm din mila și din mângâierile Sale. Cine poate descrie într-un mod potrivit și complet bucuria adâncă de a avea un Mântuitor în glorie, a Cărui inimă bate pentru noi în toate încercările vieții și care ne cunoaște durerile din pelerinajul prin pustia acestei lumi lipsite de speranță? Ce bogăție! Ce realitate divină! Ce speranță au cei care se încred în Dumnezeu!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TOXINELE DE LA LOCUL DE MUNCĂ – Fundația S.E.E.R. România

„Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei…” (2 Corinteni 6:17)


Te rog să te oprești puțin și să te gândești la produse care odinioară nu erau considerate dăunătoare, și-ai să te miri constatând că erau din (sau conțineau) azbest, plumb, mercur etc. Deși au trecut generații, încă tratăm muncitori bolnavi care au instalat plăci de azbest și au inhalat fibre sau gaze toxice. Având această ilustrație în minte, ferește-te de „toxinele” de la locul tău de muncă și nu te lăsa infectat de ele!

Biblia ne avertizează: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.” Dumnezeu nu-ți spune să te separi de colegii de muncă. Și mai mult ca sigur, nu-ți spune să adopți o atitudine de aroganță spirituală. El îți spune să te ferești de atitudini toxice, de comportamente toxice, de valori toxice, de influențe toxice. Care sunt generatorii de toxine de la locul tău de muncă? Cele care se văd cu ochiul liber sunt: nemulțumiții, bârfitorii, calomniatorii și agresorii. Când astfel de agenți îți ies în cale, fă tot ce poți să te distanțezi de ei. Simplul fapt de a te întovărăși cu ei poate fi periculos pentru sănătatea ta emoțională și spirituală. Ferește-te de asemenea de toxina dependenței de muncă, fie că e vorba de așteptările șefului tău, fie că e vorba de cele autoinduse. Fii dispus să lucrezi în plus atunci când este nevoie, dar păstrează limite clare între viața de la locul de muncă și viața familială.

Învață să separi munca de plăcere. Dacă nu-ți aloci timp pentru refacere fizică și împrospătare spirituală, vei ajunge la epuizare. Drept consecință, Satan te va putea ușor călca în picioare. Cel mai eficient antidot împotriva toxinelor este o alimentație sănătoasă. Și, spiritual vorbind, acest meniu zilnic conține: rugăciune, citirea Bibliei și părtășie cu frați credincioși care să te întărească și să te încurajeze. Este sfatul lui Dumnezeu pentru tine, astăzi!

 


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 8:15-17; 9:1-10


A trecut timpul când Mardoheu stătea în umilinţă la poarta împăratului. Assuerus (Ahaşveroş), deţinătorul puterii supreme, i-a conferit glorie, mărire, onoare şi putere – prefigurare a preamăririi Domnului Isus Hristos când, după cum a spus un poet, „Îl vom vedea inălţat în glorie, pe El, strălucitorul Fiu al Omului, venind pe nori cu nimb de aur” (H. Rossier – compară cu v. 15). Să urmărim din nou, pe scurt, activitatea lui Mardoheu şi să-i surprindem asemănările cu drumul Domnului Isus: A îngrijit de tânăra iudeică, tot aşa cum Hristos a vegheat constant asupra poporului Său. Deşi era un slujitor credincios împăratului, Mardoheu a refuzat, cu toate acestea, să se plece înaintea amalecitului, la fel cum Isus n-a recunoscut nici cel mai mic drept al Ispititorului. Totuşi Hristos, datorită acestei perfecţiuni şi a dragostei Sale pentru poporul Său, a trebuit să experimenteze în realitate lemnul blestemului, a cărui umbră doar a trecut peste Mardoheu.

După suferinţe vine gloria. În adevăr, în v.15 din cap.8 şi în v.3,4 din cap.9, contemplăm cu adorare triumful lui Isus, care va fi însoţit de nimicirea sau supunerea tuturor vrăjmaşilor Lui (vezi Ps. 66.3-4).

Cei zece fii ai lui Haman, de care tatăl lor era atât de mândru (5.11), pier la rândul lor. „Despre sămânţa răufăcătorilor nu se va mai aminti niciodată” (Isaia 14.20).

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: