26 Decembrie 2020
Iată, voi face să vă plouă pâine din ceruri; și poporul să iasă și să adune porția unei zile în fiecare zi.
Exod 16.4
Trebuie făcute două observații cu privire la strângerea și folosirea manei. Israeliții trebuiau să-și părăsească corturile în fiecare dimineață pentru a o strânge. Noi trebuie de asemenea să ne coborâm pentru același scop. Cu alte cuvinte, dacă nu ne cunoaștem în mod practic poziția în locurile cerești și ce înseamnă cu adevărat să te hrănești cu grâul vechi al țării, nu ne vom putea hrăni cu mana din pustie. Acest lucru este în mod remarcabil subliniat în experiența lui Pavel. El a început cu Hristos în slavă. Așa trebuie să se întâmple și cu noi. Când înțelegem că suntem uniți cu un Hristos glorificat, că suntem în El înaintea lui Dumnezeu, ne vom hrăni cu Hristos ca mană cu o plăcere din ce în ce mai mare. Din punct de vedere istoric, mana a venit înainte de grâul vechi, însă ordinea trebuie inversată pentru cel credincios, din simplul motiv că Dumnezeu a inversat-o astfel în ce privește prezentarea lui Hristos către sufletele noastre. Noi propovăduim, ca și Pavel, un Hristos aflat în slavă; și când El este astfel însușit – și nu înainte – putem găsi într-un Hristos smerit hrana noastră în această pustie. De aici vedem marea pierdere și slăbiciune a celor cărora nu li se vorbește despre Hristos aflat în glorie; unii ca aceștia se gândesc la El numai ca la Cel ce a umblat aici în trup, atunci când Sa făcut asemenea oamenilor.
Cea dea doua observație se referă la faptul că mana nu trebuia stocată pentru a fi folosită. Fiecare trebuia să adune zilnic atât cât putea mânca (Exod 16.16); dacă aduna mai mult – afară doar dacă era pentru ziua sabatului – mana se strica. Hrănirea cu Hristos trebuie să fie constantă, continuă, zi de zi, ceas de ceas; și niciodată nu putem primi mai mult decât avem nevoie la momentul respectiv. Astfel suntem ținuți într-o dependență continuă, iar ochii ne sunt permanent îndreptați către Hristos. „După cum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu și Eu trăiesc datorită Tatălui, tot așa, cel care Mă mănâncă pe Mine va trăi și el datorită Mie” (Ioan 6.57).
E. Dennett
Carte a genealogiei lui Isus Hristos, fiu al lui David, fiu al lui Avraam … din Tamar … din Rahav … din Rut … din fosta soție a lui Urie.
Matei 1.1,3,5,6
Genealogia lui Isus Hristos
Evanghelia după Matei se deschide cu genealogia lui Isus Hristos, începând de la patriarhul Avraam și amintindu-l înaintea acestuia pe împăratul David.
Împărații acestei lumi îi păstrează cu mândrie în amintire pe înaintașii lor plini de faimă, pentru a sublinia astfel vrednicia lor la tron. Dar înșiruirea genealogică a lui Isus Hristos, de care înaintași vestiți se leagă?
Răspunsul pe care îl dă Matei în aceste versete ne aduce la realitate! Pentru că mulți împărați de-ai lui Israel – înaintași ai lui Isus – au fost oameni care s-au împotrivit lui Dumnezeu, de exemplu Ahaz, Manase, Amon și Iehonia, numele lor au fost omise; în schimb, sunt amintite patru femei, dintre care cel puțin trei proveneau din rândul popoarelor păgâne. Și aceasta în registrul genealogic al Împăratului lui Israel…
Prin ce se distingeau aceste femei? Fiecare în parte avea o istorie a ei, din timpuri anterioare, care nu aruncau o lumină tocmai bună asupra părinților poporului; dar cu fiecare s-a arătat deslușit harul lui Dumnezeu.
Ne întrebăm fără să vrem: De ce a ales Fiul lui Dumnezeu pentru Sine, când a devenit Om, acest arbore genealogic așa de sumbru? Pentru că El dorește să ne arate harul Său! Dacă El este legat de asemenea oameni, înseamnă că este loc și pentru tine și pentru mine. El a venit pentru a căuta și a salva ce era pierdut. Acesta este mesajul acestei linii genealogice: har.
„Pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la timpul cuvenit, a murit pentru cei nelegiuiți” (Romani 5.6).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
TIMPUL ALES DE DUMNEZEU (2) – Fundația S.E.E.R. România
„Eu am spus, şi Eu voi împlini” (Isaia 46:11)
Dumnezeu are și pentru viața ta un plan, iar acesta necesită anumite lucruri care trebuie să se întâmple doar într-un moment anume. Și pentru că El vede imaginea în ansamblul ei și tu lucrezi cu informații limitate, trebuie să te încrezi în El, chiar și atunci când nu întrevezi sau nu înțelegi cum se va sfârși totul. Dumnezeu poate face ca pierderea unei relații sau a unui loc de muncă să lucreze spre binele tău. Problema este că în timp ce face toate acestea, poate că te vei simți stânjenit sau extrem de nefericit.
Cu 782 de ani înainte de nașterea lui Isus, profetul Mica a spus că El Se va naște în Betleem (vezi Mica 5:2). Or, Maria și Iosif locuiau în Nazaret! Cum a rezolvat Dumnezeu problema? Împăratul roman Augustus a dat porunca să se facă un recensământ: „Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din seminţia lui David, să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. Şi a născut pe Fiul ei cel întâi-născut” (Luca 2:3-7).
Te îngrijorezi pentru viitorul tău? „Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpâneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi.” (Psalmul 37:34). Stai liniștit: Dumnezeul care a aranjat ca Fiul Său să Se nască în familia potrivită, la timpul potrivit și în locul potrivit, va avea grijă și de tine astăzi, cum nu se poate mai bine!
de Jean Koechlin
Estera 6:1-14
Domnul Isus, într-o scurtă parabolă, prezintă împărăţia lui Dumnezeu în felul următor: „este ca şi cum un om aruncă sămânţa pe pământ şi doarme…”
Astfel apare această carte a Esterei. Domnul, care nu este menţionat nici măcar o dată, pare să doarmă. Dar să citim în continuare: „… şi se trezeşte, noapte şi zi…”. Câteva versete mai departe Îl găsim pe Stăpânul vânturilor şi al valurilor dormind pe căpătâiul unei corăbii … fără să înceteze, să fim siguri de aceasta, să vegheze asupra ucenicilor Săi preaiubiţi (Marcu 4.26-27, 38). Dar observăm în capitolul prezent prin ce înlănţuire admirabilă sunt toate controlate de Dumnezeu, fără însă ca El să Se facă cunoscut.
Insomnia împăratului, lectura care-i fusese făcută, întrebarea pe care o pune, momentul exact în care Haman intră în curte, totul este dirijat, reglat ca un mecanism minuţios, de mâna Lui suverană. Scepticii pot să judece un asemenea concurs de împrejurări ca fiind improbabil. Dar pe noi, credincioşii, acesta nu ne surprinde deloc. Cunoaştem bine (după ce am experimentat-o de atâtea ori), această intervenţie atotputernică care face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu (Romani 8.28).
Psalmii 7.13-16 şi 37. 32, 33 capătă, în relatarea noastră, o confirmare impunătoare.
Mana Zilnica 